319 matches
-
mai puțin de 500 de civilizații amerindiene. Nu s-au impus prin cultură (nu cunoșteau nici o scriere) căci aceștia transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri și lungimi ale sforilor (ce nu este încă cunoscut), ci printr-o temeinică, chiar spartană organizare social-legislativă. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" construcțiilor de drumuri pavate și de cetăți-fortărețe (inclusiv în junglă) menite să reziste veșnic în fața oricărui inamic. Capitala incașilor, Cuzco, era - arhitectural - comparabilă cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
afară zidurilor orașului. Nu s-au păstrat multe creații monumentalistice ale lu Constantin, biserica Sfânta Irina fiind reconstruită de două ori și supraviețuind columna de la Delfi în formă de șarpe ce dată din secolul V i.en. ce comemorează victoria spartană de la Plateea, fiind adusă și fixată în hipodrom. Orașul lui Constantin avea multe avantaje politice, economice și culturale oferite de pozita strategică. Era denumit "Nova Roma", dispunând de un sistem defensiv pentru a rezistă în față inamicilor, fiind inaccesibil de pe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dictaturile din Europa erau libere să alimenteze insurgenții cu o cantitate de arme de calitate mult peste puterile Mexicului. Totuși, Mexicul a furnizat ceva ajutor material, o cantitate mică de avioane de fabricație americană, cum ar fi Bellanca CH-300 și Spartan Zeus care erau folosite de aviația mexicană. În Mexic s-au construit de asemenea locuințe pentru intelectualii, copiii și familiile care au sosit în portul Veracruz. Pe măsură ce războiul a avansat pe frontul de nord, autoritățile republicane au organizat evacuarea copiilor
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
(în greacă Σπάρτη, "Sparti", în dialectul atic și Σπάρτα, "", în dialectul doric), sau Lacedemonia (Λακεδαίμων, "Lakedaimon") a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas. Sursele care alimentează istoriografia spartană sunt presărate cu viziuni idealizate. Sparta a fost înființată în secolul al VIII-lea î.Hr. de dorieni în regiunea Laconia. Era organizată ca stat militar, având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită din: "perieci" (locuiau în jurul orașului Sparta și
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
era alcătuită din: "perieci" (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile, negustoria), "hiloți" (făceau parte din populațiile cucerite de spartani), "aristoi" („aristocrați”, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia") și de „Adunarea poporului” ("Apella"), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia") și de „Adunarea poporului” ("Apella"), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
armată a persanilor. Sparta a obținut hegemonia Greciei în Războiul peloponesiac (431 - 404 î.Hr.,) în detrimentul Atenei. Așa-zisa hegemonie și succesul Spartei a fost înlăturată de Teba în bătălia de la Leuctra (iulie 371 î.Hr.), când mare parte din populația masculină spartană a murit. În al doilea război messenian, Sparta devine o putere locală, în Peloponez și în restul Greciei. De a lungul secolelor, Sparta își formează o reputație de mare putere militară terestră. În 480 î.Hr., un mic contingent format din
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
și în restul Greciei. De a lungul secolelor, Sparta își formează o reputație de mare putere militară terestră. În 480 î.Hr., un mic contingent format din aproximativ 300 de spartani, 700 de tespieni și 400 de tebani, conduși de regele spartan, Leonida, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocându-le mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru celelate cetăți grecești. Armamentul, strategiile și armurile de bronz de calitate superioară a hopliților grecești și-au
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
