328 matches
-
occidentale, În momentul concret al intrării trupelor americane În țară, era principala direcție strategică În acțiunea rezistenței armate anticomuniste din România. Întreținerea și etalarea unui astfel de obiectiv s-a sedimentat pe imaginarul colectiv circumscris proiecției salvatorului, a unei ieșiri soteriologice din comunism și care a luat expresia mitului „venirii americanilor”. El se derulează În conformitate cu mecanismul construirii legendelor și miturilor, și anume acela al „reprezentării lumii În funcție de dorința și nevoile noastre”34. Ca orice mit germinat În perimetrul psihologiei și memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
bucurie pure și absolute în sufletul artistului, sufletul iubitorului de artă trebuie să se bucure în egală măsură de actul lecturii sau al contemplării, fiindcă opera blakeană are ca public țintă masele, nu elitele 131. Artă vizionara implică o finalitate soteriologica transparență, funcționând că un generator de serenitate intelectuală și de extaz religios pentru iubitorul de artă132. Acesta dobândește, astfel, acces la spațiul și la timpul privilegiate pe care le deschide viziunea: "If the Spectator could Enter into these Images în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unirea cu acel trup" (1982, p. 83). Astfel are loc, în opinia mea, transformarea lui Christos într-un simbol al viziunii cvadruple, cu rol eliberator. Jerusalem, ambițiosul magnum opus blakean, este centrat asupra ideii de "libertate spirituală", finalitatea sa fiind soteriologica. La Blake, cunoașterea, artă și religia sunt constituenții vastului domeniu al imaginației vizionare, care, la rându-i, alcătuiește trupul lui Christos. Astfel, cele trei clase de viziuni, întocmai celor trei niveluri de semnificație, sunt reconstruite în interiorul celei de-a patra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Leonțiu este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decît de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat, pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
independent de suprapunerea budismului peste religia bon a populațiilor tibetane autohtone 4. Chiar dacă nu complet asociată ideii de reechilibrare, există totuși o karma grupată, a comunității budiste (p³. saòghakamma), care are mai curând un aspect organizatoric decât unul etic sau soteriologic. Elaborarea budistă a unei realități holistice panindiene reunește, dintr-un unghi diferit, consecințele dizolvării persoanei În ciclul transmigrărilor și ale disoluției independenței individului 1. Autorii considerați esențiali pentru o astfel de temă sunt foarte diverși: Tucci, Stein (combinând cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dificilă, chiar dacă Eliade Însuși a scris suficient despre experiența acelui „mort-În-viață”, eliberat Încă din timpul vieții (jivanmukti), a călugărilor și asceților care, În India, asimilează complet fructul experienței și totuși trăiesc aidoma tuturor celorlalți, Îmbinând În persoana lor un paradox soteriologic fundamental. Nu voi recurge la exemplele și nici măcar la textele utilizate de Eliade, ci la altele, al căror ecou cred că l-ar fi surprins. Ele se aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cărora cel care este infinit de mic devine cel cu adevărat de necuprins. Mai presus de simpla gândire se află dragostea creatoare, spiritul absolut fiind pasiune, sentiment și matematică pură. Iar acesta este Logosul. Până și Isus prin moștenirea sa soteriologică (doctrina despre mântuire) ne îndreaptă spre acceptarea acestui adevăr unic. Abba, apelativul pentru tată în aramaică, netradus și folosit ca atare de Isus în rugile sale, în lupta dintre mythos și logos, definește legătura în crez între o noțiune familială
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice care constituie statutul vieții lăuntrice, a unor norme
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
semnul durerii, care-s cărțile, învățătura și practica asociate în scopul de a pune la punct o terapie, o medicație, o medicină a sufletului, deci a trupului: există ceva mai adevărat ca justificare a unei viziuni filosofice decât obiectivul ei soteriologic? Orice s-ar spune, gândim pentru a trăi, a supraviețui... Epicur trăiește cu pâine și cu apă, poate chiar și cu un sfert de litru de vin pe zi. Unui discipol care-i oferă de-ale gurii pentru o petrecere
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din păcate, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există, este o dovadă că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul, cât și devenirea, spre deosebire de animalul incapabil să se desprindă de clipa prezentă, cu care discipolii din Cirene
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constituie în același timp o concluzie a existenței. Diogene din Oenoanda, bătrân, obosit, bogat, bolnav, dar înțelept grație doctrinei lui Epicur, suferă de dureri de stomac și verifică temeiul practicii filosofice: epicurismul ca terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
