522 matches
-
mai ales CT, pot aduce precizările necesare. - Abcesul splenic, manifestat prin dureri În etajul abdominal superior stâng și pe flancul stâng, este Însoțit de febră și splenomegalie (clinic și echografic). Produs cel mai frecvent de Salmonella, Streptococi și Stafilococi, abcesul splenic, trebuie avut În vedere mai ales când pacientul sesizează faptul că durerile sunt exacerbate de inspir profund și tuse. Scintigrafia, echografia și CT sunt foarte utile diagnosticului. - Alte cauze de abdomen acut chirurgical cum ar fi: infarctul enteromezenteric, hernia Încarcerată
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
În afară de cazurile de ruptură renală publicate În Journal d'Urologie În 1992 de SEDDIKI și de DAVIDSON În British Journal of Urolog- În același an, au mai apărut articole prezentînd cazuri de pancreatite, eroziuni gastrice, echimoze ale mucoasei colonului, ruptură splenică, fistulă uretero-colică, aritmii cardiace; contuzii pulmonare;icter mecanic la pacienți cu litiază biliară,care au apărut În urma ședințelor de litotriție extracorporeală. Țin să subliniez că toate aceste complicații au fost izolate, și deci fără o semnificație statistică. Această, poate, prea
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
pot fi, de asemenea, observate în vezica urinară, laringe, epiglota și cord și uneori răspândite pe seroasele abdominale și toracale. Este adesea întâlnită encefalita nonpurulenta. Pot fi observate leziuni datorate infecțiilor secundare ce pot induce în eroare medicul veterinar. Infarctele splenice sunt considerate patognomonice, dar nu sunt întâlnite frecvent. 4. În general formă acută a pestei porcine africane indică o imagine clinică și patologica similară cu cea a pestei porcine clasice. Atunci când sunt prezente hemoragii ale pielii și ale urechilor, acestea
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 4 decembrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147050_a_148379]
-
din lapte. Acidul stearic se găsește în proporție mai mare în lipidele de rezervă ale mamiferelor și în special ale rumegătoarelor (seul de taurine). Acidul lignoceric este un constituient al lipidelor din țesutul nervos, iar acidul behenic predomină în lipidele splenice. Acidul cerotic liber sau esterificat se găsește în ceara de albine și în sucul de pe lâna oilor. În lipidele din untul de vacă intră acizii caprilic și caprinic. Starea de agregare a acizilor grași saturați și punctele de topire sunt
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
pancreasului este porțiunea latița a glandei fiind înconjurat de duoden. Posterior față de acesta, trece canalul coledoc, iar anterior colonul transvers și mezocolonul. Colul pancreasului se află în vecinătatea venei porte. Corpul are în apropiere stomacul, rinichiul stâng, arteră și vena splenica, colonul transvers și ansele intestinale. Coadă pancreasului se leagă de splina prin ligamentul speno-pancreactic. Structural, pancreasul exocrin reprezintă masă principala a glandei având aceiași structura că și glandele salivare de aceea se mai numește și glanda salivara abdominală. Pancreasul endocrin
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
din lapte. Acidul stearic se găsește în proporție mai mare în lipidele de rezervă ale mamiferelor și în special ale rumegătoarelor (seul de taurine). Acidul lignoceric este un constituient al lipidelor din țesutul nervos, iar acidul behenic predomină în lipidele splenice. Acidul cerotic liber sau esterificat se găsește în ceara de albine și în sucul de pe lâna oilor. În lipidele din untul de vacă intră acizii caprilic și caprinic. Starea de agregare a acizilor grași saturați și punctele de topire sunt
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial al MNI se analizează în funcție de manifestările clinice predominante. Complicații Complicațiile mononucleozei infecțioase sunt: Hematologice: anemie aplastică, anemie hemolitică, trombocitopenie Neurologice: sindromul Guillain-Barre, meningită, encefalită, mielită, nevrită Cardiace: miocardita, pericardita Respiratorii: pneumonia interstițială, insuficiența respiratorie obstructivă Ruptura splenică Suprainfecțiile bacteriene. Sindromul de oboseală cronică se asociază frecvent infecției cu virusul Epstein-Barr și poate fi considerat o complicație a MNI, deși etiopatogenia sa este insuficient elucidată. Criteriile definitorii ale sindromului de oboseală cronică sunt astenia, fatigabilitatea, hipersomnia, artralgiile, persistente
