286 matches
-
în 427 î.Hr., dar a fost reconstruită în anul 386 î.Hr. În secolul al VI-lea î.Hr., pentru a evita să intre sub hegemonia tebană din cadrul primei confederații beoțiene, Plateea a încercat să se alieze cu Sparta. Cu toate acestea, spartanii au refuzat această ofertă și, dorind să provoace disensiuni între confederația beoțiană și Atena, au recomandat plateenilor să se alieze cu Atena. Acest sfat a fost acceptat și plateenii au trimis o delegație la Atena pentru tratative. Atenienii au fost
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Atenei. La sfârșitul lunii august 490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii, conform lui Herodot) a ancorat în golful de la Maraton, la circa 42 km de Atena. Pusă în fața acestui pericol iminent Atena a cerut ajutor Spartei; spartanii însă, reținuți de scrupule de natură religioasă, nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică șase zile mai târziu - când ei au ajuns la locul bătăliei, aceasta se terminase deja.. Dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
fost medic la curtea urmașilor lui Xerxes l-a redus la 800.000 de oameni). În primăvara anului 480 î.Hr. el a traversat Hellespontul pe un pod de vase și, sprijinit de o flotă puternică, a înaintat spre Grecia centrală. Deși spartanii regelui Leonidas au rezistat eroic la Termopile, perșii au avansat în Attica cucerind și incendiind Atena. Datorită însă victoriei de la Salamina a flotei ateniene conduse de Temistocle, temându-se că grecii ar putea ataca podul de vase de peste Hellespont, blocându
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
Sparta (conducătoare a Ligii peloponesiace) Atenei (care se afla în fruntea Ligii de la Delos). Operațiunile militare, în care ambele tabere au utilizat toate rezervele materiale și umane de care dispuneau, s-au desfășoarat mai ales sub forma invaziilor pustiitoare ale spartanilor și aliaților acestora împotriva Atenei și a cetăților-stat care îi rămăseseră fidele. Una dintre primele acțiuni militare din acest război a fost cea prin care Teba, aliată a Spartei, a încercat să cucerească Plateea, aliată tradițională a Atenei de peste un
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
putut face nimic pentru plateenii asediați. Plateea a capitulat după doi ani de asediu (în 427 î.Hr.), constrânsă de terminarea proviziilor din cetate și în acest fel Liga peloponesiacă a dobândit ceea ce urmărea: controlul drumului ce lega Megara de Teba. Spartanii și aliații lor, tebanii, au ras orașul de pe fața pământului. Mulți plateeni care au supraviețuit măcelului care a urmat după predarea cetății (conform lui Tucidide spartanii au ucis peste 200 de ostași plateeni) s-au refugiat la Atena, unde au
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
fel Liga peloponesiacă a dobândit ceea ce urmărea: controlul drumului ce lega Megara de Teba. Spartanii și aliații lor, tebanii, au ras orașul de pe fața pământului. Mulți plateeni care au supraviețuit măcelului care a urmat după predarea cetății (conform lui Tucidide spartanii au ucis peste 200 de ostași plateeni) s-au refugiat la Atena, unde au primit cetățenia. "Pacea lui Antalcidas" din 386 î.Hr. (încheiată între Artaxerxes al II-lea al Persiei și Sparta, reprezentată de generalul Antalcidas) le-a permis descendenților
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ca atare. Această "băutură dând uitare durerii și necazurilor", după cum se precizează în Odiseea, nu este decât un produs pe bază de opiu. Tot in Odiseea se precizează că această băutură intră în Grecia prin Elena, celebra soție a regelui spartan Menelaos, care la rîndul ei o primește de la egipteanca Polydamna, sotia lui Thomis, căci în Egipt în special "pămintul roditor produce un mare număr de plante, unele salutare altele mortale". Grație papirusului descoperit in 1873 de Georg Moritz Ebers și
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Pyrrhus s-a văzut obligat să se retragă în patrie, renunțând la posesiunile sale italiene cucerite. Deși campania sa din vest s-a soldat cu pierderi grele pentru Epir, acesta atacă pe Antigonus II Gonatas, ocupând ușor tronul Macedoniei. Un spartan cu sânge nobil,Cleonymus, l-a rugat pe Pyrrhus să-l ajute în ocuparea tronului Spartei, surâzându-i ocuparea Peloponezului. Dar rezistența uimitoare a spartanilor a făcut imposibil acest lucru. Intrând pe furiș cu armata sa în Argos, care era
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
pierderi grele pentru Epir, acesta atacă pe Antigonus II Gonatas, ocupând ușor tronul Macedoniei. Un spartan cu sânge nobil,Cleonymus, l-a rugat pe Pyrrhus să-l ajute în ocuparea tronului Spartei, surâzându-i ocuparea Peloponezului. Dar rezistența uimitoare a spartanilor a făcut imposibil acest lucru. Intrând pe furiș cu armata sa în Argos, care era în război civil, Pyrrhus este ucis în timpul luptelor de stradă. În 272 î.Hr., anul morții regelui Pyrrhus, orașul Tarent se predă romanilor.
