312 matches
-
din sat și cel din biserică și din boieria adevărată”; iar după un timp, în același spirit: „N-am nădejde decât în țărani. Numai în ei e mintea românească sănătoasă și în câțiva oameni culți mai bătrâni”. Acest tradiționalism cultivat, spiritualizat nu sună rău în discursul confesiv al admiratoarei lui Goethe. Ea caută rădăcinile, miturile fondatoare. Are o autentică oroare față de mitocanul național: mitocanul „de sus”, adică mitocanul ajuns, titrat, boierit, și mitocanul „de jos”, tradițional. Când se schimbă regimul politic
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
prin schimbarea radicală, imprevizibilă a strategiei diaristice și a destinatarului. Numai dragostea și tăria de caracter ale unei femei umilite de istorie pot transforma un martor indiscret și un lector nedorit într-un confident ideal și într-un personaj erotic spiritualizat. SCRIERI: L’Interprétation de la doctrine de Kant par l’École de Marbourg, Paris, 1913; ed. (Kant și Școala de la Marburg), tr. și introd. Nestor Ignat, București, 1999; Montaigne. Omul și opera, București, 1936; Aspecte din teatrul contemporan, București, 1941; Eschil
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare... . Ferecând o confesiune de iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și interpretare
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
din ce în ce mai înalte. Liniștea deplină și înțelepciunea ce se conduce pe sine (symbiotica), pe alții (scholastica) sau cetatea (politica) se câștigă la schola senii. Dar absolvirea „școlii bătrâneții” este doar șansa de a intra la schola mortis; Dumnezeu îi deschide omului spiritualizat, la „școala bătrâneții”, porțile veșniciei. Dar în mundus aeternus nu pătrund decât cei care au deprins „arta de a muri”. Nu este de ajuns să murim, ci trebuie să învățăm să murim cu înțelepciune. ș...ț Trăiește o viață curată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în societatea supraindustrializată și supratehnologizată; el propunea crearea unei „contraculturi”, opusă culturii moderne și capitaliste oficiale. Această „contracultură” presupunea o răsturnare a valorilor. „Contracultura” trebuia să detroneze valorile materiale și să acorde prioritate valorilor spirituale. Ar apărea astfel oameni noi, spiritualizați, eliberați de obsesii materialiste, nedemne pentru omul autentic. Această schimbare de mentalitate nu ar antrena renunțarea la știință și tehnică și „reîntoarcerea la natură”, cum propusese cândva Rousseau și încercaseră „nondirectiviștii” la începutul secolului XX; această nouă mentalitate a oamenilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cum se chema, camera...? N.I.: Camera 1 subsol. Intrând în această cameră, am fost profund impresionat. M-am aflat dintr-o dată, pur și simplu, în fața unei fresce bizantine - dar, de data aceasta, vie, în carne și oase, în care chipurile spiritualizate ale locatarilor exprimau povara păcatului originar și, în același timp, neputința de a i se împotrivi. O masă de capete goale, tunse chilug, cu faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
implicită în favoarea resuscitării modelelor clasice de poezie. Toate plachetele de versuri care vor urma, de la Constelația Hyperion (1978) la Meditații orfice (2003), sunt înscrise pe direcția aspirației spre împlinirea prin formă a sublimului ce derivă din fericita joncțiune dintre expresia spiritualizată și ideatica de extracție filosofică. Din acest motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul nu vrea să-l știm și noi?/ Ci
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
își joacă fiecare rolul favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În volumul Podul Charles al apocalipsei (2000) poetul revine la formulele inițiale („Vechea Lume era mai puternică decât cea Nouă”), deși versurile sunt mult mai spiritualizate, iar dezamăgirea se instaurează tot mai insistent: „câtă oboseală să te muți într-un loc necunoscut/ alături de patriarhii avangardei [...] profetul însuși în zurba mutării/ pânzelor sale viitoare/ nu-și mai recunoaște chipul/ suspendat în indiferența generală” (Cap de profet). Constantin
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
fără stele, negrele ruine, turnul rece, plânsul în somn al păunilor, corbii), culminând cu năluca tragică a Marelui Răstignit. La fel ca în Serenade demonice, tensiunea ideilor și sentimentelor, sarcasmul precumpănesc. Însă convingerea prezenței unui centru regenerator, icoană a materiei spiritualizate - precum în viziunile esoterice ale lui Dante ori în cele ale rosicrucienilor -, înnobilează suferința omului: „Și când vom fi streini de orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre, / O roză, ca pe-o insulă de gheață, / Va crește
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
antologată în mai multe volume apărute în țară și în străinătate. Este căsătorită cu criticul literar Marin Mincu. Cu excepția liricii, autoarea își semnează textele cu numele Ștefania Mincu. Desfășurată într-o tonalitate gravă, uneori abstractă și transportând o emoție puternic spiritualizată, poezia scrisă de P. focalizează coliziunea dintre ontologie și discurs. Prima carte, Cum eu..., indică o amplasare în zona (neo)modernismului, între Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Hieratismul și rusticitatea se asociază în serii alegorice dezvăluind o tratare solemnă a
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare un univers populat de „păsări de zăpadă” și de alte ipostaze simbolice pentru cristalin, translucid și aerian, plăsmuiește lumi ale
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
