314 matches
-
posesia acestei cunoașteri de sine (fără ce e de natura eului), sufletul contemplă comod natura, sustrăgîndu-se prin aceasta schimbării fecunde și liberîndu-se de orice altă formă și acțiune a intelectului, cu excepția acestei cunoașteri spirituale" cunoaștere spirituală mijlocită a unui conținut spiritualizat și el, cunoaștere lipsită de eu și de conștiință. "Sufletul mai rămîne, desigur, învelit un timp oarecare cu un corp, dar numai așa cum rămîne roata olarului, care, deși oala e deja terminată, se mai învîrte prin forța impulsului ce i-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
egala îndreptățire a diverselor tipologii ale conștiinței (obținute de fiecare disciplină științifică umanistă în parte sau pliată pe fiecare opțiune axiologică în parte). Ele facilitează, o dată asimilate, adaptarea într-un mediu provocator și conduc curgerea propriei existențe în deplină lumină spiritualizată. Tematizată filosofic, conștiința de sine tinde să-și recupereze un statut de centralitate conferit de spiritul unei ierarhii naturale care înregistrează, în tipologii fundamentale diverse, o dominare unanimă a reflexivității (ca încoronare deplină a potențialităților autoreferențiale omenești). Ea este garant
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
moralității înseamnă a da sens metafizic orizontului pragmatic fără a risca suspendarea lui într-un spațiu al valorii constrângătoare, fără a prelua morga solemnă a imperativelor categorice care definesc raționalitatea axiologică. Așa devine posibilă, cu înaltă investitură și cu veșmânt spiritualizat, legitimarea reperelor principale ale proiectului existențial, întemeierea în solide concepte ale administrării dianoetice a acestor jaloane esențiale, care ajung în final să dea o culoare responsabilă și avizată tuturor actelor din raza unui parcurs individual. Comuna exercitare pragmatică nu este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
materia rădăcinilor sale motivaționale își ating standardul de veridicitate și elementul optimei lor revelări numai în orizontul semantic al unei comprehensiuni izvorâte din abilitate de tip empatic și dintr-o știință subtilă a nuanțelor comportamentale care înconjoară asemeni unui halou spiritualizat mecanica rece a desfășurării pragmatice. De aceea, și în înțelegere motivațională, este necesară o asistare a actului prin implicarea unei voci interioare, modelul daimonului funcționând (și la nivel explicativ) cel mai caracteristic în elementul praxisului. Aici este vizibilă cel mai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
repere completează o imagine generală a multiplelor apeluri ale vocii interioare și caracterizează maniera pragmatică în lumina universului subiectiv generator de criteriologie opțională. A acționa punând limite dictate de interioritate înseamnă a te înstăpâni pe sfera existențială proprie aducând mesajul spiritualizat al înălțimilor raționalității. Aceasta din urmă devine criteriul principal al oricărei hotărâri care precede în general actul, rămânând ofertantul generos al obișnuinței de implicare și în final sursa strategică a oricărei perfecționări care se poate traduce în obiectivare pragmatică. De
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fluxul desfășurării destinale înseamnă a te apropia de modelul ideal care face din orice măruntă încercare un act de respectabilă bravură. De la algoritmul cotidian și până la categoria metafizică, procesul aplecării asupra propriului sine este expresia unei legături strânse între nucleul spiritualizat al conștiinței și materia amorfă a fluxului destinal. Rațiunea pune o pecete formatoare pe tot ce reprezintă alcătuire confuză a vieții și rezumă astfel întreaga putere pe care omul o are asupra mediului și asupra sa. Astfel tematizată, condiția umană
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
strivită și reașezată se vede nu prin ea însăși, într-o imagine fără chip, spectacol derizoriu jucat pe masca naturii pieritoare; ea e dejucată, deturnată de la vedere, demascată în clipa hotărâtoare a deznodământului, pusă în "noua ordine a universului înnoit, spiritualizat, transfigurat"41. Un moment kairotic al dezvăluirii și al destăinuirii, când - în sfârșit - totul începe să fie, căci "nu mai este nevoie de așezarea vălului peste fața lumii, începe să se vadă fața lumii reală pe temeiul existenței sale creaturale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din ce în ce mai înalte. Liniștea deplină și înțelepciunea ce se conduce pe sine (symbiotica), pe alții (scholastica) sau cetatea (politica) se câștigă la schola senii. Dar absolvirea „școlii bătrâneții” este doar șansa de a intra la schola mortis; Dumnezeu îi deschide omului spiritualizat, la „școala bătrâneții”, porțile veșniciei. Dar în mundus aeternus nu pătrund decât cei care au deprins „arta de a muri”. Nu este de ajuns să murim, ci trebuie să învățăm să murim cu înțelepciune. ș...