153 matches
-
nu ne asumăm propriile afirmații Mulți oameni își ascund propriile opinii. De exemplu, un colaborator i-a spus o dată lui Allan Pease; "Zi de zi te tot chinuiești muncind, simțindu-te mizerabil și te întrebi " De ce oare trebuie să te spetești atât, când tot ce câștigi e, de fapt, mai nimic?". Așa că, după o vreme, îți dai seama că nu te mai interesează nimic. Și atunci toți încep să te vorbească pe la spate". Era greu să răspunzi la asemenea cuvinte. Părea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
vorbește despre Allan. Totul ar fi fost mult mai clar dacă și-ar fi asumat propriile afirmații, construind fiecare propoziție la persoana I: "Zi de zi mă chinuiesc muncind, simțindu-mă mizerabil și mă întreb, de ce trebuie oare să mă spetesc atât, când tot ce câștig e, de fapt, mai nimic? Așa că după o vreme îmi dau seama că nu mă interesează nimic. Și atunci toți încep să mă vorbească pe la spate". Un alt aspect al acestei probleme îl întâlnim mai
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
instantaneu. N-are rost să te opresc, zise ea. Poate că n-o să mori aici, dar nici n-o să trăiești. Viața din pădure e mult mai cumplită decât îți poți imagina. Se deosebește mult de cea din oraș. O să te spetești muncind ca să poți supraviețui și iarna e cumplit de lungă și grea. Dacă apuci să intri în pădure, de-acolo nu mai ieși. Va trebui să rămâi pe vecie captivul ei. M-am gândit bine la asta. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]