277 matches
-
disputa dintre redactorul-șef al Editurii Lumea credinței, Răzvan Codrescu, poet, eseist, autor al unor cărți precum "Recurs la ortodoxie", " În căutarea Legiunii pierdute", "Cartea îndreptărilor. O perspectivă creștină asupra politicului", și Horia Roman Patapievici, excesele verbale ale celor doi spadasini fiind expresia clară a unor orientări, convingeri și simpatii politice fățiș divergente. Dar nimic nu ne mai miră, de vreme ce însuși Eugen Ionescu ar fi spus (apud G. S.).), referindu-se la spiritualitatea românească că "de la Coresi încoace, este nici mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are ușurință gazetărească, O contraistorie a filosofieilui atrăgînd prin ritmul trepidant al episoadelor. Autorul e un cîrtitor superior de vînă pamfletară, a cărui îndrăzneală stă cu precădere în ton. Un spadasin al cuvintelor pe care îl citești cu curiozitate, ca pe un stilist încordat care se mișcă repede, cu răsuflarea tăiată. Retorica aceasta vie are darul de a-i acoperi autorului lipsa de originalitate, camuflîndu-i locurile comune. Și, chiar dacă nu spune
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
gust ales. O condamnăm dintr-un sentiment estetic intransigent. O glumă bună, acidă, virulentă sau chiar benină în formă, dar neîndurată în fond, ucide la figurat. O palmă murdărește pe cel care o aplică, îl descalifică, îl trece din ordinul spadasin al cavalerilor condeiului, în breasla bătăușilor electorali sau administrativ. îl suprimă". Ion Călugăru n-a ripostat în presă ci s-a adresat direct: „Domniei-Sale, Domnului Prim Procuror al Parchetului de Ilfov. Subsemnatul Ioan Călugăru, redactor la ziarul „Cuvântul", fac plângere
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino îl provoacă la duel pe Contele Pietro Gralla. Fiind nobil, se pune în discuție dacă acesta să accepte provocarea luptînd cu mîna
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
de curaj și de onoare - cum constată Alexandru Paleologu -, ci și de amor pasional (l'amour-passion), "cultivat de tradiția cavalerească și Ťcourtoiseť".32 Cu îndrăzneală, dar și cu inconștiență, el îl provoacă la luptă pe prințul Bazil Șerban, un redutabil spadasin. Dezlănțuit pe teren ca un "posedat" ("palid ca un mort și cu ochii ficși"), Pietraru îl învinge pe prinț, cu toate că e un spadasin mult mai slab ("nu luase decît trei lecții în ajunul duelului"). De fapt, tocmai de aceea. Ca
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Cu îndrăzneală, dar și cu inconștiență, el îl provoacă la luptă pe prințul Bazil Șerban, un redutabil spadasin. Dezlănțuit pe teren ca un "posedat" ("palid ca un mort și cu ochii ficși"), Pietraru îl învinge pe prinț, cu toate că e un spadasin mult mai slab ("nu luase decît trei lecții în ajunul duelului"). De fapt, tocmai de aceea. Ca un connoisseur în ale duelului, Camil Petrescu știe această regulă paradoxală. O enunță, ca pe un avertisment, prin gura unui ofițer prusac din
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
de către Pavlov pentru experimentul său. Se regăsește la Muzeul Pavlov din Ryazan, Rusia. "][/caption] 27 februarie 1626 - Cardinalul Richelieu, prin promulgarea unui edict, interzice practicarea duelurilor. S-o fi gândit și că din duel prea mureau mulți care se credeau spadasini și ocupau cimitirele timpuriu, iar pompele funebre și cioclii se umpleau de bani. 27 februarie 1882 - "" de Ciprian Porumbescu, prima operetă românească, are premiera la "Gimnaziul român" din Brașov. Acum ar fi o premieră dacă publicul ar mai merge la
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 27 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67215_a_68540]
-
urmei, muzica este cea mai pură dintre arte). Au izbucnit, din 1990 încoace, tot soiul de certuri și polemici între scriitori. De obicei violente, mai rar cavalerești, cînd pătimașe, cînd din vîrful buzelor. Nu au lipsit atacul la persoană, pamfletul ("spadasinii" vădindu-se a fi, uneori, prea pătimași), dar și cordialitatea ori schimbul de idei. Constantă a fost întotdeauna pluralitatea opiniilor, fie că acestea se înfruntau virulent sau pașnic. S-au încheiat prietenii, alianțe și mezalianțe, ori s-a ajuns la
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