ț Trăiește o viață curată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în societatea supraindustrializată și supratehnologizată; el propunea crearea unei „contraculturi”, opusă culturii moderne și capitaliste oficiale. Această „contracultură” presupunea o răsturnare a valorilor. „Contracultura” trebuia să detroneze valorile materiale și să acorde prioritate valorilor spirituale. Ar apărea astfel oameni noi, spiritualizați, eliberați de obsesii materialiste, nedemne pentru omul autentic. Această schimbare de mentalitate nu ar antrena renunțarea la știință și tehnică și „reîntoarcerea la natură”, cum propusese cândva Rousseau și încercaseră „nondirectiviștii” la începutul secolului XX; această nouă mentalitate a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
implicită în favoarea resuscitării modelelor clasice de poezie. Toate plachetele de versuri care vor urma, de la Constelația Hyperion (1978) la Meditații orfice (2003), sunt înscrise pe direcția aspirației spre împlinirea prin formă a sublimului ce derivă din fericita joncțiune dintre expresia spiritualizată și ideatica de extracție filosofică. Din acest motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul nu vrea să-l știm și noi?/ Ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
un amant mistic." Întreaga situare a Elenei, solidară în acest fel cu spațiul existenței ei, poartă semnele investiturii erotice. Aspectul "obiectual" al afecțiunii (răsfrînte asupra "prelungirilor" metonimice ale persoanelor, domiciliile lor) apare aici în varianta cea mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care opune crispatei atenții la obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un acord final al trecutului cu himera trăită în prezent. Nu mai puțin obsesie a romanului, reveria asupra casei închide în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fiind din această pricină infrecventabil și inutilizabil. Orice demers intelectual critic este perceput ca o acțiune anticlericală sau dirijat în mod direct împotriva instituției ca atare. Nici „apărătorii de elită” ai unei Ortodoxii de biblio tecă, intelectuală, aseptizată și înalt spiritualizată, nu au văzut întot deauna relevanța unui astfel de tip de cunoaștere din interior a unei lumi unde mă îndoiesc că mulți dintre ei au pus piciorul vreodată. Iar răspunsul venit de la „blogosfera ortodoxă”, după cum s-a autodenumit, dominată de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
primul rând, pentru a arăta „grija” față de pelerin, se înscriu în aceeași logică a distribuției de sarmale comunitare. Iar Biserica, cu ajutorul lor, construiește imaginea unui pelerin ideal, venit de la mare distanță, obosit, de care trebuie să avem grijă, un pelerin „spiritualizat”, departe însă de realitatea de pe teren. Fosta „baie turcească” a orașului, clădire splendidă în stil maur de la începutul secolului XIX, acum o ruină, a devenit un important punct de reper pe harta „undergroundului” local. Concerte rock, piese de teatru, expoziții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noastră : sărăcia cronică a mediului rural, sistemul medical deficitar, coeziunea socială, migrația și efectele sale demografice etc. Presa bisericească pendulează între rolul strict informativ (se publică, de pildă, „programul manifestărilor”, o formulă în limbă de lemn) și tentativele de prezentare spiritualizată a evenimentelor. Nu lipsesc nici abordările în cheie teologică a „comunității” efemere ce se formează între pelerini, voluntariatului depus pentru organizarea evenimentelor, inclusiv sub forma pregătirii celebrelor sarmale. Un inventar al principalelor „imagini” media produse în jurul pelerinajelor se impune. Din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
popular” este adesea independentă de cultul liturgic, cristalizând vechi credințe magice cu „memorie lungă” ale personajului (sfântului) care este venerat, pietatea fiind tocmai unul dintre aceste puncte de joncțiune între „popular” și „oficial”. Între o viziune savantă a pelerinajelor, înalt spiritualizată, și una „populară” există loc pentru o mulțime de atitudini intermediare, mai nuanțate și complexe. Aici s-ar plasa, cred eu, „pietatea” pelerinului, ca veriga lipsă dintre extrema „spiritualizare” și reducerea fenomenului la simple manifestări populare, impregnate de superstiție. Ceea ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se deschid cerurile? Înălțarea? Pogorârea Sfântului Duh? E un bătrân încă verde, cu barba sură, cu gâtul zbârcit, dar puternic, cu mâini de om simplu și muncit; un bărbat dintr-o bucată, pe care se poate pune temei, frust și spiritualizat în același timp. Culorile tabloului merită o atenție specială: pe un fond negru, Sf. Petru e îmbrăcat într-o cămașă verde (nuanțele sunt imposibil de descris), dar peste umărul său drept și peste o parte a pieptului cad (e amănuntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se strâmba, face o tumba(...)” Oglindă are patru simboluri : broască - țestoasă, dragon, pasăre Phoenix, tigru, însemne apotropaice subliniind structura imagologica