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
malign Burkitt (favorizat de o predispoziție genetică), carcinomul nazo-faringian, leucemia limfo blastică acută, limfomul histiocitar. Tratament Nu există tratament etiologic. Îngrijirea bolnavului cu MNI necesită măsuri: Igieno-dietetice: hidratare, dietă adaptată stării febrile și funcției hepatice, repaus; din cauza riscului de ruptură splenică, se evită exercițiile fizice timp de cel puțin 4 săptămâni Simptomatice: analgezice, antitermice Patogenic, în formele cu obstrucție respiratorie sau angină severă: cortico steroizi în cură scurtă. Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. 5.4 Difteria Definiție Difteria
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu febră. Perioada de declin corespunde săptămânii a patra de boală, odată cu scăderea febrei, atenuarea stării tifice și revenirea apetitului. Complicații Complicațiile febrei tifoide sunt: Digestive: hemoragia intestinală, perforația intestinală Cardiovasculare: miocardita, tromboflebita Neurologice: encefalita, meningita, poliradiculonevrita Diseminări (abcese) osteo-articulare, splenice, etc. (rare). Hemoragia intestinală apare între zilele 10-16, prin ulcerarea unui vas sau prin capilarită toxică, fiind “anunțată” de scăderea bruscă a febrei, tahicardie, paloare, hipotensiune, extremități reci, senzație de sete, melenă. Perforația intestinală apare în săptămânile 3-4 și semanifestă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de echilibru, prurit generalizat, dispnee, dureri anginoase, claudicație intermitentă. Există și posibilitatea debutului acut printr-un episod trombotic (ocluziv) sau hemoragic. Trombozele se produc mai frecvent în circulația venoasă (flebotromboze ale membrului inferior dar și în sistemul venos port, mezenteric, splenic; tromboflebite) comparativ cu cea arterială (IMA, AVC, ischemie critică cronică sau acută a membrelor). Manifestările hemoragice (epistaxis, echimoze, HDS, hematurie etc) constituie un paradox deoarece și numărul trombocitelor este crescut, dar există defecte calitative care afectează funcția plachetară. Frecvent apar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
rezistenți la tratamentul cu Gleevechydroxiuree în cazurile cu trombocitoză - interferon alfa - de elecție pentru pacienții neeligibili pentru transplant meduloosos - leukafereza (separare de celule) - tratament utilizat în urgență pentru scăderea rapidă a leucocitozelor semnificative și pentru ameliorarea sindromului de hipervâscozitate - iradiere splenică numai în splenomegaliile gigante rezistente la tratament. TROMBOCITEMIA ESENȚIALĂ Definiție, epidemiologie Este o boală mieloproliferativă cronică în care are loc creșterea constantă și severă a numărului de trombocite. Este o afecțiune rară, care apare la adultul de vârstă medie. În
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tulburări funcționale vasomotorii (senzație de arsuri cutanate la extremități, eritromelalgie) care dispar în mod caracteristic la aspirină; cefalee, tinitus, tulburări de vedere (muște zburătoare). Obiectiv se constată splenomegalie în fazele timpurii de boală, ulterior se atrofiază prin tromboze repetate (infarcte splenice). Paraclinic 1. Hemograma atrage atenția prin numărul foarte mare de trombocite > 600.000/mm3 (uneori valori de 4 mil/ mm3) cu dimensiuni mari și forme bizare pe frotiul de sânge periferic. Se asociază leucocitoză modestă cu bazofilie, Hb normală sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
anorexie, scădere în greutate până la cașexie, febră, transpirații nocturne, prurit, dureri osoase, crize de gută. Obiectiv apare aproape constant splenomegalie moderată sau gigantă, însoțită de hepatomegalie și semne de hipertensiune portală. În evoluție apar manifestări hemoragice și semne de infarct splenic, mult mai rar adenopatii. Paraclinic 1. Hemoleucograma - anemie normocromă, normocitară însoțită de reticulocitozăhiperleucocitoză cu neutrofilie și bazofilie modestă - număr variabil de trombocite 2. Frotiul de sânge periferic prezintă elemente caracteristice: eritrocite cu forme bizare "în lacrimă" sau "în picătură" (Fig