o serie de victorii terestre, dar mare parte a navelor sale de război au fost distruse în bătălia de la Cnidus, unde a înfruntat o flotă ateniano-persană. Acest eveniment a clătinat poziția acesteia de putere navală, dar nu a oprit aspirațiile spartane de a invada Persia, însă, Conon, un atenian, a făcut ravagii de a lungul coastei Spartei și a provocat o revoltă a hiloților. După câțiva ani de lupte înverșunate, în 387 î.Hr., se semnează Pacea lui Antalcidas, prin care toate
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
de perși. Efectele războiului au fost să reafirme abilitatea Persiei de a influența politica polisurilor din Grecia. Declinul Spartei a fost inevitabil după dezastruoasa înfrângere în bătălia de la Leuctra în fața Tebei. Aceasta a fost prima înfrângere a unei mari armate spartane într-o bătălie terestră. Aceasta va continua să existe ca putere locală, deoarece nu s-a putut reface total după bătălia de la Leuctra și revoltele heloților. Aceasta a fost inclusă în sfera de influență a Macedoniei în timpul lui Filip al
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
gărzi de corp, Pausanis, Sparta (precum traciii, ilirii și celelalte polisuri grecești) se va ridica împotriva Macedoniei, dar acesta nu va fi asediată și distrusă de Alexandru, cum a fost în cazul Tebei. În timpul campanilor lui Alexandru din Persia, regele spartan, Agis al III-lea va trimit o oaste în Creta în 333 î.Hr. pentru a o ocupa. Dupa aceaia, Agis în fruntea unei forțe grecești va ataca Macedonia, care a obținut, inițial, o serie de succese. Dar o armată macedoneană
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
oaste în Creta în 333 î.Hr. pentru a o ocupa. Dupa aceaia, Agis în fruntea unei forțe grecești va ataca Macedonia, care a obținut, inițial, o serie de succese. Dar o armată macedoneană condusă de generalul Antipater va înfrânge oastea spartană, bătălie în care vor muri 5.300 de spartani și aliați și 3.500 de macedoneni. Agis este ucis de un javelin, iar Sparta este obligată să se alăture Ligii de la Corint Deși declinul cetății continua, Sparta nu a renunțat
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
ales să nu se alăture, ei au considerat că nu au nici un interes de a se uni cu ceilalți greci, dacă uniunea nu era condusă de Sparta. În timpul războaielor punice, Sparta a fost un aliat a Republicii Romane. Independența politică spartană este stopată, când această este obligată să intre în Liga Aheană. În 146 î.Hr., Grecia a fost cucerită de generalul roman Lucius Mummius. După cucerirea romană, orașul a devenit o atracție turistică pentru elita Romei ce doreau să observe cultura
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
este stopată, când această este obligată să intre în Liga Aheană. În 146 î.Hr., Grecia a fost cucerită de generalul roman Lucius Mummius. După cucerirea romană, orașul a devenit o atracție turistică pentru elita Romei ce doreau să observe cultura spartană. De a lungul Evului Mediu și Epocii Moderne, Sparta a fost sub ocupația imperiilor bizantin, latin de Constantinopol și otoman. În acord cu sursele bizantine, parți ale regiunii Laconia au rămas păgâne până în secolul al X-lea î.Hr., iar dialectul
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
Atica, după dezbateri care au durat 10 zile, după insistenta cerere de ajutor a unei ambasade sosite din partea Atenei, Megarei și Plateei, abia atunci guvernământul laconian s-a decis să trimită trupe dincolo de Istm. Aceste contingente erau formate din cetățeni spartani și perieci, ajutați de hiloți; la trecerea Istmului, lacedemonienii au fost ajunși de alte trupe sosite din Pelopones, din Eubeea și din nordul Greciei.Baza armatei lui Mardonios era stabilită la Teba. Aici, pe malul stâng al fluviului Asopos, generalul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
puternică fortificație în așteptarea atacului grec. Locul unde s-a produs ciocnirea (luna august 479), în apropiere de localitatea Plateea, era mărginit la nord de albia Asoposului, iar la sud de înălțimile masivului Cithairon. Comandantul tuturor trupelor grecești era regele spartan Pausanias. El a obținut aici o victorie strălucită, decisivă, sărbătorită în anii următori prin sacrifici și organizarea unor festivaluri denumite "Eleutheria", "Sărbătorile eliberării". Mardonios și-a pierdut viața pe câmpul de luptă, conducătorii tebani care i-au sprijinit pe perși