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
putut să se diferențieze în dialectele ei clasice, decât atunci când dorienii ajunseseră în sud. Astfel, greaca vestică este cel mai potrivit nume pentru dialectele clasice. Greaca tsakoniană este o limbă din ramura doriană care a supraviețuit, descendentă a doricului laconian (spartan), vorbit încă pe coasta sudică Argolidică a Peloponesului, în prefectura modernă a Arcadiei. Astăzi, tsakoniana este o sursă de mare interes pentru lingviști, și o limbă aflată în prag de dispariție. Dialectele grupului doric sunt următoarele: Laconiana era vorbită de
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
mai tarziu, si a reușit în capturarea Atenei și incendierea ei, dar fiind învins pe teren mai tarziu, la Plataea. În ultima parte a secolului al grecilor a început Războiul Peleponesiac dintre orașele Atena și Spartă, concurând pentru dominația absolută. Spartanii au ieșit victorioși în această bătălie.
Secolul al V-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/303546_a_304875]
-
nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul 504 e.A, iar mai târziu generalul persan Mardonios, în 490 e.A, cu ocazia primului război medic încheiat cu victoria grecilor la Marathon. Regele spartan Pausanias, comandantul armatei grecești în victoria de la Plateea (479 e.A), a pus stăpânire pe Byzantion în anul 477 e.A, cu gândul ascuns de a crea un regat în calitate de simplu aventier. Comportamentul său cu fast oriental a devenit odios
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
luni. Pe timpul Războiului Peloponeziac, Byzantion a fost supus succesiv de Atena sau Sparta. La început a a fost subjugat de Sparta, apoi a fost cucerit de atenianul Alcibiades în anul 408 e.A. După bătălia de la Aigos-Potamos și cucerirea Atenei de către spartani, Războiul Peloponeziac s-a sfârșit, iar spartanul Lisandros a forțat cetatea să alunge garnizoana ateniană și să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
supus succesiv de Atena sau Sparta. La început a a fost subjugat de Sparta, apoi a fost cucerit de atenianul Alcibiades în anul 408 e.A. După bătălia de la Aigos-Potamos și cucerirea Atenei de către spartani, Războiul Peloponeziac s-a sfârșit, iar spartanul Lisandros a forțat cetatea să alunge garnizoana ateniană și să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la Byzantion în anul 401 e.A, atunci când
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
armele sofisticate, portalurile temporale și navele spațiale intergalactice. Fiecare episod este plasat într-un cadru specific, care uneori amintește de un anumit context cultural-istoric, cum ar fi civilizația arabă (vezi "Jack și războinica"), Scoția tradițională (vezi "Jack în Scoția"), eroismul spartanilor (vezi "Cei 301"), Vestul Sălbatic (vezi "Bunul, răul și frumoasa"), budismul tibetan (vezi "Jack și călugării șaolin") sau filmul noir (vezi "Povestea lui X9"). Nu lipsesc nici referințele mitologice, cum ar fi cele la mitologia nordică (vezi "Jack și războinicul
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
de sud sau în Turcia) Chitim (Cipru modernn) și Dodanim ( 1 Cronici 1:.. 7 'Rodanim, "insula Rhodes, la vest de Turcia moderne între Cipru și partea continentală a Greciei) În realitate, Iavan este considerat strămoșul popoarelor grecice (Greci obișnuiții, Elisieni, Spartani, Dorieni, Aelolieni, Ahei, Micenieni, Macedonieni (trib grec din Grecia de astăzi, nu poporul ilir de astăzi din Macedonia), Ciprieni, Ciprioti și Cretani). E foarte posibil ca poporul semi-mitic Tartessian să fie din Iavan și de origine elenă, dar fiind semi-mitic
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]
-
va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați soli basileului pentru a renunța la cauza sa. Conducătorul Atenei, Demostene, un înverșunat inamic a lui Filip, a trimis cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost trimiși să apere istmul Corint. Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor din nord ale Macedoniei și refuzului polisurilor să se alăture luptei. Alexandru și-a împărțit armata în trei, prima, condusă
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
-lea î.Hr. de dorieni în regiunea Laconia. Era organizată ca stat militar, având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită din: "perieci" (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile, negustoria), "hiloți" (făceau parte din populațiile cucerite de spartani), "aristoi" („aristocrați”, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia") și de „Adunarea poporului” ("Apella"), formată din
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită din: "perieci" (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile, negustoria), "hiloți" (făceau parte din populațiile cucerite de spartani), "aristoi" („aristocrați”, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia") și de „Adunarea poporului” ("Apella"), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
aristoi" („aristocrați”, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia") și de „Adunarea poporului” ("Apella"), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită să recurgă la inamicul său, Atena. Prima înfrângere a spartanilor a fost înregistrată în această bătălie contra Imperiul Persan. Sparta nu a trimis decât câteva sute de războinici sprijiniți de marina greacă. O legendă spune că 300 de spartani au reușit să țină în frâu mai mult de 1.000
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
fost nevoită să recurgă la inamicul său, Atena. Prima înfrângere a spartanilor a fost înregistrată în această bătălie contra Imperiul Persan. Sparta nu a trimis decât câteva sute de războinici sprijiniți de marina greacă. O legendă spune că 300 de spartani au reușit să țină în frâu mai mult de 1.000.000 de persani pentru 3 zile și 3 nopți. Această ispravă a dat curaj grecilor, care au reușit să învingă imensa armată a persanilor. Sparta a obținut hegemonia Greciei
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
al doilea război messenian, Sparta devine o putere locală, în Peloponez și în restul Greciei. De a lungul secolelor, Sparta își formează o reputație de mare putere militară terestră. În 480 î.Hr., un mic contingent format din aproximativ 300 de spartani, 700 de tespieni și 400 de tebani, conduși de regele spartan, Leonida, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocându-le mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru celelate cetăți grecești. Armamentul, strategiile și
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]