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
dificil de efectuat din cauza osului dur. Măduva este dislocată de fibre de colagen și fibroblaști, există zone mici de hematopoieză normală (Fig. 94B, Planșa III). Diagnostic diferențial Este necesară excluderea altor afecțiuni însoțite de splenomegalie și anemie: leucemii cronice, limfoame splenice, parazitoze. Evoluție, complicații Acutizarea se produce rar, dar este posibilă agravarea anemiei, evoluția spre pancitopenie. Complicațiile frecvente sunt infecțioase, hemoragice, insuficiența cardiacă, IRA. Principii de tratament Tratamentul este necesar doar la pacientul simptomatic. Singurul tatament curativ este transplantul autolog de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
severe este necesară substituție cu concentrat plachetar eventual asociată cu administrare de Ig i.v. Splenectomia este indicată numai la cazurile la care tratamentul medical a fost ineficient. Direcțiile viitoare de tratament sunt: diverse citostatice, danazol, interferonα, rituximab, trombopoietină, iradiere splenică. III. COAGULOPATII Sunt afecțiuni produse prin anomalii ale coagulării caracterizate clinic prin hemoragii de toate tipurile, spontane sau la traumatisme minore, iar biologic prin afectarea testelor de coagulare. Pot fi clasificate astfel: 1. prin deficite izolate ale factorilor coagulării (deficit
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
digestive pot fi nespecifice, dar interesarea vaselor mezenterice determină infarct mezenteric și perforație intestinală. Sunt descrise și cazuri de rectocolită ulcerohemoragică și enteropatie exsudativă cu pierdere de proteine. Poate apărea hepato-splenomegalie însoțită de afectarea funcției hepatice (hepatită lupică) și infarcte splenice. Alte manifestări sunt adenopatiile, modificări la nivelul retinei și corneei, afectarea glandelor parotide și salivare (sindrom sicca secundar). Patologia asociată sarcinii este reprezentată de sindromul antifosfolipidic manifest prin avorturi repetate, tulburări de creștere intrauterină, naștere prematură, moarte in utero. De
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și cel puțin 5 cm proximal și distal de aceasta; de asemenea se disecă ganglionii limfatici loco-regionali: - Pentru leziunile localizate la nivelul cecului, colonului ascendent, unghiului hepatic se practică hemicolectomie dreaptă cu disecția ganglionilor mezenterici. - Pentru localizările de la nivelul unghiului splenic, colon descendent se practică hemicolectomie stângă. - Pentru localizările sigmoidiene se practică pe cât posibil rezecție anterioară joasă cu disecție atât a ganglionilor mezenterici cât și hipogastrici. - Pentru cancerul rectal există o tendință de a se practica pe cât posibil rezecție anterioară joasă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
o alternativă valoroasă în centrele care dețin competență în această tehnică aplicabilă însă la cei cu CH clasa Child A și B; mortalitatea perioperatorie este mică, dar complicațiile sunt posibile și multiple (hemoragie, malpoziția protezei, infecții, hemoliză, tromboză portală sau splenică, EH, agravarea CH, stenoza șuntului). Transplantul hepatic reprezintă opțiunea ideală de tratament, deoarece pe primul plan se află insuficiența hepatică și nu pierderea de sânge și este singura metodă care mărește durata de supraviețuire. f) COMPLICAȚIILE HEPATO-PULMONARE sunt diverse și
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mezocolon transvers, peretele abdominal anterior; - abcese ale bursei omentale, localizate retrogastric; - interhepatofrenice stângi delimitate de fața inferioară a diafragmului, fața superioară a lobului stâng hepatic, ligamentul triunghiular stâng, ligamentul falciform, peretele anterolateral stâng, fornixul gastric, polul superior al splinei (loja splenică după splenectomie); - subhepatice stângi, delimitate de fața inferioară a lobului stâng hepatic, fața anterioară a stomacului (bontul gastric), splina (loja splenică), mezocolonul transvers până la unghiul splenic al colonului și peretele anterior al abdomenului. o submezocolice ocupând spațiul dintre mezocolonul transvers
