1,623 matches
-
recente sunt simple glose și note de subsol la interpretări mai vechi? Ca și în cazul lui Eminescu, lista celor care și-au încercat forțele cu "ultimul ocupant fanariot", cum l-a calificat N. Davidescu, este intimidantă prin întindere și sonorități asociate: Maiorescu, Gherea, G. Ibrăileanu, N. Iorga, E. Lovinescu, Ralea, Zarifopol, Cioculescu, Tudor Vianu, G. Călinescu, P. Constantinescu, B. Elvin, Ștefan Cazimir, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Al. George, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Florin Manolescu, Eugen Simion, Ion Vartic
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al insingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a epuizat misterul! P.S. Cam acesta a fost anul artistic 2006 al Muzeului Florean din Baia Mare. O fi mult, o fi puțin? Iată o întrebare ce nu așteaptă și nici nu are
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
față de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță, tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit, pe cît
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
opinia lui, muzica postmodernă: (1) nu este o simplă repudiere a modernismului sau o continuare a acestuia, ci (una care) păstrează ambele aspecte; (2) este, la un anumit nivel și într-un anume fel, ironică; (3) nu respectă delimitările între sonoritățile și procedurile trecutului și prezentului; (4) caută să eludeze barierele între "cultură înaltă" și "cultură de masă"; (5) prezintă dispreț față de valoarea (supremă) și indiscutabila a unității (coerentei sau integrității) structurale; (6) refuză să accepte distincția între valorile elitiste și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
aserțiunea de la a opta poziție - include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi - poate fi exemplificata prin partea a treia, Scherzo, din Sinfonia<footnote Etimologia termenului Sinfonia - prefixarea greacească sin- sau syn- semnificând împreună, si phono - voce, sonoritate -, reprezintă pentru Luciano Berio principiul de bază pentru organizarea materialului muzical al întregii lucrări și în special în partea a treia, Scherzo. Discursul este structurat că paralelism între două "fluvii" sonore - vocal (opt soliști) și instrumental (orchestră), ambele impregnate (până la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
totalitarismul" pan-serial este reprezentativă celebra și nu mai puțin scandaloasa lucrare "muta" - 4'33'' (1952). Spre exemplu, Iannis Xenakis pornește direct de la constatarea efectelor de masă sonoră produse de scriitura serialistă și indeductibilitatea componenței structurale din ansamblul supraaglomerat al sonorității unei lucrări ale acestui stil. În 1954 el publică în revistă "Gravesanner Blätter"<footnote Revista editata de Hermann Scherchen la Gravesano (Elveția). Este vorba despre publicarea în limba franceză a unor fragmente din volumul publicat ulterior cu titlul Formalized Music
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca o reușită în deconstrucția muzicii până la semnificanții ei de bază: pulsația, acordul, sonoritatea. Muzică anilor șaptezeci a marcat începutul perioadei postmoderne." ((1) "The modernist project of this century was concluded, give or take a few years, during the sixties with the phenomenon of minimalism, the apogee of modernism, with succeeded în deconstructing music
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mai degrabă, devin specialiști în diverse tipologii ale materialului muzical: Cage pentru principiul șansei, Boulez pentru principiul structurii, Stockhausen pentru principil formulei, Grisey pentru principiul spectrului, Xenakis pentru principiul procesului stocastic, Scelsi pentru muzica unei singure note, Nono pentru principiul sonorității și tăcerii/liniștii, Lachenmann pentru principiul bruiajului, Ferneyhough pentru principiul gândirii parametrice, totul dispersându-se în urma acestei spargeri a barierelor: de la Fluxus, aleatorism, teatru muzical înspre instalații sau ontologii private à la Stockhausen; în: Mahnkopf, Idem., pag. 10. footnote>, în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Marius Miheț Virgil Nemoianu, Note de lectură, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2013, 132 pag. Au trecut neobservate articolele lui Virgil Nemoianu din ultimii ani. Fără sonorități de luat în seamă. Fără discuții aprinse, cum ar fi fost poate cazul. La mijloc e și difuzarea mai mult decât precară a revistei „Scrisul Românesc”. Pesemne că și volumul de față, apărut la editura revistei, va avea o soartă
