7,703 matches
-
guvernare national-tărănistă? În sfîrșit, la același capitol Iuliu Maniu trebuie reamintita lipsa de temei a speranțelor președintelui P.N.T. că anglo-americanii vor ajuta România, cînd era evident că emisarii opoziției antonesciene (Știrbei, Cretzianu, Gafencu) erau constant trimiși să ia legătura cu sovieticii, cărora, de fapt, țara noastră, ca și celelalte din estul Europei, fusese cedata. ("Aici era, precizează Ghilezan, o naivitate de alt tip: ai noștri negociau numai cu aliații, în vreme ce ar fi trebuit să negociem numai cu rușii"). O altă inexplicabilă
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
estul Europei, fusese cedata. ("Aici era, precizează Ghilezan, o naivitate de alt tip: ai noștri negociau numai cu aliații, în vreme ce ar fi trebuit să negociem numai cu rușii"). O altă inexplicabilă naivitate a lui Maniu a fost ca, la propunerea sovieticilor, ca Petru Groza să devină premier, presedintele P.N.T. a fost de acord, socotind că acesta e "prietenul nostru". Și asta pentru că îl salvase, în timpul guvernării antonesciene, de închisoare. Și consideră că Groza, care îi jurase fidelitate, își va respecta jurămîntul
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
o decență a suferinței specifică lumii bune. Protagonistul povestirii Domnul Arthur, un aristocrat bătrân, de care este îndrăgostită romantic o femeie tânără, se pregătește în tăcere, la sfârșitul războiului, pentru a-i întâmpina cu un pistol în mână pe soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
cînd, din 1964, îndeplinește cunoscutele funcțiuni la postul "Europa liberă" primește injurii imunde prin gazetele naționalismului ceaușist Săptămîna și Luceafărul. Dar, pînă atunci, cînd îi mai trăia mama, milita sprijinind militantismul lui Gafencu, Mihail Fărcășanu, Vișoianu împotriva ocupației țării de către sovietici, fiind solidară și participantă în lupta politică dusă cu curaj, deși, de la o vreme, mai nimeni nu mai credea în izbîndire. Dar aveau datoria morală de a nu dezarma. Și soții Ierunca au stat la post, salvatori și neînduplecați, pînă
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
să discutăm lucrurile pe larg. Deocamdată, mă rezum la semnele de întrebare la care m-am referit. Cel dintîi este legat de natura însăși a holocaustului. Dl Ungheanu vorbește de un dezastru provocat de kominternism, așadar de o intervenție a sovieticilor care a condus la obnubilarea tradițiilor și la confuzia valorilor românești. Mai niciunde dl Ungheanu nu vorbește despre comunism, despre sistemul ca atare. în felul acesta problematica este fatal limitată la efectele antinaționale și antiromânești ale unei anumite politici culturale
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
foarte (chiar prea) bogată, în care aflăm că personajul cu pricina e nimeni altcineva decît... Valerian Sava, într-un atac la propria persoană! Anii '50 inaugurează și infernul "îmbunătățirii" scenariului inițial de o mașinărie cu cenzori (plus, pe atunci, consilierii sovietici). Așa cum declara un regizor oportunist, într-un ziar al vremii, cu un umor involuntar: "Un colectiv de mai mulți tovarăși a ajutat cu multă căldură și pricepere la realizarea scenariului!"... Istoria cinematografiei socialiste poate fi văzută și ca o hărțuire
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
cu pretențiile acestora. Mai precis, cu crearea unei zone de securitate care să cuprindă țările din jurul Iugoslaviei. În felul acesta, atât România, cât și Bulgaria, Macedonia și celelalte stătulețe din regiune vor fi elegant lăsate de-o parte: nici cu sovieticii, dar nici cu NATO! Asta în primă fază. Pentru ca ulterior vor urma binecunoscutele șantaje (momentan experimentate pe spinarea fostelor republici unionale): închiderea conductelor de gaz și petrol, renunțarea rușilor la importurile din țările vizate, ca să nu mai vorbesc de reactivarea
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
din 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej era informatorul Siguranței, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej știe că Alexandru Drăghici deține această informație. În plus, șeful Securității este gata să raporteze la Moscova orice încercare a șefului partidului comunist din România de a deveni independent față de sovietici. Astfel stând lucrurile, Gheorghe Gheorghiu-Dej transpira mereu, de teamă, în prezența virtualului sau calau. Când acesta îl duce, enigmatic, să asiste la executarea unor țărani care refuzaseră să se înscrie în "gospodăria agricolă colectivă", cel mai important bărbat al țării
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni în imperiul țărilor din estul Europei, subjugate sovieticilor, din 1944-1945, cu acordul marilor puteri (SUA, Anglia) occidentale. Ceea ce comunica autorul în însemnările sale din 1954-1955, completate cu acele completări ("remember") din anii nouăzeci este nespus de interesant. Interesant, mai întîi, pentru că ne dezvăluie preocupările unui tînăr cărturar în
