225 matches
-
spălat și-și luase altul și, senin ca și când totul ar fi fost doar o nălucire ciudată, ieșise iar la joacă. Nici prin cap nu-i trecuse să se supere pe copii, mai ales că ei se adunaseră-n jurul lui, spășiți, mai prietenoși ca oricând, și-i spuseseră "bravo, Mirciosule" pentru că urcase cu scripetele cel mai sus. În partea cealaltă a menajeriei, de la intrare spre dreapta, erau caii, care nu-i plăceau prea mult, dar după care Luci era înnebunit. El
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vom fi, de dragul lor, amândoi știm asta. Ce va fi cu noi doi ? Știu că nu știu ! Atât pot să-ți spun acum, cu sinceritate... Nici ție nu ți-a fost bine fără mine..., strecură Liviu cu un aer foarte spășit. M-a durut, m-ai rănit, ai făcut totul ca să mă împingi spre altcineva! De ce ne dă Dumnezeu inimi atât de mari, dacă în ele trebuie să încapă o singură iubire?! Karma, karma... Te prinde în roțile ei și nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de ce. Directorul a făcut un preinfarct și a căzut lat chiar în fața mea, arătându-mă cu degetul: o să te trag după mine, îți promit... După ce l-au luat la spital și l-au ținut sub observație câteva zile, a revenit spășit și iar m-a chemat în birou. De ce nu s-a întâmplat ceva asemănător în timpul celorlalte ore, sub supravegherea celorlalți profesori? El mă respectă, dar începe să intre la idei. Eu cum m-aș fi simțit în locul lui? Ieri seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucruri interesante. Toți știam despre ce era vorba. Sony și hitleristul fuseseră prinși goi într-un crâng, iar acum, scoși în față, formau un cuplu ilariant. Ea mesteca gumă și se uita plictisită într-o parte, iar el făcea pe spășitul, frânt de spinare, cu ochii în jos, dar rînjindu-ne uneori, când nu erau profesorii atenți, și făcând spre noi câte un mic gest golănesc cu degetul. Din discursul directorului, cu accente ubuești, teatrale și înțepate, prindeam doar fragmente aduse de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
muncitor din Caransebeș care cere, în acord cu toate manifestațiile din marile orașe din Ardeal și Banat, să se dea în întregime Proclamația la TVR. Același respinge cu hotărîre dezinformarea conform căreia documentul respectiv ar cere secesiunea Banatului. Pe ton spășit și voit obiectiv ziarul anunță că la demonstrație s-a cerut eliminarea nomenclaturii și a securității din structurile de conducere ale statului. Pe de altă parte, în aceeași zi și în același loc, în coloana din josul paginii, în articolul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ia ghici! Mihai are impresia că amețește. Apoi îl ia cu călduri, închide ochii și-și scutură capul, parcă ar vrea să alunge efectul băuturii, să se dezmeticească. Pe-o bere că nu ghicești! rîde Liuță. Doamna Mia... murmură Mihai spășit. Dă-o naibii de lipitoare! rîde Lie cu toată gura. Te spurcași, bă, cu aia... De-ai ști ce mare-i p-acilea, șefă de cabinet pe la nu'ș'ce șef de la municipiu... Adevăru-i că te gelozesc, fie-ar cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de-a dreptul meschin. Dar n-am putut să renunț: în palat sau în bordei, păcatul e același. Iar partea tenebroasă din mine își cere porția de păcat. Îi simțeam nevoia! Parcă mă și vedeam după, chinuită de remușcare, întorcîndu-mă spășită acasă, cu dorința de-a redeveni aceea care am fost. Tu însă... Imediat ce-ai început să-mi vorbești, am înțeles că m-am înșelat tot timpul. Tu nu ești meschin și nici mediocru ești sublim! Îți lipsește prăjina slujind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
arhiva. Pentru o clipă sânt scoase la lumină poze, interviuri filmate, prietenii deapănă amintiri despre noi. Apărem pentru o clipă din nou la rampă, vorbim, gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt reintegrat, reașezat în termenii lumii de aici, care redevine ― așa cum până la urmă a fost dintotdeauna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zici? Încearcă Linda să glumească. — Linda! exclam eu, enervată de-a binelea. E una din cele mai bune prietene ale mele. Ți-aș fi recunoscătoare dacă n-ai vorbi așa despre prietenii mei. Ai dreptate, spune ea pe un ton spășit. Îmi pare rău, nu am vrut. Iar ea chiar pare Încîntătoare. Urmează o pauză, timp În care Linda ia un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva mai spășiți, scriau că, deși nu este așa și suntem egali de la natură totuși așa trebuie să fie după ce ne naștem din nou întru cultură (Rousseau, în Emile sau despre educație). Se împotmoleau în argumente când să extindă umanitatea rațională asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-ar bate la palmă cu rigla pe elevul cel rău directoarea cea severă... - D-apăi dacă-i așă... C-adica-i mai rău dacă fuge, asta am vrut să spun... Măcar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