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Bogdan Ghiu, Florin Iaru. „Pun la cale această carte încă din 1990, ca o reverență în fața culturii românești. Am tradus-o cu mare bucurie, deși ușor n-a fost să transpun jocul, sonoritatea, metalimbajul ei în limba spaniolă. Am urmărit o apropiere între limba și cultura română și cultura noastră. În bibliotecile din România sunt traduși enorm de mulți autori de expresie spaniolă, pe când America Latină s-a cam oprit cu traducerile din literatura
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
Dar mă joc! Cu vioara... “ Conversația, relatată cu duioșie de cei apropiați Inei - de fapt, Corina -, datează de acum douăzeci și mai bine de ani. Din toate obiectele din jur, Corina Belcea a îndrăgit vioara. Forma blândă a instrumentului, uluitoarea sonoritate, infinita rezervă de melodii - toate au încântat-o pe Corina, chiar dacă părinții nu bănuiau în mica lor fetiță uriașul talent relevat mai târziu. Descoperirea Timișoreanca noastră prin adopție, căci Ina s-a născut la Oravița, la 24 iunie 1975, dar
Agenda2004-17-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282329_a_283658]
-
celei care i-a stat alături timp de 40 de ani, i-a fost soție, inspirație și iubire dincolo de cuvinte și muzică: soprana Montserrat Figueras. Seara de luni se încheie cu Jazz „Made in China” (de la ora 22.15), pe sonorități occidentale și asiatice. Muzicienii care au oferit la Ateneul Român un recital special de jazz (sub conducerea pianistului Kong Hongwei), cu prilejul Sărbătorii Anului Nou Chinezesc, și-au făcut timp să răspundă și întrebărilor realizatoarei Sanda Vișan.
Programe Speciale de Paşti, la TVR Cultural () [Corola-journal/Journalistic/23104_a_24429]
-
arătat eu neîncrezător. „Sunt culorile regiunii Savoya și au devenit și ale Timișoarei o dată cu cucerirea sa de către armatele prințului Eugeniu”. Și asta încă nu-i tot, pentru că această plimbare, ce-i drept virtuală, prin memoria orașului este armonios completată de sonorități care vin să se adauge întregului ca o ultimă piesă a unui puzzle perfect. „Muzica este tot a mea” - punctează surprinzător Rică. „Cum, și muzica? - întreb ușor contrariat. De unde până unde? ” „Păi - recunoaște el cu o dezarmantă naturalețe - am uitat
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
și apreciat disc. Urmarea acestui nou pas important în carieră o reprezintă noile propuneri de colaborare în teatru și film, ca recunoaștere a valorii artistului. Astăzi, D’Angelo e considerat unul din promotorii curentului muzical ce îmbină stilul popular și sonorități pline, cu acorduri de jazz și muzică etnică. În 1998, împreună cu Piero Chambretti, prezintă spectacolul rezumat al Festivalului de la San Remo, iar un an mai târziu revine pe aceeași scenă în calitate de cântăreț, cu melodia care a creat o adevărată isterie
Agenda2004-31-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282704_a_284033]
-
ofta ritmic. Nu era acolo nici disperare și nici revoltă; pentru întîia oară în aproape douăzeci de ani, l-am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
tălmăcirea ei este o confesiune spectaculara a celui care îi instalează statura în corp sonor. Solemnitatea incarnata acum în structura globală a fost impetuoasa, vehemență, patetica. Blocuri sonore ("Gloria") opuse în contraste dure, confruntări de caractere subsumate proporțiilor vaste (Credo). Sonoritate foarte puternică, tempouri strict susținute (articularea fugilor "În Gloria dei Patris", "În vitam venturi saeculi", Prestoul fugat din "Osanna"). Dacă cineva s-ar fi îndoit de credință lui Beethoven, el ar înțelege cât de adâncă îi era pioșenia ascultând impulsul
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
comunică perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant. Pietrele și bronzurile acestuia, sobre și riguros motivate în ele însele, creează un pandant în ordine tridimensională pentru pictură, dar asigura și extensia acesteia din imponderabila culorii în sonoritatea frusta a materiei.