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Terre de Brume), Conan Doyle era un temperament sanguin, viguros, sportiv și fair-play. Viața lui a început în 1859, într-o fundătură din Edinbourgh, unde a învățat să-și rezolve diferendele cu alți băieți prin box. A primit o educație spartană la iezuiți, apoi, înainte de a împlini 20 de ani și avînd doar cunoștințele medii ale unui student la medicină, s-a îmbarcat ca doctor pe o balenieră ce se îndrepta spre ținuturile arctice. Curînd a ajuns și în Africa. Toate
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
acest concept, identificând bunătatea ca fiind una dintre atributele esențiale ale lui Dumnezeu<footnote J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 107. footnote>. Învățăturile Sfântului Grigorie de Nyssa sunt modelate mai mult pe conceptele mai spartane ale celorlalți profesori ai săi, Macrina și Vasile, care amândoi încercaseră (în van) să-i limiteze iubirea pentru speculația filosofică. Lecțiile par să fi fost învățate totuși, pentru că doctrina gregoriană a μετουσία Θεοῦ este doctrina origenistă a θέωσις-ului, dar acum
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
mândru. —Așa e, nu? Cred că e unul dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în toată viața mea. Și are și o personalitate foarte puternică. Dar, draga mea, viața cu el pare un pic, ăăă, cam spartană. Aproape represivă. —Represivă! a repetat Alice jignită. Represivă? Cum ar putea să fie represivă? Jake e unul dintre cei mai avansați eco-gânditori din epoca noastră. — Da, draga mea, dar uită-te la hainele tale. Ce legătură au hainele mele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un cămin în altul. Le pavillon Moraud intră în renovarea de vară obișnuită. În cursul mutării am pierdut șosetele, o curea de piele la care țineam foarte mult, plus trei cămăși de vară din bumbac de bună calitate. Datorită condițiilor spartane în care trăiesc aici la Laval, aceste lipsuri aparent minore mă afectează foarte mult. Iar prin natura mea melancolică mă atașez enorm de obiecte. Concluzie: cu fiecare mutare, fie ea mare sau mică, pierzi câte ceva: șosete sau bucăți de suflet
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în arcuri - culorile pastel, amestec fericit de baroc, stil roman și pastișele fermecătoare ale unor alte stiluri vechi europene. Și în mijloc chiar cristalul apei și statuile pe care le voi iubi mai târziu; am fost sigură că voi trăi spartan în acest peisaj marțial corespunzând perfect naturii mele amazonice. Dacă voi sta, mă gândeam, voi avea aici multe, foarte multe lupte de dat. Și victoriile vor fi mereu incerte, dar măcar prima luptă eram decisă s-o dau. În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
absenți sau de cei morți și o spunea deschis. Ducă-se naibii. Le purtase ghetele și șepcile în timp ce trupurile țepene se bălăngăneau în căruță printre gloanțe și bombe care explodau. Ce-avea el de spus era de obicei pe modelul spartan sau proconsular, rapid și dur. „Nu poți lupta fără să miroși a praf de pușcă.“ „Dacă bunica ar avea roți ar fi căruță.“ „Dormi cu câinii și te trezești cu pureci.“ „Nu scuipa unde-ai mâncat.“ O morală simplă, rezumându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și va aduce în Europa lumea orientală. De atunci a rămas expresia A tăia nodul gordian. Alexandru Macedon era fiul regelui Filip al ll lea și al Olimpiadei, o femeie ambițioasă și doritoare de glorie. A fost crescut în spirit spartan până la 13 ani, dar după aceea l-a avut profesor pe vestitul filosof Aristotel. Știa deci să mânuiască spada, dar și vorbele. După ce tatăl său a murit asasinat, în anul 336 Î.Hr., el preia tronul macedonean și continuă visele
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]