235 matches
-
în al optulea cer, ur-cînd mai departe și slăvind pe Tatăl, pînă la contopirea deplină cu Creatorul. "Căci acesta este sfîrșitul preafericit al celor care posedă cunoașterea: să devină Dumnezeu" (op. cit.). Dacă sufletul nu era pregătit, nu era suficient de spiritualizat și nu cunoștea formulele sacre, ca pe scara virtuților la creștini, el era oprit de către unul dintre arhonții care guvernează cele șapte ceruri, sau de către misterioasa "fecioară de lumină" și trimis înapoi pe pămînt să se reîncarneze, pentru o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
noastră este atît de fragmentară; dar În Dumnezeu, fulgerul durează neschimbat și etern”. Luca, 11,5. Continuăm să cităm din Bohme pentru a putea demonstra că Fulgerul Luceafărul coboară pe pămînt pentru a revigora substanța Întunecată Katalina, pentru a o spiritualiza, pentru a o renaște, pentru a o transforma, pentru a-i oferi lumina maiestății, pentru a primi adevărata viața și bucurie. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. „Fulgerul... sau inima care este fiul... și acesta este adevăratul Spirit Sfînt, pe care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Prin urmare, chiar și în cazul în care fața aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele ori puii de scorpion călăresc cai albi. Nici nu ne mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu sursă livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o posibilitate de aventură în termenii cei mai romantici 99. Această componentă a peisajului urban este un element esențial al farmecului sau. Evoluția sensibilității de-a lungul timpului a făcut că interesul pentru dragoste să se atenueze sau să se spiritualizeze. În literatura modernă, sexualitatea urbană, comentează Louis Chevalier [p.363], nu se explică, ca în trecut, printr-un fapt precis, printr-o aventură bine individualizata. Sexualizarea existenței este tema dominantă a descrierii pariziene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lumii, ci le filtrează printr-o atitudine ambivalentă, singura care-i conferă stabilitate. Un ironist ce și-a pierdut înverșunarea și, cu un aristocratic simț al ignorării nesemnificativului, tratează lumea ca text, iar oamenii, ca personaje. Iar această atitudine îl spiritualizează și îl face să îmbrățișeze diversitatea adusă de celălalt. Nervurile acestui tip aparte de atitudine ironică par să configureze și să confere identitate proprie atât modelului de profesor, cât și celui de critic literar. A cultiva/ preda ironia înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul Procopie, din Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un ticălos de stareț, să umplu paharele unor bătrâni și preacuvioși duhovnici..." (p. 52). Iar când Pahomie, călugărul ciufut, se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din eseul "The Supernatural in Fiction" (1918), la povestirile supranaturale cu fantome (dar argumentul ei este valabil, prin extrapolare, pentru proza terorii în ansamblu), spune că "[t]eama pe care o simțim atunci când citim povestirile [...] este o esență rafinată și spiritualizată de frică. Este o teamă pe care o putem examina și cu care ne putem juca. Departe de a ne disprețui că suntem înfricoșați de o povestire cu fantome, suntem mândri de această dovadă de sensibilitate [...]" (Enright, 1994: 537). Așadar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre ale siluetelor lipite de pânză și pe cale să se dizolve în lumină. Un al doilea plan care spiritualizează prin sugestie această întâlnire este cel al gesticulației hieratice. Femeia se află într-o atitudine de devot, ea intră în cadru din stânga, bărbatul, Iisus, ține mâna întinsă, ca pentru o chemare, întâmpinare. Ceea ce sporește misterul acestei întâlniri indicibile este această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o anume promiscuitate, care derivă din indigență. În același timp, suntem departe de o abordare fiziologică a maladiei, boala lui Petrașcu este una a frunții, a spiritului, nu a intestinelor, a pielii sau a genitaliilor. Febra amplifică intensitatea privirii, o spiritualizează, pictorul apare ca un artist inflamat de flacăra creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei. Luchian este poate pictorul care transferă în propriul său corp intensitatea actului creator datorită maladiei și de cazul său cel mai apropiat mi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă a degetelor de sculptor ale d-lui Boambă. Cu ele prinde lumina și umbra în convexitățile și concavitățile modelajului subtil, și cu acest joc, al luminii și umbrii, își animează d-sa opera, o spiritualizează învăluind-o într-o unitate de sentiment de multe ori deplină. Așezate în clarobscurul interiorului domiciliului, aceste opere predispun la reverie ca o pagină de melopee lăsată pe un pian rămas deschis"316. Alexandru Severin, pseudonim pentru Alexandru Talpoșin, intra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia vieții (1910), Melancolia. Un anumit primitivism totemic combinat cu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
