922 matches
-
am empatizat atât de bine cu un personaj, cu atat mai mult cu cât Itso este, la început, un tip foarte enervant: artist ratat, talentat sculptor în lemn care din cauza dependenței de droguri ajunge să monteze mobilă într-un atelier sordid. Relația cu părinții e destrămata de mult, pe cea cu iubita o face singur praf ca să nu se mai simtă inferior în prezența ei. Bea mult, e permanent agresiv și nu pare deloc interesat să-și regăsească drumul. Apoi se
Eastern Plays: Jocuri de-a realitatea [Corola-blog/BlogPost/96842_a_98134]
-
Românul descrie într-un stil de o vulgaritate adesea șocantă, însă de o cuceritoare sinceritate și naturalețe, lupta să cu acneea severă care îi spulberă orice șanse la o viața socială normală, primele sale experiențe erotice și bahice în cartierele sordide din Los Angeles, dar și cele dinții încercări literare. „Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie s-o faci cu fiecare om în parte. Cine zice că o face altfel este fie vreun romantic grandoman, fie politician.” (Charles Bukowski) „O carte
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri, doruri despicate Și măști de picuri reci udate, Nu-s stropi ci, pur și simplu, lacrimi. *** Referință Bibliografică: ... pur
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa și în lirica erotică, în poezia postumă. Substituindu-se marelui Will, urmașul său valah amplifică celebrul roman sentimental, sordid și sublim, între poet, „nobilul blond”, și fățarnica „doamnă brună” cu nouăzeci de episoade inedite. Aici dialectica dramatică a pasiunii se comunică peste tot, aprinzând ideile și înnobilându-le: „Să fie doar Iubirea o mască a durerii?/ Alt chip al
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
cât timp nu sunt, acestea toate, decât niște miraze/miraje mateine. Suflete, cum spune Pașadia, "ațipind pe prispa sălașurilor Morții" sau - de ce nu? - "de închiriat", cum locuiesc (și nu numai Pantazi, în scurtă trecere prin capitală) cu chirie: într-un sordid, ca Arnotenii, sau într-un, precum primii doi, cvasi-princiar provizorat; având, mai toți, vocația distrugerii de sine, dând pradă flăcărilor, piromani ce sunt, nu doar hârțoage compromițătoare (la Mateiu, "hârtiile încurcă"!), dar și nevinovate misive părintești, portrete de familie și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care poate scoate un bloc din piramidă. Răspunsul la
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
ales cazurile în care vorbitori fără prea multă educație se străduiesc să vorbească "ales" în fața camerei de filmat și a moderatorului emisiunii. Amestecul codurilor, folosirea improprie a unor termeni pretențioși conferă, adesea, credibilitate limbajului; uneori și situațiile sînt atît de sordide, încît pare greu să fie inventate. În alte emisiuni, prostul gust este exacerbat de lipsa de autenticitate: participanții par încurajați să fie cît mai vulgari și o fac într-un exces care sună fals. De pildă, într-o astfel emisiune
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
în sfârșit, una din Christian Crăciun: "Ca mai toți scriitorii generației sale, Dan Lungu este obsedat de copilărie, primele două proze putând intra în orice antologie a temei. Firește, fără nimic din seninul tradițional, ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
rătăcitoare îmi vin în minte un Mozart sau un Nietzsche care, după ce a început prin a fi un pașnic profesor de filologie clasică la Universitatea din Bâle, și-a scris cea mai mare parte a operei în pensiuni de familie sordide în cursul peregrinărilor sale prin Italia, Franța și Elveția, cu paranteze luminoase la Lucerna, în apropierea lui Wagner; în secolul nostru scriitorul Elias Canetti, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, născut în Bulgaria din părinți evrei, stabilit succesiv la Londra
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
Daniel Cristea-Enache Cotidianul suburban, dezolant, sordid este fundalul și climatul multor versuri ale tinerilor poeți de azi, "milenariști". După cum observa un critic atent și exigent al actualității literare ca Alex. Goldiș, lirica acestora a preluat o funcție socială ce era marcată, uzual, de proză, nuanțând astfel
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
Cum să nu-și fi dat seama că avea a face cu niște troglodiți, cu niște infami cu care era imposibilă realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că, în timp ce articolele din Glasul Patriei le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie), cuvintele pe care le
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
au succedat din '89 încoace, au fost și câțiva - Șora, Marga, Miclea - care au încercat să urnească o reformă de fond. N-au reușit. N-au rezistat. I-a torpilat de fiecare dată monstruoasa coaliție a mediocrității și imposturii, solidaritatea sordidă a virtuozilor ideilor de gata și a limbii de lemn, fanii manualului unic, specialiștii în formularea greșită a subiectelor, generoșii care umflă notele, educă și încurajează furtul prin copiat la probele scrise și fac publice înaintea examenelor nu doar subiectele
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