poeta dă glas unor „cântări de fecioară”, în care refuză îndemnul acestei „biblii barbare” de a-și lăsa „sufletul în prada oceanului de voluptate”. În Cântări pentru pasărea albastră (1922; Premiul Societății Scriitorilor Români), unde muzicalitatea are alt registru, „nevrozele”, spiritualizate, dau „sufletului aripi de pasăre albastră”, ființa se simte absorbită în penajul acestei păsări, muză, alter ego oniric și poetic, evadând, ca într-o „camee”, în zona unei veșnicii spațiale care este opera de artă. Singură în noaptea infinită, instalată
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
-n boabe pereții prin somn / Și clatină plânse icoanele verzi / Când zeii-ncolțirii adorm” (Treier cosmic). Sunt prezente și în versurile din Desprinderea fiului (1976) și Trăind într-o rază (1982) jaloanele specifice acestei orientări: mitul jertfei pentru creație, peisajul puternic spiritualizat, fuga din contingentul mărginit în vis. Aceleași preocupări pentru o arheologie recuperatoare a unor arhetipuri o manifestă M. și în romanele sale. Vina este un bildungsroman al transformării unui tânăr țăran, Traian Laru, într-un om hibrid, navetist pe Marele
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
venind în contact cu diferite celebrități: Wilhelm von Humboldt, sculptorii A. Thorvaldsen, Chr. D. Rauch, poetul V. Monti (la Milano) ș.a. Climatul politic italian, în care se pregătea Risorgimento-ul, îi întărește propria conștiință națională. La Roma, trăiește o dragoste spiritualizată, în manieră petrarchizantă, prelungită în opera sa poetică, pentru Bianca Milesi, o milaneză cultivată, cu vederi liberale și atașamente carbonare, ce împărtășea sentimentele „misogalliste” ale lui Vittorio Alfieri. Muza va fi numită, în spirit arcadizant, Leuca (Leufca, Lefca) și Cinzia
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo vorbește cu siguranță de cealaltă, de Venera celestă, care prezidează dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu ca bărbat, și nici nu-i este de folos pentru ce are el de făcut acum. — Zeița nu-și incită niciodată adoratorii la trăiri murdare, nu provoacă și nu seduce... Atunci ce mama mă-sii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce se contrapune durității „realității imediate”, indiferent dacă acești poeți sunt eminamente lirici sau cerebrali, dacă își exteriorizează confesiv sau reflexiv sentimentele, dacă dau putere mai mare sau mai mică conotației, dacă trăirile lor sunt mai mult sau mai puțin spiritualizate. Intruziunea poeziei în cotidian, făcută prin „Confluente lirice”, este binevenită și antologia prezentă o dezvăluie. Editarea ei este un act notabil pe care cititorii îl vor aprecia cum se cuvine și, cu siguranță va stârni ecouri în rândul iubitorilor de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sugerează desprinderea de trupesc, de pământesc. Când membrele trupului sunt modificate sfântul exprimă mai mult starea interioară, iar greutatea redusă arată dematerializarea și evitarea naturalismului. Ochii mari sunt expresia omului lăuntric, iar nasul și buzele subțiri înseamnă că are simțurile spiritualizate. Icoanele, broderiile, sculptura în lemn și piatră, argintăria sunt mărturie până astăzi a pasiunilor artistice a preoților, călugărilor și meșterilor din vremurile trecute, de dragostea cu care voievozii și cei cu stare bună deveneau ctitori. Aveau grijă ca fiecare obiect
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fi transmutantizat. — Trans ce? întrebă inspectorul Flint bănuitor. — S-a transformat în altceva printr-o tehnică magică. — Iisuse, Wilt, dacă ai de gând să începi iar cu plăcintele alea din carne de porc... — Inspectore, eu mă gândeam la ceva mai spiritualizat, la ceva frumos! — Mă îndoiesc. — O, dar gândiți-vă puțin! Uite, eu stau aici cu dumneata, în camera asta, ca un rezultat direct al plimbărilor cu câinele și al gândurilor întunecate despre uciderea soției mele. Ca urmare a acelor ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Hai să vezi mai întâi ce are Noga, o zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie cu seriozitate corpul înfierbântat, încearcă să te apleci, îi șoptește ea, apleacă-ți capul fără să miști picioarele, dar Noga țipă, lasă-mă în pace, mă doare, iar Zohara îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casetă pe care o avea cu Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secole. Ajung în timpul sf. Liturghii, la Sanctus. Biserica este plină de credincioși, iar rugăciunea și cântecele călugărilor au ceva ce-ți pătrunde adânc în inimă. Simplitate, sobrietate, pietate, armonie, reculegere profundă, solemnitate. Toate acestea îți sunt transmise de glasurile lor spiritualizate, iar zidurile solemne și austere ale bisericii te îmbrățișează și te ajută să revii la ceea ce ești de fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu. Si totuși, liturghia aceasta te poartă spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toate localurile lui! Binecuvântarea de sus transmisă prin glasurile călugărilor mi-a umplut inima. Pot să merg mai departe și cu o nouă porție de voltaren aplicat pe picior, vreau să-mi continui pelerinajul. Deocamdată aștept ca un călugăr, tot spiritualizat și cu o barbă scurtă, să-mi redea pașaportul pelerinului unde l-am rugat să-mi pună o ștampilă. Va fi un trofeu în pașaportul meu. Sunt întradevăr un norocos, iar durerea aceasta are un scop precis: să mă apropie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să asalteze insula și să-i captureze pe călugări cu confortul și tentațiile vieții laice. Mă amuză ideea. In același timp, mă gândesc că sunt două lumi diferite, cea de pe bărci și din apă și cea a călugărilor senini și spiritualizați. Pe insulă este rugăciune, mortificație, contemplație și muncă. Pe apă sunt oameni în vacanță care acum se destind. Privesc în sus și mă gândesc că, totuși, Dumnezeu îi binecuvântează și pe unii și pe 48 alții. Tocmai a trecut prin fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]