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
aici, la poalele N.A.T.O.-ului ! Elementul civic joacă, dimpotrivă, mai ales în ultimele decenii, un rol primordial - cu atat mai mult cu cât, în trecut, el nu fusese niciodată considerat parte a politicii internaționale. Iată, însă, ca ocuparea de către sovietici a unei bune părți din Europa a prilejuit împărțirea lumii în buni și răi. Dar s-a mai produs un lucru extraordinar: chiar în interiorul taberei râilor - adica a regimurilor bolșevice - diviziunea s-a mai produs o dată: între comuniștii buni și
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
cu el în 1962". După declarația din aprilie 1964 "regimul a urmărit fuzionarea ănationalismului burgheza și a ăpatriotismului socialistă în conceptul de ăinteres națională". Și Gheorghiu-Dej a izbutit să cointereseze politicii sale țările occidentale, pentru a se putea delimită de sovietici. A fost mai abil și siret decît se crede îndeobște. În replică, în 1963-1964, N.S. Hrusciov amenință România cu redeschiderea problemei transilvane și chiar cu o intervenție militară. Însă în 1964 Husciov este debarcat iar noua echipă conducătoare de la Kremlin
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
și în ce împrejurări v-ați desăvîrșit vocația de artist plastician? Ce maeștri, modele ați avut? - De la vîrsta de 24 de ani, cînd am devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, am aprofundat principiile "realismului socialist" sub atentă îndrumare a consilierilor sovietici. Pentru lucrarea de diplomă în Bellearte, îmi dăduseră tema "primirea trupelor sovietice", pe care am tratat-o anecdotic, cu un copil care își pune cască unui soldat rus - lucrare, de altfel respinsă de Maxy, la prima expoziție românească de la Moscova
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
ar fi trebuit să fie, conform directivelor Partidului. Nu reușeam să confund optimismul obligatoriu cu suferințele poporului meu. Deși de origine burgheza, "nesănătoasă", în anii stalinismului nu m-au dat afară din Uniune, deoarece tatăl meu murise înainte de războiul împotriva sovieticilor, deci nu eram fiu de trădător. Norocul meu a fost, așadar, moartea tații, săracu^...Dosarul meu de cadre era negru, nu l-am văzut, evident, niciodată, dar era ușor de înțeles, data absența mea de pe listele de comenzi și slabele
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Viena. Nu idealizez deloc personalitatea regelui (dimpotrivă, o socot năpasta țării din anii treizeci). Dar în acest caz, cred că regele și demnitarii din Consiliul de Coroană n-au avut alternativă, decît supunerea. Sînt documente și informații care atestă că sovieticii erau înțeleși cu ungurii și bulgarii pentru a ne atacă simultan pe trei fronturi, în cazul cînd România ar fi refuzat ultimatumul. Și un război pe trei fronturi România nu avea mijloace să ducă. În condițiile vitrege date, cedarea, de
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
onest și informativ semnalată. În privința "limbii moldovenești", tonul explicației e foarte net: se arată că nu motive științifice, ci doar presiuni politice au determinat, după al doilea război mondial, încercarea artificială de impunere a conceptului. Sînt amintite cererile unor lingviști sovietici că limba moldoveneasca să fie considerată o limbă romanica distinctă, ca și faptul că acestea n-au fost luate în serios de specialiștii din Occident; se evocă și disputele constituționale recente din Republică Moldova, privind desemnarea limbii oficiale că "română
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
Nu mă deranjează nici un fel de statuie sau opera de artă, atâta vreme cât are valoarea estetică certă. Nu mă deranjează, fiindcă veni vorba de Arad, nici macar statuia din piață teatrului, în care soldatul triumfator român e înfrățit pe vecie cu cel sovietic (e drept ca având căștile cam la fel, e greu să spui "whoăs who"!). Dar mă mir că nici un locuitor al orașului de pe Mureș nu se indignează că bustul lui Ioan Slavici din fața Liceului "Moise Nicoară" este, spune legendă locală
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
lagăr de concentrare, Boris Pilniak, Isaak Babel la fel, Blok și Ahmatova abandonați cu premeditare unor boli fatale, Esenin, Maiakovski, Tvetaeva, ba chiar și Fadeev, împinși la sinucidere, Boris Pasternak, Ahmatova, Bulgakov tratați printr-o semiinterdictie. Pînă și scriitorii "autentic sovietici", "ingineri ai sufletului omenesc" după formulă tehnocrata a lui Stalin, și-au putut da seama de "prețuirea" și "grijă" ce li se acordă din partea "celei mai înaintate societăți din lume": în 1941, din cei aproximativ 2500 de membri ai Uniunii