d-l Paciurea îl frământă problema imaterialului (...). Acesta e coșmarul conștiinței de sine care tulbură sufletele artiștilor din epoca noastră: Rodin și alții au suferit aceleași dureri. Și numele lui Brâncuși trebuie să-l scriem aici. D-l Paciurea, vizionar, spiritualizează materialul, anulând pe cât posibil descripțiunea plastică planuri și forme prin reducerea liniilor constructive la maxima simplitate și prin animarea formei printr-o tehnică de subtilitate tactilă, extremă"331. Sfinxul (1912) și Zeul Războiului (1915) acoperă aceeași arie rodiniană a capetelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnul ideii. "Spaethe era un sensual, un voluptuos, îi plac silenii grași, sclavii bețivi, sau modelul femeesc, după care a făcut o bună serie de lucrări între 1909-1916. Storck însă este un gânditor și aceleași motive femeiești la el se spiritualizează. În unul se vede calmul tehnicei stăpână pe ea, în celălalt frământarea ideei, veșnic nemulțumită de realizările ei"337. În linia simbolismului invocat de Constantin Prodan se află și înclinațiile artistice ale reginei Maria, protectoarea Tinerimii artistice și a celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este intens spiritualizat, separat de forțele instinctului, atras de o forță ipsatorie. Petre Oprea sugera destul de riscat chiar o apropiere de David al lui Michelangelo, sesizând la rândul său semnificația simbolică a mâinii transformată în ghiară. Este evidentă asemănarea între figura și expresia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau Kimon Loghi, Theodor Pallady. Abia cu Cecilia Cuțescu-Storck va dobândi o cu totul altă dimensiune, care o va scoate din pitorescul senzual sau naturalist, pentru a o integra unui exotism spiritualizat de factură gauguiniană. Tudor Arghezi remarca chiar prolificitatea temei: Se petrece, de câțiva ani încoace, în pictura noastră, un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are ocazia să vadă câteva desene de Rodin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relevă prin suferință, sensibilitate care dobândește la artistă conotații maternale, ocultând uneori chiar un sens mariologic. Feminitatea nu face obiectul revendicării unei sexualități virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior. Mai mult, se poate observa dramatizarea unei atitudini protectoare din rolul pe care-l joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat sau perechea de îndrăgostiți de mulțime. Interesul pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un Beardsley, femeia falică, malefică, și nu mai are nici senzualitatea Salomeei lui Franz von Stück (Salomè și Dansul Salomeei, 1906) sau a lui Gustave Moreau, care contemplă fascinată capul tranșat al sfântului. Salomeea Ceciliei Cuțescu- Storck a fost intens spiritualizată prin suferință, astfel încât chipul ei nu mai realizează acel contrast semnificativ, de tensiune erotică, cu chipul emaciat al sfântului. Chipul ei, văzut în profil, se delimitează printr-o linie de masa neagră a părului, gâtul apare ca imposibil de lung
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat cu delicatețe. Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe filiera düreriană, atitudinea melancolică ca atitudine "artistică" tipică, prezentă și în titlul tabloului. Diferența evidentă ține de dimensiunea senzualist-morbidă, accentuată în sensul sensibilității decadente. Dacă Magdalenele lui La Tour se abandonau reflecției, absorbite într-o contemplatio morosa care le spiritualiza, privind la flacăra lumânării sau în gol, figura feminină la Kimon Loghi este expusă frontal, frontalitatea specifică privirii meduzante. Fata ne fixează obsedant, expunând craniul ca pe un trofeu, obiect de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coordonatele unui climat specific, de o solemnitate de recluziune. Un discret reflex narcisic se precizează nu numai prin prezența tablourilor fratelui pictor, dar și prin bustul criticului realizat tot de Paciurea. Atmosfera crepusculară este contrabalansată programatic de deschiderea spre idilismul spiritualizat din tablourile lui Verona, spre pastoralele rococo sugerate de un tablou precum Copilul cu fluturele, pretins de Greuze, de un derivat cu parfum de Jugendstil al rococoului în Nimfă de Mirea, fragment din tabloul acestuia, Vârful cu Dor. Pereții sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că, prin acțiuni umane, sacrul nu poate fi atins înlăuntrul său, deci nu poate fi desacralizat, ci doar dezbrăcat de haina sacră pe care, prin cult, o poate reîmbrăca. Acest despiritualizat vizează și aspectul de refacere a spiritualului, respectiv pentru spiritualizat. Sacrul este prin sine spiritual, însă prin mecanisme umane de profanare își pierde, doar în imaginarul colectiv, aspectul sacru, el având posibilitatea recuperării. Spre exemplu, o biserică distrusă nu devine un spațiu profan. Ea se poate reface și devine sacră
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
unitate în dualitate și iubirea comună se arată când membrii ei luptă împotriva păcatului și caută să-și împodobească sufletul cu virtuțile creștine, având ca model pe Hristos. Prin căsătoria creștină, icoana mistică a lui Hristos cu Biserica, Harul dumnezeiesc spiritualizează și sfințește familia. Căsătoria este astfel drum spre spiritualizarea celor doi nu numai în relația unuia cu celălalt, ci în toate relațiile cu ceilalți oameni. Toate femeile primesc cu o adâncime spirituală pentru bărbatul ajuns aici în persoana femeii sale
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]