220 matches
-
cu Newlands. Gândul că ar putea fi Laurence nici nu-i trecu prin cap. Stătea sprijinit, cu mâinile în buzunar, de refugiul unei stații de autobuz din fața clădirii redacției, citind Lancet. Când o văzu pe Fran apărând în prag, zâmbi spășit și nespus de seducător. Uitase, își dădu seama brusc, cât de răvășitor arăta. Cu părul blond și ochii tulburători, îi aminti deodată de un alt Laurence: Laurence al Arabiei. — Francesca... Peter O’Toole însuși nu i-ar fi putut rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și era lihnită de foame. Nu pot. Am promis că trec pe la ai mei. Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De fapt, - Fran se lumină - pare să-și fi revenit în mod uimitor. Eu și Stevie ne întrebam dacă nu cumva i-au greșit diagnosticul. — Oh, Franny, asta e minunat, se entuziasmă Henrietta. Vrei să spui că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soțului ei fără cea mai mică greșeală, își zise că avea să treacă și peste asta și ridică din sprânceană către el pe când o conducea pe Fran spre ieșire. — Pa, Fran, dragă, gânguri ea, uitându-se peste umăr la figura spășită a soțului ei. — Scuze, iubito, îl auzi Fran spunând, foarte încet, pe când se urca în mașină. — Bun, răsună vocea cu inflexiuni aristocratice a Henriettei în aerul serii. Spune-o așa cum se cuvine. În genunchi. Simon se strâmbă. — Trebuie? — Da, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cafeaua și își dădu seama că, pentru Camilla, urma un nou tur de forță. — Acum, în ceea ce privește cavalerii și domnișoarele de onoare. Ce te-ai gândit să le oferi în dar? — Ei bine, de fapt, Camilla, spuse Fran pe un ton spășit, mă tem că trebuie să mă întorc la redacție. Dar e ora zece. Serios? întrebă Fran candid. Așa se întâmplă când lucrezi la un ziar. Nu mai e mult până la lansare. Și mai puțin chiar până la nuntă și îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zici? Încearcă Linda să glumească. — Linda! exclam eu, enervată de-a binelea. E una din cele mai bune prietene ale mele. Ți-aș fi recunoscătoare dacă n-ai vorbi așa despre prietenii mei. Ai dreptate, spune ea pe un ton spășit. Îmi pare rău, nu am vrut. Iar ea chiar pare Încîntătoare. Urmează o pauză, timp În care Linda ia un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De Niro, când pregătește ceva. Nu știa prea bine de ce voia ca Petru să aducă inelul și nici nu se gândise ce să facă după aceea. Pur și simplu, îl ațâța gândul că avea să-i vadă fața de om spășit. Se lăsase frig și bătea un vânt arțăgos peste suprafața apei. Nu se vedea nimeni. I-ar fi plăcut să fie de față Ioniță Bubosu, așa, ca să se simtă umilit. Atunci încă nu știa că sângele lor, de la Ioniță bubosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă ați fi știut ce frumos urma să vă vorbesc... Cât de elocvent aș fi fost... Cum v-aș fi convins să renunțați, cu ce argumente... Ați pierdut o mare ocazie... Aș fi fost magnific... COLONELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL CU SACAUA; se oprește, îi privește pe cei doi, se uită în groapă.) OMUL CU SACAUA: Ia te uită! Stați aici și nu faceți nimic BRUNO: Ia mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ce. Directorul a făcut un preinfarct și a căzut lat chiar în fața mea, arătându-mă cu degetul: o să te trag după mine, îți promit... După ce l-au luat la spital și l-au ținut sub observație câteva zile, a revenit spășit și iar m-a chemat în birou. De ce nu s-a întâmplat ceva asemănător în timpul celorlalte ore, sub supravegherea celorlalți profesori? El mă respectă, dar începe să intre la idei. Eu cum m-aș fi simțit în locul lui? Ieri seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de actori. Spectatorii nu o puteau observa, dar puteai vedea prin ea foarte ușor, de aproape, exact ca în ferestrele fumurii ale unei mașini. E cineva acolo? întrebă Violet, întorcându-se. Cred că avea o ureche de pisică. Puțin cam spășit, Sally își făcu apariția pe scenă, urmat de Hugo și apoi de mine. Era pentru prima dată când ajungeam acolo, deși Bez îmi făcuse turul clădirii cu câteva zile în urmă; scena era atât de mult înclinată încât mă bucuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tavanul magaziei. Ia te uită, spuse Jester, au început artificiile! Nu sunt artificii, îi răspunse Împăratul. E Balaurul!... Dar ce caută Balaurul în magazie? Ah, Jester, ai ascuns tortul și Balaurul a venit după miros. Jester lăsă capul în jos, spășit. Și tortul?!... Ei, bine, peste tort au căzut bucăți de tavan, piper și așchii de lemn. N-a mai fost bun de nimic. Jester a mâncat în schimb clătite cu sirop de afine și plăcintă cu brânză. Și s-a
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