fenomenului cluboptist vine parcă să mai relaxeze încrâncenarea și stereotipiile limbajelor publicistice din Capitală. Fie și numai ca terapie stilistică, dialogul merită parcurs. Cap-coadă. Și vă pot dovedi asta: "Cum prea puțini îmi știu boiul, aș uzurpa o imagine de spadasin ager. Cine mă știe mă știe însă așa cum sunt și nu vreau să m-ascund: un pingpong-ist cu burtă". Sau, eschivând o întrebare destul de tăioasă, despre competitorii săi direcți (Homer, Ioan Es. Pop sau Marius Ianuș?): "Cu multă sfială și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
se potrivește omului trivial, este arma care poate fi mânuită de la mică distanță și fără nicio regulă după cum pretinde ocazia. Spada implică însă o artă complicată cu reguli severe, cere imperativ privirea sus și o gândire înaltă și obiectivă. Un spadasin nu își lovește adversarul pe la spate, nu organizează ambuscade, oferindu-i adversarului întotdeauna șanse egale. Ceea ce tulbură pe bună dreptate este să vezi o mulțime de persoane de bună condiție intelectuală care continuă să scrie satire fluviale despre plagiatul lui
Deutsche Welle: Atitudinea lui Băsescu în cazul CFR Marfă este nepotrivită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36089_a_37414]
-
se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă se va putea vedea dacă inima este una singură ori s-a preschimbat în cei doi plămâni din care a crescut mișcarea lumilor. 6. vârful
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
martie, deci anterior întrunirii, nesemnat, intitulat Regim de asasini, se spunea: "și nici că putea fi altfel, cînd e cunoscut că autorul imoral al actualei formațiuni ministeriale, al nefastului regim conservator omogen, este d. Nicu Filipescu, asasinul regretatului Lahovari și spadasinul de profesie. Acest trist sire, această rămășiță răsuflată a unor pretinși feudali de orient, acest cavaler de evul-meziu rătăcit pe malurile Dîmboviței după atîtea veacuri de interval, ar fi demult rival al lui Don Quichotte, dacă n-ar fi odios
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
al celor ce vor veni, se aude. În final, scena duelului este seacă și terifiantă. Mesele, încropite pe șantier, sînt pline de zeci de pahare de șampanie, mai mici, mai mari, metalice, reci și multe măști pe care le poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile dedublate și proiectate într-un film. Din cînd în cînd se aude un "atins!" Încet, încet
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
interesant aproape orice rînd scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus. Niciodată nu scrie, precum alții, doar din obligația de a umple un spațiu tipografic care i-a fost rezervat. Elegant și drept ca un spadasin care își privește adversarul drept în ochi, mereu gata să provoace la luptă sau să se lase provocat, Marin Mincu este unul dintre acei scriitori care asigură spectacolul (intelectual) și a cărui simplă prezență te face să fii sigur că
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
sau un Dan Brown. Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început să nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscuții geniali câștigă prim-planul în dauna spadasinilor de elită. Deținătorii de manuscrise rarisime îi lasă în urmă pe aristocrații cu viață scindată. Desigur, aici avem un Borges citit în literă și ignorat în adâncime. Dar, în totului tot, îl avem. Cine ar fi putut înțelege mai bine
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
excepționala lui inteligență sigură de sine, tăioasă, neiertătoare. Lăsată să funcționeze liber, l-a transformat în victimă, l-a pus în conflict cu puterea opresivă, incultă, brutal-pedepsitoare, care voia să-și răzbune complexele. Sîrbu a plătit prea scump talentul de spadasin al cuvântului și martirizat de cuvânt. în Frații Karamazov, starețul Zosima interpretează, pentru Ivan, atitudinea martirului care "simte un fel de satisfacție să ia în deriziune propria deznădejde, tot din deznădejde". în cele din urmă, râsul e pentru Sîrbu o
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
cearcă a servi intervențiilor și calomniilor lui Ghica și în cele de pe urmă a implica pe Tell într-un duel și pe mine în altul șprobabil cel cu Lajos Splény - n.A.O.ț. șEi încearcăț să ne compromită ca niște spadasini gâlcevitori, și să vă facă a avea de ales șîntreț niște oameni sau lâches ce fug de a se bate, sau gata a muri ori a omorâ". În mod previzibil, emigranții ,eliadiști" de la Brusa (decembrie 1849), la care s-au