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se pierde în zare printre nori sub Cerul limpede și albastru precum apele Oceanului Pacific. Conul său uriaș, acoperit cu zăpadă aproape totul timpul anului, inspiră fascinație, smerenie și supunere în fața naturii. Lam salutat de la distanță, înclinându-mă, în fața lui, fața spiritualizată și sacralizată a „ înțeleptului” care este... Seara, ne-am reîntors la Asakusa obosiți, dar entuziasmați de ceea ce văzusem. Asakusa Miercuri, 03. 09. 2008 Nu știu de ce, dar în dimineața aceasta am fost melancolică. Deși m-am trezit în zori, am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pus mai pregnant amprenta viața interioară a modelului. În Portretul mamei, Fata pădurarului și Portretul unui bătrâni, în Moș Androne și Autoportret, personajele apar interiorizate, adâncite într-o lume de gânduri care ni se dezvăluie prin dinamica luminii, prin expresiile spiritualizate ale chipurilor. De altfel, Călin Alupi a lăsat în muzee o galerie de portrete de certă valoare: Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir, Demostene Botez, Miluță Gheorghiu, dr. Nicolae Hortolomei, dr. Petre Brânzei și alții. Ca un strălucit componist se relevă Călin
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a reprezentărilor sacre. Reprezentarea cea mai impresionantă îi aparține lui Matthias Grünewald la Colmar, în ajunul Reformei, pe care am observat-o adesea, împreună cu cea spiritualizată a lui Cristos înviat. În zilele noastre cred că moartea rușioasă a lui Isus pe cruce necesită o interpretare diferită. Aceasta, pe de o parte, din motive de sensibilitate interculturală; pe de altă parte, datorită luminii experiențelor istorice negative. Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Împotriva, 222-230; Adrian Popescu, Istoria ca paradigmă a cunoașterii, ST, 1993, 5; Victor Cubleșan, „Salvarea de ostrogoți”, ST, 1993, 12; Ioana Pârvulescu, Un pictor de suflete, RL, 1994, 7; Emil Manu, Ultimul Vintilă Horia, VR, 1994, 2; Dan Stanca, Pământul spiritualizat, VR, 1994, 9-10; Constantin Ciopraga, Undeva în Callado Villalba: Vintilă Horia, DL, 1995, 19; Lovinescu, Unde scurte, V, 21-26; Ungureanu, La Vest, I, 113-139; Monica Spiridon, Frumoasa lume nouă, LCF, 1996, 34; Mircea Popa, Din dosarele exilului românesc, RITL, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
la pleti./ Tu ai fața arzătoari,/ Eu fața mângâietoari./ Tu ai pleti auriti,/ Eu am pleti strălusiti” (Borca - Neamț). Reflectarea luminii solare în astrul nocturn capătă aici o valoare estetică crescută, principiul luminii unind cele două entități într-o hierogamie spiritualizată. Din această direcție trebuie înțeles portretul din colinda de fată mare: „Roșu soare răsăriare/ Și-n obraz ni-o nimeriare/ Și fața ni-o d-argintare/ Și părul mi-l gălbinare” (MadaHunedoara). Antropomorfizarea ipostazei lunare (chipul argintiu cu aura aurie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din cosmogoniile arhaice care confirmă validitatea actului con¬strucției prin repetarea sacrificiului divin. Ridicarea unui edificiu constituie un argument în acest sens, microcosmosul instaurat dizolvându-se dacă locul pe care se sprijină nu primește birul mai mult sau mai puțin spiritualizat. În colinda Peștele și mreaja fetei III, 50 tocmai animalul capturat devine maestru inițiator și explică fecioarei etapele ritualului sacrificial: „ - Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea,/ Nunta ți-oi nunti
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-a născut într-un staul cu dobitoace. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în străvechea Atenă, o cetate oricum mai spiritualizată decât orașele noastre. Poetului de azi îi rămâne butoiul lui Diogene, paharul de cucută sau coroana de spini. Totuși, oameni care iubesc poezia se mai găsesc. Nu toți ne-am pierdut sufletul în fața Molohului capitalist. Suntem mai puțini cititori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
copia din dinastia Tang a picturii intitulate " Conduita pentru femeile de la curtea imperială" de Gu Kaizhi, cunoscut pictor din dinastia Jin de Est (165-317 e.n). Această piesă este socotită drept cea mai veche capodoperă, ce redă într-un mod spiritualizat expresiile feței și gesturile personajelor reprezentate. Împăratul Napoleon al III-lea a ordonat amenajarea în castelul Fontainebleau a unui salon intitulat "China", pentru a expune acolo câteva mii de piese de artă dăruite de trupele franceze ce au participat la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]