266 matches
-
Încerc să zâmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai sperietura. Își ia rucsacul și se ridică de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da. Totul e În regulă. Mulțumesc. Vizită plăcută ! strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și, oricum, toată școala îi știe povestea. Se spune că a rămas cu o sperietură de-acum doișpe ani, când au bătut-o niște copii până au lăsat-o aproape fără suflare, dar cine știe ce o fi fost de fapt, de vreme ce toți copiii din dormitorul ăla au negat până-n pânzele albe că s-ar fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte un pahar de vin, mai puțin el. Apoi Todiriță i s-a adresat: - Îți mai amintești ce i-am făcut lui Guzu și lui Emil Bodaș?... - Cum să nu? Parcă și acum aud țipetele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i pește. Nu-i. Nu-i, că nu-i deloc! Nu se vede. Nu se vede da se-aude că-i acolo în... Înâuntrul mâței. Da. Cântă micuțul dinăuntru de unde s-a ascuns. Cântă mâța. Aiurea. Jigodia-i surdo-mută din sperietură de câine. Dacă ar fi cântat dânsa, găseam eu un investitor și mă lansam pe piața esternă de fenomene. Pe plan intern scoate matale paraii și ia-ți perușu până nu se inervează Dânsu. Perușu? Ași. Dânsu, investitoru intern de la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de obicei, și începu să plîngă: ― Ce ai? am întrebat-o. Ți s-a întîmplat ceva? Credeam că se certase probabil cu sora ei. Dar nu era asta. ― Pe când mă întorceam de la facultate un individ m-a acostat. Doamne, ce sperietură am tras! Nu e chip să ieși singură pe stradă! ― Cum, și pentru asta îți faci sânge rău? ― Crezi că e puțin lucru? De ce m-a urmărit, imbecilul, atât de stăruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi că aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmi sporea și mai mult panica. După vreo jumătate de oră, am reușit, în sfârșit, să opresc hemoragia. Dimineața, m-am dus la doctor. M-a sfătuit să nu mai plec la mare. Seara, am mai trecut o dată prin aceeași sperietură. Iar mi-a curs sânge din nas. Nu m-am mai dus, însă, la doctor. M-am temut să nu mă convingă, fie și numai din prudență, să rămân în București. Încât m-am grăbit să plec, pentru a nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un sicriu cu multe scheme. Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea sperând evaporarea vălului în limpezimea ochilor de banană. Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri iluzii cromate în îmbrățișări difuze scormonind dedesubturile. Întrebări știute din fântână au prospețimea sperieturii unor minți de lăcuste și te-ngrozește sperând atingerea,
Evaporat ?n singur?tate by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83714_a_85039]
-
-o. O clipă, Weber nu-și mai găsi brațul sau umărul stâng. Nu-și dădea seama deloc dacă mâna lui era sub sau deasupra lui, cu palma în sus sau în jos, întinsă sau pe lângă corp. Intră în panică, iar sperietura îl îngheță, trezindu-l aproape suficient cât să identifice mecanismul: devenise conștient înainte de trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al galaxiei unde poseda un distorsor. Atunci când rezistența preotului la controlul Lavoisseur s-a făcut prea mare, a fost nevoie să se întrerupă contactul. Ceea ce a urmat este ceva care mărturisesc că nu prevăzusem. Atunci când preotul și-a revenit din sperietură, a ajuns să creadă că fusese posedat de Zeul Adormit. Atitudinea lui de a îmbrăca forma de umbră i se părea că îi confirma credința - și într-un sens, desigur, de la Zeul Adormit îi vine această capacitate. Așa cum eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
al galaxiei unde poseda un distorsor. Atunci când rezistența preotului la controlul Lavoisseur s-a făcut prea mare, a fost nevoie să se întrerupă contactul. Ceea ce a urmat este ceva care mărturisesc că nu prevăzusem. Atunci când preotul și-a revenit din sperietură, a ajuns să creadă că fusese posedat de Zeul Adormit. Atitudinea lui de a îmbrăca forma de umbră i se părea că îi confirma credința - și într-un sens, desigur, de la Zeul Adormit îi vine această capacitate. Așa cum eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