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
concert. Am reaudiat-o, recent, în compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Gheorghe Costin, pe violonista Mihaela Martin, stabilită actualmente la Köln, distins cadru universitar al Academiei de Muzică din localitate; dispune de aceeasi fermă capacitate a comunicării, de o sonoritate maleabila dar consistentă, aspecte ce contribuie la împlinirea magistrală a culminațiilor Concertului în mi minor de Felix Mendelssohn Bartholdy. Originar din România, pianistul Tamâș Vesmas este actualmente stabilit într-un Extrem Orient îndepărtat, în Noua Zeelandă; a revenit la Ateneu cu
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
economic, trebuie să explice faptul că aceasta orchestră nu există de fapt în viață muzicală de aici, de acasă. În Caietul program sunt menționate premii internaționale obținute de ansamblul astfel numit, de asemenea participări internaționale, chiar în 1998. Cu asemenea sonoritate, lipsa de omogenitate, deficiențe de stil? Dirijorul Wim Bredenhorst (membru în juriul de vioară) nu putea face acum, repede, mare lucru pe traseul spinos de la Respighi la Bartók. Este nevoie de o mană profesionistă permanentă, de un antrenament continuu. (Doar
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
să apară și asta din motive exterioare conținutului cărții, care este, după cum voi încerca să demonstrez în continuare, unul cu adevărat spectaculos. Cauzele discreției nemeritate sînt cel puțin trei. În primul rînd o autoare tînără, cu un nume încă fără sonoritate proprie. Apoi o editură craioveană mai puțin cunoscută cu care totuși autoarea pare să fi colaborat bine, totul, de la aranjamentul în pagină la calitatea tipăriturii, dovedește o atenție deosebită. Există chiar și o erată, obicei pe care cititorii de azi
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
și nu numai! - la nivel de mase, a început cu cinci secole în urmă, animată fiind de Martin Luther însuși. Astăzi ființează la Köln, două mari orchestre. "Gürzenich Orchester", ansamblu atașat Filarmonicii, este ansamblul simfonic al operei; i-am admirat sonoritatea maleabilă, seducătoare, și la București, cu prilejul precedentului Festival "Enescu". Susține, în egală măsură, o importantă stagiune de concerte. Cealaltă este Orchestra Radio, una dintre cele mai cunoscute în Germania. Ambele își desfășoară concertele în Sala Filarmonicii. Este de menționat
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
observa și alte perspective în acest sens; a fost apreciată "impetuozitatea muzicii lui Enescu apărută ca o izbăvire". Iar în Ison II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant elementele fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise, se notează că "bucureștenii au dovedit, din plin, cultură a sonorităților, cunoaștere stilistică și plăcere de a cânta", aspecte "valorificate mai ales în părțile poetice, lente, ale Suitei a II
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant elementele fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise, se notează că "bucureștenii au dovedit, din plin, cultură a sonorităților, cunoaștere stilistică și plăcere de a cânta", aspecte "valorificate mai ales în părțile poetice, lente, ale Suitei a II-a, a compozitorului național român George Enescu". Iar "Horia Andreescu, aidoma unui magician, a creat în Sarabandă și Arie, stări subtile
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
propus de organizatori - Agenția Son-Art - a fost gândit în funcție de patru piloni ideatici; (formula tematică este mult practicată astăzi în lume) anul Bach domină viața muzicală de pe tot globul de aceea celebra Toccata și Fugă în re minor a deschis în sonorități somptuoase concertul (la orgă Nicolae Licareț); creația sau tematica de la Ion Căianu (sec.17) până la contemporani a fost prezentă în ritmuri de dans - Marin Cazacu și Steluța Radu, Silvia Marcovici și Valentin Gheorghiu - actualitatea unei partituri mereu tinere (Concertul pentru
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
Și unul, și altul, în același timp. O călătorie istorică și inițiatică în lumea unui mit. Sentimentul oniric nu-l părăsește pe spectator, se amestecă cu aburii caniculei italiene și ai căldurii dogoritoare a Vezuviului care stă să erupă, cu sonoritățile ciudate ale unui rîs enorm, ironic, cinic și halucinant al unor ciudate personaje ce se dau în vînt după crime și frenezii sexuale, cu muzica divină a unei opere funebre, un fel de Requim al umanității. Spiritul ludic și umorul
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]