52, 57-60, 76-79, 108-113, 115, 122, 127-129, 132-133 biografie/autobiografie și filosofie - îndepărtată 172; interesul pentru biografie 18-19, 58-59, 78, 105, 107-108, 110, 129 Filosofie și alimentație 232; dorința nenaturală și nenecesară 198; și politică 115-116, 146, 213, 226, 244-249; soteriologică 111; și terapie 121, 182-183, 194-195, 236-237, 297; vârsta pentru a o aborda 214. Vezi epicurism, hedonism, idealism, materialism, morală, psihanaliză, stoicism, utilitarism Grecia și democrația 85, 97, 115; sfârșitul civilizației 223, 301; sfârșitul hegemoniei 176, 312 Hedonism hedonismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
310 înțelepciune - Antiphon 95; Aristip 112, 148, 206-207; Democrit 57, 60; Epicur 174, 192, 204, 216, 230, 232-233, 235-236, 239-240; greacă primitivă 36; hedonistă 131-132, 285; Hipparh 72-73, 75-76; Lucrețiu 258-259, 274-275, 277, 285; păgână 239; Pyrrhon 80; sofistă 112; soteriologică 297-298; stoică 277; terapică 239 la țară 213-214 voință 181, 191, 194 Y (ca simbol) 159-160, 164-167, 226 Cuprinstc "Cuprins" PENTRU O CONTRAISTORIE A FILOSOFIEI Preambul general - Istoriografia, o artă a războiului 7 1) Istoriografia, o polemologie. 2) Minciuni fără
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are două modalități de a se manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În situațiile când mai multe persoane care se asociază cu altele suferă de disonanțe identice, reducerea disonanței este foarte ușor de obținut pentru că toți doresc întărirea suportului social. Festinger a considerat că aceste douăsprezece fraze constituie un fel de chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fie religios. Dar, în schimb, începe să fie religios orașul. Din agricol, creștinismul devine urban; or, este caracteristică tuturor religiilor urbane - și, prin urmare, și elitelor claselor dominante - substituirea (creștină) a întoarcerii cu sfârșitul, a acelei pietas rustice cu misticismul soteriologic. Așadar, o religie urbană, ca schemă, este infinit mai capabilă să accepte modelul lui Hristos decât orice religie țărănească. În Italia, consumismul și proliferarea industriilor terțiare au distrus lumea bucolică și o distrug peste tot pe Glob (viitorul agriculturii este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
alese de români: Africa de Sud, Rio de Janeiro, Cancun, Cuba, Antartica. Este în joc o spledidă ilustrare a tezei lui Mircea Eliade privind căutarea inconștientă a unor ținutiri mitice, beatifice, departe de orice atingere a lumii dezlănțuite. Sunt prezente subtilele fantasme soteriologice, dublate de o veritabilă nostalgie postmodernă a originilor. Iată cum miturile și nostalgiile străvechi continuă să ne stăpânească și acum, în preajma minunatelor sărbători de iarnă. Ele dau seama o dată mai mult de fascinanta supraviețuire a creațiilor spirituale, dublate astăzi și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
la o tristă disoluție a demnității femeii și, în genere, a feminității. Suntem departe în timp de templele antichității și de ritualurile mistico-erotice orientale unde prostituția era o artă sacră și avea, prin urmare, o justificare socială și o valoare soteriologică. În concluzie, acestea ar putea fi o parte din riscurile legalizării prostituției. Sunt însă și importante avantaje. Specialiștii sunt invitați să discute și să propună cea mai potrivită soluție pentru România momentului de față. "Raportul Comisiei Prezidențiale privind analiza Riscurilor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a accede la o cunoaștere specială, a puterilor necreate − nu totuși a esenței divine. Apropierea lui Varlaam de problema trinității s-a făcut numai pe bazele filosofiei și ale unei teologii a cunoașterii simbolice, în timp ce scrierile palamite denotă un spirit soteriologic ortodox. Mai mult, Palamas vorbește despre o "trăire a Bisericii", care este rezultatul deja numitei "îndumnezeiri". Apropierea de oíkonomía credinței creștine este evidentă, ca temă necesară mai curând discursului eccleziei, în timp ce isihasmul ascetic este legat de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în complicitate cu vecia. Izvorând din sensibilitatea artistului, arta înveșnicește sufletul, înfățișează fenomenul de ruptură față de Dumnezeu, fenomen poetizat, cu mari valențe estetice. Convins că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt, psalmistul arghezian refuză umilința, asceza, sfidează porunca divină, își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Hristos 2. Moartea profeților iudei sau a mucenicilor creștini nu este o efigie a virtuții eroice. Lipsit de actul mărturisirii, jertfa celor drepți s-ar reduce la un impresionant act de curaj, fără a avea totuși o imediată relevanță soteriologică. Nici chiar în Evul Mediu, într-un univers vizibil marcat de valorile Evangheliei, eroii tragici ai unei lupte drepte n-au fost recunoscuți imediat ca sfinți martiri ai Bisericii creștine. Martirii nu fac decât să participe la taina răstignirii Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]