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
luptele revoluției, si de al cărui nume nu-mi mai amintesc, dar care nume poate fi găsit repede de cercetători, căzuse în capcana întinsă de acești sciți... vicleni, lipsiți de orice simt, european, al onoarei și al cuvîntului dat. Ei, sovieticii, în toiul luptelor, îi adresaseră acestui general romantic insurgent cu o tradiție atît de ilustra în spate, un mesaj pentru a se întîlni și discută încetarea ostilităților. Generalul, european, în tradiția napoleoniana sau austro-ungară, se prezentase încrezător la adăpostul sovietic
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
conferă o superioritate... * Cobor treptele spre Dunăre. Formidabil: Remorcherul Drăgănesti tocmai acum trece în sus, cu tricolorul fîlfîind în vîntul budapestan. Îl salut. O mîndrie mă năpădește... Și iar cad pe gînduri și mă gîndesc la generalul ungur împușcat de sovietici cît ai zice peste. Grupul statuar Arpad. Calul cu coarne de cerb, pt. atac sau apărare. Cinci căi vijelioși sub cerul care mi se pare brusc asiatic din cauza... (șters, n.n.). Un ofițer în uniformă. Clar, un rus. Mă uit mai
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
asaltata de o armată de fotoreporteri. În spatele său se văd valurile Atlanticului și câțiva zgârie-nori. Dacă studiem fotografia cu atenție, începe să ne înduioșeze ardoarea cu care incearca românul să se prezinte că un locuitor al metropolei americane. Așa cum soldații sovietici se fotografiau cu mânecă suflecata, ca să li se vadă ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul din spate. Strădania să este atat de mare, încât doi dintre zgârie-nori pot fi confundați cu urechile
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
ani, doar vise în culori. Scrise fără paradă de stil, cu nervul celui care nu se încurcă în detalii, memoriile prind, nu de puține ori, figuri extraodinare, precum a contesei Benckendorff, pe care respectul mai presus de ideologie al soldaților sovietici care-i cad la picioare (ce scenă!) n-o scutește de o bătrânețe mizeră, în care ea își păstrează, totuși, o demnitate superbă și inutilă. Prin comparație, ipocrizia lui Petru Groza, care se miră că bătrâna rudă a Romanovilor a
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
rezultând că acestea două au fost trăsăturile perene ale regimului, într-un curs întrerupt, poate, doar de câțiva ani cu slabe scintilații, însăși marea politică de demnitate, independență și afirmare internațională fiind considerată nimic altceva decât prefăcătorie (de conivență cu sovieticii). Nici măcar să releve cu obiectivitate ce a fost cu adevărat rău nu prea știu propagandiștii, cât a durat acesta, cine a fost vinovat de comiterea lui, cum a evoluat sau a involuat el. Adevărat, paralel cu unele reforme populare, în
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Adevărat, paralel cu unele reforme populare, în țară s-au instalat din primii ani și anumite maniere politice și mentalități sociale de natură să genereze cunoscuta atmosferă ternă, cenușie, lipsită de sinceritate și bucurie omenească naturală. Imediat după război, gauleiterii sovietici, sprijiniți de armata de ocupație, au fost însărcinați să modeleze aici un popor după calapod stalinist. Țelul procesului educațional promovat în colectivele de muncă, în organizațiile politice și de masă - proces conceput în laboratoarele pedagogice bolșevice de după revoluția din 1917
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
rolul major, inclusiv pentru spălarea „rufelor murdare“, răfuirea cu cei ce „nu țineau pasul“ și mai ales cu reziduurile „vechiului“, a dominat 12-13 ani după ocupația rusească. La umbra Armatei Roșii acționa un puternic mecanism compus ad-hoc din rețeaua consilierilor sovietici, tipăriturile venite de la Moscova (presă, broșuri, literatură etc.), antifasciștii și comuniștii ilegaliști (cu simpatizanții respectivi, deodată foarte numeroși), și neofiții, ca de regulă extrem de zeloși, integrați rapid în iureșul educațional „revoluționar“. Acel curs dirijat de la Moscova se producea în climatul
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
acel regim trecuse printrun sângeros război civil, prin câteva decenii de austeritate mortificantă, apoi prin apocalipsa agresiunii hitleriste. Alții vedeau programul acesta ca decurgând din cel de bază: graba scoaterii din înapoiere economică, din reflexele feudale, întronarea disciplinei, datoriei, răspunderii. Sovieticii aduseseră obsesia primejdiei sabotajului, a coruperii oamenilor pentru a se opune „edificării“. În această optică „măsurile“ erau recomandate ca având menirea de a asigura călirea maselor pentru a rezista „ofensivei“, imunizarea lor la invazia virușilor străini. Dar indiferent de justificări
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]