164 matches
-
Prepelița ("Coturnix coturnix") este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelița este o pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de circa
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
Mustela erminea"), bursucii ("Meles meles"), nevăstuicile ("Mustela sibirica"), vulpile ("Vulpes vulpes") și ariciii ("Erinaceus europaeus"), mai rar barza ("Ciconia"). De asemenea, alte reptile ca "Natrix natrix" și "Natrix tessellata" sunt dușmani naturali ai viperei berus. Vipera berus este o specie sperioasă, în caz de pericol caută să se ascundă sau să fugă. Numai în cazul în care se simte direct amenințată sau este luată în mână va mușca. Doza letală minimă (DL) la o inoculare subcutană este de 6,45 mg
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
mai închisă. Penajul cozii și spatelui poate avea o culoare verzuie dungată. Ochii pot fi înconjurați de o linie mai întunecată, irisul este de culoare brună închis. Picioarele sunt de culoare roșiatică cu gheare de culoare deschisă. Este o pasăre sperioasă care se ascunde imediat, în repaus balansează coada ca și codabatura. Zborul este în bolte, întrerupând în zbor din când în când să bată din aripi.
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă. Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un șarpe sperios, care se retrage în găuri, în caz de pericol. Atacă agresorul, numai în cazul în care nu se poate retrage și se simte în pericol. Șarpele este activ ziua, prada lui fiind rozătoarele mici ca șobolanul (Rattus villosissimus), șoarecele comun
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
este obligat în cele din urmă să preia controlul navei, folosind o combinație de hipnoză, psihologie, control mental și putere de convingere. În prima secțiune a cărții, "Space Beagle" aterizează pe o planetă deșertică. Sunt depistate turme mici de creaturi sperioase asemănătoare căprioarelor, precum și ruinele unor orașe antice. Corl (Coeurl în original), un carnivor flămând, inteligent și vicios, asemănător unei feline cu tentacule pe umeri, reușește să se infiltreze în navă, dând impresia unui animal lipsit de inteligență. Creatura ucide câțiva
Odiseea navei Space Beagle () [Corola-website/Science/321524_a_322853]
-
seriei, după ce îl recuperase din heleșteul în care fusese ascuns. În timp ce seria progresează, devine treptat clar ca Snicket ii cunoștea pe domnul și doamna Baudelaire de multi ani, din legăturile acestora cu V.F.D.. Totuși, asa cum este menționat în "Spitalul sperios" și "Sfârșitul", în ciuda tuturor cercetărilor lui Lemony și a muncii sale, tot nu știe locația, poziția sau statutul curent al copiilor Baudelaire. Lemony a fost înregistrat la V.F.D. de când era copil, asa cum spune în cântecul Micul băiat Snicket. în
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
sa întinde dincolo de Marea Caspică în Iran, Afganistan până în Mongolia. Populațiile europene migrează toamna. Ele iernează într-o fâșie largă la sud de Sahara, care se întinde din Mauritania până în Etiopia. Sunt recunoscute oficial 4 subspecii: Este o pasăre nesociabilă, sperioasă și greu de văzut, care se ascunde în frunzișuri, dar poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales culturile de floarea soarelui. Sunt
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă. Gușterii vărgați pot fi prinși cel mai ușor prin săparea galeriilor în care au pătruns sau pe sub pietre
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
reproductivă, pentru a susține populațiile de varani, în anul 1980 s-a insituit Parcul Național Komodo, urmat de alte parcuri naționale de conservare a varanilor în Riinca, Padar și Flores. Dragonii de Komodo evită contactul cu oamenii. Puii sunt foarte sperioși și fug imediat în vizuină dacă se apropie un om la mai puțin de 100 de metrii, dar și adulții se retrag dacă aud sau văd oameni că se apropie. Dacă sunt încolțiți, reacționează agresiv prin deschiderea largă a gurii
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
împușca un iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu). Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de a împușca un cocoș
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici în pustietățile Rarăului, în care un vânător bătrân îi mărturisește autorului că a ezitat să împuște această pasăre sperioasă din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred că volumul e o colecție de tablouri, în vreme ce lectura arată că pe primul plan sunt portretele de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
sfârșitul lui septembrie sau în octombrie, și iese din amorțire uneori chiar în februarie. Iernează între rădăcini, sub scoarță, în crăpături de stânci, în sol. La temperaturi scăzute sunt aproape amorțite, de-abia putându-se mișca. Este o șopârlă foarte sperioasă, nu se poate cățăra, iar mișcările ei nu sunt prea rapide. Înoată bune și dacă o urmărește vreun dușman se refugiază în apă. Se hrănește cu insecte (carabide, ortoptere, diptere, trihoptere), omizi, râme, melci, păianjeni. Printre principalii dușmani se numără
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste măsură. De altfel, e foarte temător. Nervii săi îngrozitor de zdruncinați îl fac atît de sperios. Tresare la cel mai mic zgomot. Cînd e agitat, furios sau doar necăjit, îi tremură fața, face mișcări bruște, își răsucește degetele spasmodic, de parcă n-ar avea încheieturi, apoi se întîmplă să strige foarte tare sau să-și țină singur
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
ce se deschid Taman ca Thisbe și Pyram în noapte Să-și spună, pe furiș, diverse șoapte. Sper huma, piatra, tinciul fisurat S-arate că sunt zid adevărat Iar prin spărturi, ce le vedeți aici, Își pot vorbi cei doi sperioși amici. TEZEU: Ar putea o humă împâslită cu păr1 să vorbească mai frumos? DEMETRIUS: Cred că e cărămida cea mai izbutită din construcția piesei 2, domnule. TEZEU:Pyram vine lângă zid. Liniște. MOSOR: (Ca Pyram) O, noapte rea și fără de
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]