617 matches
-
pe care Oană Îl ucisese cu șaptesprezece ani În urmă, când pornise În căutarea lui Ștefănel. Așadar, În toți acești ani, Ogodai căutase momentul răzbunării. Și Îl găsise. - Cine ești? Îl Întrebă, calm, pe comandantul turc. - Sunt Ali beg. Comandantul spahiilor luminăției sale Mahomed al II-lea. Un om care te respectă, deși ești unul din cei mai răi dușmani ai noștri. Te-am văzut luptând la Vaslui. Și știu multe alte lucruri despre tine. Iar tu știi multe lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un pas spre primul rând de ieniceri, care se retrase tot cu un pas. Mai făcu unul. Din pridvor se auzi strigătul spahiului: - Nimeni nu intră În luptă cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți dintre voi! Retragerea cu un pas! - Doamne... Doamne... repetă Simion, În neștire. Îl omoară pe căpitan... Spune-mi Doamne ce să fac, că nu știu, netrebnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care se apropiau. Dar În spate se aflau peste cinci sute de călăreți care porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar spahii se grupară atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar spahii se grupară atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse drumul spre Cetatea Albă. La două sute de pași de poarta Brăneștilor, luptătorii lui Lacrămă porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-o luptă de hărțuială... 27 decembrie 1475, ora 13.40, Istanbul Ștefănel Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
devastator asupra malului dobrogean și chiar asupra cetăților turcești Nicopole și Vidin. Așa făcuse, cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În cele din urmă, uciderea lui Ștefan. Ali se afla deja la mijlocul fluviului, iar gheața părea a rezista. Rezistase la trecerea primului rând de spahii. Grupul care Îl transporta pe Oană ajunsese pe malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pietro se aruncase În luptă cu speranța nebună că ar mai exista o șansă de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din Europa, din Istanbul sau din Asia, metodele de protecție a voievodului și multe alte informații esențiale. Cuceritorii aveau acum șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească. Putea doar să-i conducă prin mijlocul șirurilor buimăcite de spahii, putea doar să fie suflet din sufletul lor, fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni nu auzise de vreun grup de spahii care ar fi putut trece Dunărea cu câteva zile Înainte. Nici urme nu se găsiseră nicăieri. Se dovedi, apoi, că nici un grup de fugari nu se Îndreptase spre Țara Românească, prin munții Vrancei, și nici spre stepele tătare de la Răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]