că prin ele autorul încearcă o desprindere de Amazon-ul debutului său, un volum dens și elaborat, vizionar și ceremonial în egală măsură. Amazon părea chiar, la scară, un fluviu colectând într-un același debit aspectele realității înconjurătoare și fantasmele personale, sordidul postrevoluționar și metaforele dintotdeauna. Ceea ce acolo era captat și adăugat, integrat și topit într-un discurs fluvial, dar extrem de bine controlat, este aici dispersat și ilustrat în mai multe registre lirice. Dacă termenul n-ar fi căpătat prin uzaj o
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
fantasy original, dar deconcertant pentru Viața și faptele lui Ilie Cazane, care ar fi trebuit nu doar să marcheze, ci și să prefigureze ceva. În primul său roman, Răzvan Rădulescu nu este câtuși de puțin neorealist, eventual cu decupaje al sordidului mizerabilist, înfășurat într-o intrigă subțire și un limbaj rudimentar unificator; nici, la extrema cealaltă, un ficționar fantast, desenându-și cu minuție figurativă și stilistică straturile și nivelurile unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
închisoare o transformă pe adolescenta care își căuta, romantică, o lozincă de strigat în fața plutonului de execuție. Viața propriu-zisă, experiențele prin care trece voalează filmul eroizant al rezistenței la suferință. Chinurile sunt fizice, dar și psiho-morale, într-un regim al sordidului care descalifică, de la bun început, integritatea individului. Gardiencele se comportă ca niște fiare, turnătoare apar la tot pasul, iar metodele de aflare a "adevărului" și de "reeducare" a delincventului politic sunt de o barbară ingeniozitate. Oricine - subliniază Oana Orlea - poate
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
pământ prins într-o frază uriașă, așa s-ar putea rezuma cartea scriitorului spaniol, care descrie o lume cumplită, populată de oameni de toate rasele și categoriile sociale, chinuiți ai supraviețuirii, apelând la o aglomerare de episoade, captând în succesiune sordidul și grotescul vieții și al firii omenești, rareori luminate de raza omeniei ori a salvării. În pasta vâscoasă a cărții, colcăie subiectele unui Decameron al păcatelor sau ale unui nou Infern, materie destulă pentru un întreg ciclu romanesc. Claudio Magris
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
îmi plăcea foarte mult să citesc. Lecturile mele, destul de dezordonate, erau pe principiul delectării, al unei plăceri absolute, care ținea de răgaz, de intrarea într-un timp special, după cum scria Mircea Eliade. În plus, literatura era o compensație pentru lumea sordidă a comunismului, în care trăiam cu toții. Dincolo de asta, descopeream universuri diferite, descopeream lumi, povești, moduri de a spune și de a se spune pe sine care mă ajutau să-mi canalizez imaginația și să mă raportez altfel la ceea ce trăiam
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
nu altfel), ține de experiență, de lecturi, de un mod personal de a vedea lumea. Așa că a gândi totul prin prisma unei generații/promoții mi se pare reducționist și irelevant. - Spuneai la început că "literatura era o compensație pentru lumea sordidă a comunismului". E aberant să te-ntreb ce mai reprezintă literatura astăzi. Te-ntreb doar ce i-ai spune unui copil pe care familia-l învață acum să "se lase de prostiile cu literatura", să făcă ceva serios, din care
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a se certa țigănește la un pahar? Ori pentru că, subliminal, se considera trădat, și de Cristian, și de Ionela, pe care Îi vedea ca pe niște complici, bătându-și joc de el, Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității de ghetou privirea pătrunzătoare și totodată metaforizantă a locatarei retractile creează imagini de mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității de ghetou privirea pătrunzătoare și totodată metaforizantă a locatarei retractile creează imagini de mare puritate și frumusețe. Pe când grasul sforăind pare umplut
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu. Filmul apare ca un mutant moldovenesc al oltenescului, mult prea oltenescului Nea Marin Miliardar (1979) al lui Sergiu Nicolaescu, cu precizarea ca Amza Pelea avea totuși farmec. Legiunea străină cade în sordidul pe care regizorul își propune să-l investigheze ca fenomen, marcă a lumii rurale, a cîta oară, dizlocată din făgașul ei de iluziile occidentale și meschinăria potentaților de la întreprinzătorul Marcel la organele locale foarte vocale. Din registrul dramatic către care
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare se reduc la
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări și complexe tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge să afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
dintre întrebările pe care și le pune orice creator, romanul Mut readuce în atenție (firesc, aș spune) principalele obsesii literare ale lui Dan Stanca. Manelizarea societății, limbajul trivial, sexul devenit principala unitate de măsură (a valorii) în viața publică, existența sordidă, animalică, decerebrarea, vulgaritatea și pornografia care au inundat mass-media, violența scăpată de sub control sunt, încă o dată, admirabil surprinse de autor. Și pentru că tot este vorba despre un jurnalist la un cotidian central, nu putea să lipsească nici spectacolul corupției generalizate
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]