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
scrisoare de la fratele său (aflat la studii la Viena), care confirmă ca reale faptele visate. Peste trei luni, la Berlin, în timpul unui antrenament de scrimă fără mască, Iacob însuși este rănit grav, fiind pe cale să-și piardă un ochi. ,Arta spadasinilor e în declin", își notează el în jurnal. La 7 ianuarie 1864, la un bal la Didița și Nicolae Mavrocordat, la care se afla toată protipendada ieșeană, Lascar Catargi și Nicolae Suțu se provoacă la duel. Pînă la urmă, adversarii
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
îi intentează proces de divorț. ,L'affaire Bauffremont-Bibesco" este pe larg comentată în presa pariziană din epocă, la rubrica mondenă. Ultragiat, Paul de Bauffremont publică în 1872 comentarii ofensatoare la adresa lui Bibescu. Acesta îl provoacă la duel și, fiind un bun spadasin, îl rănește. Până la urmă, în 1875, Marie-Valentine divorțează de principele francez, recăsătorindu-se cu prințul român. George Bibescu a avut la activ foarte multe dueluri, cu spada sau cu pistolul, pe care le provoca în urma polemicilor sale publice, fie în
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
orgoliul său național, Bibescu l-a provocat pe publicistul francez la duel, dar acesta a părăsit în grabă Parisul. Lașitatea lui l-a discreditat, dar el a fugit de frica morții. În primul rînd, pentru că știa că Bibescu este un spadasin redutabil și, în al doilea rând, pentru că și-a dat seama că prințul român dorește să facă din acest duel un act exemplar. Chiar și în pragul morții, în 1901, George Bibescu l-a provocat la duel pe un ziarist
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc, o eschivă se petrece ca a unui spadasin pînă atunci preocupat de exerciții preliminare, iar chestiunea, ca să zicem așa, se pune, în sfîrșit. Încît, gravitatea, seriozitatea, atît de amînate, capătă, prin contrast și prin exersarea umorului, mai multă pondere sau putere de convingere. E ceea ce, un franțuz, un
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
iisus sînt chiar unghiile lui pline cu pămîntul de pe marginea gropii din care a fugit imediat după învierea din morți". În poezia lui N.Ț. se suprapun nenumărate ecouri din Tzara și Bogza, din Gellu Naum și Vintilă Ivănceanu, din spadasinii frumoși și nebuni ai postmodernismului. Trebuie să fie ceva în poezia lui N.Ț., dacă eu scriind aceste rînduri care se vor serioase, iată, mă pomenesc contaminată de stilul lui. Nicolae Țone a învățat bine lecția avangardei. Din poezia lui
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
avut loc. Sfărâmături, rămășițe, chestii vag morbide...”, abia tulburate de „o umbră de împurpurare agresivă”. Omul ca țintă în mișcare e convocat pe „scândura scenei” în Fuga cu Henri. Indeterminat, cameleonic, nestatornic („ceva ori cineva între un călugăr și un spadasin. Purta o robă, sau o rochie, sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele și mă absoarbe înăuntrul meu”. Tușa Aglaia, melancolică, fragilă și „foarte-foarte
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
Elena. În această autoprezentare fantezistă, Bolintineanu se vede drept un tînăr extrem de bogat, educat în străinătate unde a petrecut 15 ani, posesor al unuia dintre cele mai somptuoase palate din București, colecționar de obiecte de lux și opere de artă, spadasin perfect, apărător al celor slabi. În viața lui de toate zilele, Bolintineanu voia probabil să fie Alexandru Elescu ducînd existența lui Manoil. Dincolo de asemenea blînde naivități, Bolintineanu a inovat, poate fără să-și dea seama, în însăși substanța romanului nostru
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse (care îi e prieten). Venea des la Institut. Când îl întâlneam pe stradă, schița de departe gestul unui mușchetar spadasin ce voia să-și spintece dușmani imaginari. își scotea frecvent ceasul de buzunar și îi deschidea capacul ca să ne arate o scenă erotică în email. Locuia în cartier cu noi, așa că ne întâlneam des. Visul lui era: o mare expoziție
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]