e tot ce poate zice un om, după ce tulburătoarea întrebare - Eli, Eli, lama sabahtani? - a Omului, Cel născut din femeie, a străbătut secolii și ne luminează-n întuneric...) Eric Clapton n-a căzut suficient de jos, ca să se ridice apoi spășit, singular și proeminent în sânul vreunei biserici multimediate, de unde să dea lecții de creștinism publicului incredul. De pățit, a pățit-o destul, fie când era dependent de stupefiante, fie când bea până uita de nevasta prietenului, cea cu care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și i-am răspuns că asta era părerea mea, nu trebuia să se supere atât de mult. El, impecabil, sictirit mi-a întors spatele pentru ca umilința să fie deplină și a continuat să converseze cu un alt distins domn. Eu, spășit, i-am mulțumit augustei sale persoane pentru că m-a lăsat să-i public articolul acela în care avut bunăvoința să mă combată în ,,Dilema“, acum 3 ani. Scârbit, a dat din mână... Codruț 15 februarie 2006 Am citit abia acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prin orice mijloace. Viorel Munteanu este rectorul Universității de Arte din Iași și membru al Comitetului Artistic al festivalului. Era așa de greu să se abțină să-și plaseze o lucrare? L-am văzut fericit în Sala Ateneului, cu aerul spășit al lui Akaki Akakievici după ce și-a pierdut mantaua, primind omagiile celor de la Voces și aplauzele de sub cupola Ateneului - probabil un moment de neuitat într-o viață de om. Putem înțelege astfel de paranteze amical-afective, dar, după capul și gustul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Paris, nimeni nu-și făcea griji că nu se termină bine filmul. Și nici n-are rost să reiau pe trepte desfășurarea poveștii din film, pentru că Ratatouille se degustă nu ca animalul, dintr-o mușcătură, ci din bucățele mici. Privirea spășită a lui Remy, care seamănă cu cea a Motanului Încălțat din Shrek; bucătăria restaurantului, extraordinară prin culorile ei și minuțiozitatea amănuntelor (pe net poți să o explorezi virtual prin toate cotloanele și cutele); străzile Parisului pe care realizatorii n-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie un nemernic. Se întinse să ia un șervețel, apoi coborî din mașină cu, speră ea, o mișcare grațioasă dar hotărâtă. — Ticălosule, îl salută Fran. Era povestea noastră și știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu Newlands. Gândul că ar putea fi Laurence nici nu-i trecu prin cap. Stătea sprijinit, cu mâinile în buzunar, de refugiul unei stații de autobuz din fața clădirii redacției, citind Lancet. Când o văzu pe Fran apărând în prag, zâmbi spășit și nespus de seducător. Uitase, își dădu seama brusc, cât de răvășitor arăta. Cu părul blond și ochii tulburători, îi aminti deodată de un alt Laurence: Laurence al Arabiei. — Francesca... Peter O’Toole însuși nu i-ar fi putut rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și era lihnită de foame. Nu pot. Am promis că trec pe la ai mei. Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De fapt, - Fran se lumină - pare să-și fi revenit în mod uimitor. Eu și Stevie ne întrebam dacă nu cumva i-au greșit diagnosticul. — Oh, Franny, asta e minunat, se entuziasmă Henrietta. Vrei să spui că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soțului ei fără cea mai mică greșeală, își zise că avea să treacă și peste asta și ridică din sprânceană către el pe când o conducea pe Fran spre ieșire. — Pa, Fran, dragă, gânguri ea, uitându-se peste umăr la figura spășită a soțului ei. — Scuze, iubito, îl auzi Fran spunând, foarte încet, pe când se urca în mașină. — Bun, răsună vocea cu inflexiuni aristocratice a Henriettei în aerul serii. Spune-o așa cum se cuvine. În genunchi. Simon se strâmbă. — Trebuie? — Da, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cafeaua și își dădu seama că, pentru Camilla, urma un nou tur de forță. — Acum, în ceea ce privește cavalerii și domnișoarele de onoare. Ce te-ai gândit să le oferi în dar? — Ei bine, de fapt, Camilla, spuse Fran pe un ton spășit, mă tem că trebuie să mă întorc la redacție. Dar e ora zece. Serios? întrebă Fran candid. Așa se întâmplă când lucrezi la un ziar. Nu mai e mult până la lansare. Și mai puțin chiar până la nuntă și îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]