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a lobului stâng hepatic, ligamentul triunghiular stâng, ligamentul falciform, peretele anterolateral stâng, fornixul gastric, polul superior al splinei (loja splenică după splenectomie); - subhepatice stângi, delimitate de fața inferioară a lobului stâng hepatic, fața anterioară a stomacului (bontul gastric), splina (loja splenică), mezocolonul transvers până la unghiul splenic al colonului și peretele anterior al abdomenului. o submezocolice ocupând spațiul dintre mezocolonul transvers și cavitatea pelvină. Au următoarele localizări în etajul abdominal inferior:abcese centroabdominale - se formează între ansele intestinale; - abcese pelvine, delimitate de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
triunghiular stâng, ligamentul falciform, peretele anterolateral stâng, fornixul gastric, polul superior al splinei (loja splenică după splenectomie); - subhepatice stângi, delimitate de fața inferioară a lobului stâng hepatic, fața anterioară a stomacului (bontul gastric), splina (loja splenică), mezocolonul transvers până la unghiul splenic al colonului și peretele anterior al abdomenului. o submezocolice ocupând spațiul dintre mezocolonul transvers și cavitatea pelvină. Au următoarele localizări în etajul abdominal inferior:abcese centroabdominale - se formează între ansele intestinale; - abcese pelvine, delimitate de viscerele pelvine;abcese parietocolice, ocupă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de leziuni ale tractului genitourinar la bărbați: - prostatită supurativătraumatism al rinichilor, uterului sau veziciiPostoperatorii: - contaminarea preoperatorie a peritoneului dehiscența anastomozei - remanența de corpi străini (textilom) - Plăgi perforate ale peretelui abdominal - Peritonită determinată de dializa peritoneală - Ruptura unui abces hepatic sau splenic Peritonite secundare neinfecțioase Circa 80% din peritonitele difuze au cauze perforative ca urmare a unor procese patologice abdominale, iar 20% sunt postoperatorii. Peste 60% dintre peritonite sunt de cauză apendiculară (perforație, propagare transparietală) evoluând direct ori în doi sau trei
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este prezent în momentul intervenției. Cele mai frecvente intervenții implicate în apariția IIA sunt pentru afecțiuni benigne ale tubului digestiv (ulcer gastric sau duodenal, polipi, boala Crohn, megacolon, sigmoidite, rectocolite ulcero-hemoragice), dar și în caz de afecțiuni hepatobiliare, genitale, pancreatice, splenice, urinare. În cazul afecțiunilor benigne abdominale, frecvența apariției IIA este legată de prezența la intervenție a infecției. În cazul în care se intervine pe organe septice (intestin, colon, rect) sau prin deschiderea accidentală intraperitoneală a unor colecții septice (piosalpinx, pioovar
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
au fost volvulus, ischemia mezenterică, traumatismele. Perforația colitei amibiene întâlnită în zonele tropicale a fost întâlnită în 2% din cazuri, însoțindu-se de o mortalitate ridicată de 50%. Cele mai rare perforații au fost prin rupturi de căi biliare, uterine, splenice și abcese amibiene hepatice. Peritonitele aseptice apar când un material iritant intră în cavitatea peritoneală prin perforația sau ruptura post-traumatică a unui organ abdominal. Substanțele iritante sunt variate: suc gastric, suc pancreatic, bilă, urină, sânge, meconiu. Inițial aceste substanțe determină
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Sunt posibile și rupturi spontane la bolnavii urologici și la cei ce au necroze și infecții. Urina sterilă este iritantă și determină arsură chimică urmată de suprainfecție bacteriană. Hemoperitoneul spontan apare cel mai frecvent prin ruptura anevrismelor arterelor viscerale (artera splenică sau gastro-epiploicele). Mai rar se produce după ruptura splinei, ficatului, tumorilor hepatice și intestinale. Sângele nu este iritant, este bine tolerat, însă hemoglobina și fierul constituie un adjuvant pentru proliferarea bacteriană. Meconiul revărsat în peritoneul liber, inițial produce o peritonită
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]