asta mai lipsea. Femeia divorțase de un stricat și, după ce mai avusese tot felul de legături, nici una pe măsura pretențiilor ei, dăduse peste Thomas, altă poamă, dar de alt soi decît bărbatul dintîi. Avea parte, de data aceasta, de un spășit, așa i se păruse ei la Început; trebuia Înțeles, Își consumase aventurile, Încerca să fie om de casă, arăta și grozav, preda morala, asta chiar dovedea multe, ce mai, ar fi putut să fie omul potrivit! Dar, după o vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
arhiva. Pentru o clipă sânt scoase la lumină poze, interviuri filmate, prietenii deapănă amintiri despre noi. Apărem pentru o clipă din nou la rampă, vorbim, gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt reintegrat, reașezat în termenii lumii de aici, care redevine ― așa cum până la urmă a fost dintotdeauna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe acolo" (Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare în căutarea unui sens implică înșelări și inadvertențe. Moartea, "fată în casă a lunii, ciută plângând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-l lăsau să se uite la televizor. Tata nu era adeptul bătăilor, iar cuvintele lui aspre erau mai usturătoare decît o palmă sau un furtun sau o vărguță sau o curea. Acum își trecea note mai mici. Și a denunțat spășit adevărul dublei sale corijențe. Tata nu l-a mustrat. Ba din contră, arăta ca și cum o mare tragedie s-ar fi abătut asupra capului lui. Uitîndu-se la ochii lui triști și la buzele căzute, îl inunda pe Marcu un val de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ani. Orice întoarce e în țară le-ar aduce pedeapsa, întrucât legătura lor încalcă normele Bisericii. Traiul într-o lume străină, departe de casă și fără ajutorul familiei n-a mers așa cum se așteptau probabil, căci după cinci ani revin spășiți. Pentru a scăpa de pedeapsă, la 3 noiembrie 1791, ei se prezintă singuri în fața mitropolitului, se umilesc și se pocăiesc, susținând că n-au știut că au comis un păcat atât de grav. Oare i-a crezut Prea Sfinția Sa? Chiar erau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
instituție de mediere. Soborul începe mai întâi cu vorbe duhovnicești și exemple biblice. Cum ar fi și greu să convingă, numai cu atât, „prelucrarea“ îmbracă și o formă coercitivă. După o bătaie zdravănă sau câteva zile de întemnițare, individul acceptă spășit orice, semnează orice, își cere iertare, promite că se va schimba. Certarea cu bătaie a soției greșite nu este văzută de soț ca o dezonoare. Nici intervenția puterii în propriile probleme familiale nu se percepe ca o știrbire a autorității
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plecat la tov. Ivan de la Cadre unde a dat din nou o declarație. A doua zi l’a așteptat pe tov. Drocan ca să-i dea răspunsul”. După ce-și termină de aruncat tonele de cenușă pe cap, tov. Vojniver așteaptă spășit verdictul care nu întârzie să apară: „...la discuții, tov. Iancu Dumitru (fostul secretar al UTM Vaslui, acum avansat la PMR n.n.) arată că cele spuse de tov. Vojniver și de cele ce știu toți Tov-ii, că au fost în situație
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe măsură, în acord cu profilul estetic al cărții. Ca atare, deși după noaptea de pomină Andrei pleacă spre țărmul italic în scop curativ, cu speranța vindecării de înjositoarea pasiune, e mai mult decât previzibil că el se va întoarce, spășit, la sofisticata Mab ce-i drept, nu înainte de a fi gustat puțin, atât cât să nu-și piardă stima de sine, din iluzia libertății. După cum era de așteptat, atunci când se vede constrâns să descrie călătoria eroului său, prozatorul nu inventează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pac cu ștampila. Nu te-ntreb cu cine-ai fi votat, că te-am văzut În dilema veche, nouă și viitoare. Da’ Îți făceai datoria de cetățean. Veniși la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lucruri interesante. Toți știam despre ce era vorba. Sony și hitleristul fuseseră prinși goi într-un crâng, iar acum, scoși în față, formau un cuplu ilariant. Ea mesteca gumă și se uita plictisită într-o parte, iar el făcea pe spășitul, frânt de spinare, cu ochii în jos, dar rînjindu-ne uneori, când nu erau profesorii atenți, și făcând spre noi câte un mic gest golănesc cu degetul. Din discursul directorului, cu accente ubuești, teatrale și înțepate, prindeam doar fragmente aduse de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o scăpare, un hop, un lucru total lipsit de sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Noi doi suntem făcuți unul pentru celălalt. Știm amândoi lucrul ăsta. Deci, ce zici? Iată-mă în fața ta spășit — moment în care mimă că își scoate o căciulă de pe cap și o întinde spre ea — implorându-te să te întorci la mine. Se îndreptă spre ea, îi înconjură umerii cu brațele și o sărută foarte ușor pe buze. Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]