9,106 matches
-
a afla cum trăiesc oamenii acolo. Din interviurile ei, aflăm că atunci când a debutat, la vârsta de 14 ani, actrița și-a scris singură textul și a avut un mic spectacol în cadrul serbărilor școlare. În acele momente a simțit ataâ spaimă, cât și trac, emotți de la care au pornit gândurile de mai târziu legate de teatru. Un portret cultural istoric schițat și prezentat de Irina Staver Radio Național FM Chișinău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94355_a_95647]
-
ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? Despre această poezie, Zoe Dumitrescu Bușulenga avea să afirme : “Nu cunosc pagină existențială mai disperată în toată poezia lumii. Se îmbină aici atâta durere, atâta spaimă de viață, atâta groază de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorință, neputincioasă însă, de a distruge voința de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
de foc - cote siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că acela al turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
ar fi trebuit să ne imaginăm că nu vom muri împreună și că amintirea asta îl va îngreuna doar pe unul dintre noi și că dacă voi fi eu acela mă va costa în plus căci voi rămâne cu o spaimă care nu era a mea rupsesei floarea de pe o colină mi-ai spus acum mort nu mai ești făgăduit altei coline dar nici aceleia de unde ai rupt floarea și asta e mai trist decât o oglindă spartă îmi amintesc acea
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
decât umbra ta, de teamă să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus la lumină, te împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii uzi de sângele jivinei ucise. Pas cu pas firul se încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei priviri dar asta a fost după, a fost dincolo înainte Respirația Minotaurului Ai ucis Minotaurul primejdia s-a dus tot ce auzim sunt inimile noastre fără jivină vom uita spaima aceea mulțumită ție, eroul meu, iubite ești aici, în viață, laudă zeilor! mare, supus, lângă mine la timp de grație, îți ating rănile mâinile mele sunt vindecătoare. Adevărat e adevărat ce ți-au spus, am dansat pentru el de când abia
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
în actualitate, cu atât mă apucă pofta de lucrurile necesare ale poeziei. Coc în mine atâtea strategii, Aș fi nebun să nu încerc. Îmi făgăduiesc în fiecare dimineață plăcerea asta, Seara amân. Ziua trece foarte greu și Mă încearcă o spaimă cumplită, căci râvnind spre înălțimi prea mari, Cred că om nu voi mai putea fi, După asta.
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
mai mare plăcere mi-ar face-o un ospiciu bine echipat. știu însă că voi primi doar medalionul. e o liniște nefirească în jur. ce simt acum am simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la încheieturile mâinilor mi s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și câinii s-au tolănit pe covoare
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Viorel Mureșan cineva a spus despre lucruri că au porniri și temeri și spaime trăsnetul când ar cădea pe locurile joase atunci poezia tremurând între oameni ar avea aromele morții astfel gândi în ziua aceea și-n zilele ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
pe care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că ești undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte senină n-aveau să știe vreodată că înfruntasem decenii la rând spaima să n-ajung cumva la nebuni fără creion și hârtie
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]