blond în palme și i-a văzut ochii închiși. Să fi văzut cum a alergat mama, rămasă la vorbă în curtea bisericii, și cum l-a luat în brațe de parcă ar fi fost bebeluș. Însă atunci au scăpat numai cu sperietura. Polițistul coborâse vocea și-i rugase să țină discreție absolută la ce avea să le spună în continuare, iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică Miga se lipise de zid. Nu îndrăznea să clipească. Brusc, chipul cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat, sudoarea le aluneca pe obraji. ― Ascultă, se interesă încet inginerul Ionescu, înainte n-ai fost cumva gardian la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel", a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era superficială, m-a pansat și am pornit împreună spre azil. Era spre seară. Laura se plimba în preajma gheretei portarului. Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel”, a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era superficială, m-a pansat și am pornit împreună spre azil. Era spre seară. Laura se plimba în preajma gheretei portarului. Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acest ultim loc am putut să vedem cu ochii noștri marele sacrilegiu săvârșit de Zottone, primul duce longobard de Benevento, cel care, în mișelia lui, a distrus mănăstirea înălțată de Sfântul Benedict. Pe când dormeam la Cassino, am simțit cu mare sperietură că pământul se cutremura și de-abia ne țineam în paturi. Cutremurul a durat preț de multe clipe, care ni s-au părut a nu se mai sfârși, și mi-a fost frică să nu se surpe casa peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
creionul, de parcă mi-aș fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de cât de tare îl apăsasem pe hârtie, și am auzit cum mama împinge scaunul și se ridică și blestemă, s-o bată Dumnezeu, spunea, bat-o s-o bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Încerc să zîmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai sperietura. Își ia rucsacul și se ridică de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da. Totul e În regulă. Mulțumesc. Vizită plăcută ! strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lumii. Ce mai știți voi... Așa am fost noi educate și uite că v-am crescut. - Educație comunistă. Să-nghiți toate de frică că te dă afară din partid, de la serviciu. Asta-i morală? - Cu ea, cu morala asta de sperietură, v-am făcut mari, ce mai vrei. Voi, acu... Treaba vostră! De-asta nici nu mă iau prea tare de Gina. Poate are și ea moralul ei, pe care nu-l condamn. Numai că dacă e vorba de tine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să le știe Virginel pe toate. Mai bine să creadă că Pârțângău făcuse treaba. - Păi de-aia îl plătesc, chicoti Chiosea. Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nopțile mai scurte. „Poate mi s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta a făcut Wintris ce-a făcut mai pe urmă de-a luat el sanatoriu după revoluția care am avut și noi la Județeană. Noroc că a venit evenimentele astea cu revoluția care a fost și la noi, cam cu sperietură la început, că nu știai care cum e și ce vrea, a venit ordin să avem și la noi morți de la populația care a ieșit la revoluție, și a împușcat atunci vreo câțiva, teroriștii i-a împușcat, i-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voia să-l vadă pe el. Pe el. Ceea ce la început fusese milă, apoi curiozitate, și-apoi amuzament generat de incapacitatea lui Hugo de a face față rolului de tată, se transformase într-o atracție absolut serioasă. Seara precedentă, după sperietura cu erupția lui Theo, cristalizase ceea ce Alice nu voise să recunoască mai devreme; atracția pe care o simțea față de Hugo de fiecare dată când îl vedea. Hugo era șarmant și interesant și haios. Avea o frumusețe elegantă, întunecată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pensie, care au Început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, Șaman 211 n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și ivan ne-am aprins câte o țigară În așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate constru- ite pe piloni - citisem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scoși la pensie, care au început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și Ivan ne-am aprins câte o țigară în așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate construite pe piloni - citisem undeva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și apropia fața de părul ei scăpat din strânsoarea căciuliței căzute în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]