218 matches
-
bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se termina: pândindu-ne absent, reciproc. Confruntarea părea interesantă. Iarna, vizitatorii crăpau ușor geamurile în spatele meu, să ies înțepenit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ora de literatură. Băieții demarau din Udriște sau Candiano, se-aglomera orașul de bastoane și chipiuri, mai ales seara. Echipajele pândeau după colț, hoțește, în unghiurile moarte ale intersecțiilor sau după tufișuri, cu Passat-urile combi ca niște castraveți albi spoiți pe burtă cu tricolorul. Planul de-amenzi era sfânt, pe zone, categorii și interval orar. Între orele cutare și cutare, 10 amenzi pentru centură, 8 pentru telefonul mobil. Nu conta ce făceai, te luau pentru ce le trebuia lor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se scufunda în cuvele memoriei, azvârlind la întâmplare dejecții galbene și trâmbe de fum violet. Pereții cerebrali rămâneau avariați, spoiți cu resturi de fraze și mutre, cu iubiri bătrânicioase și prietenii inutile, cu imaginea șosetelor verzi de plastic din metrou mărindu-se exponențial, până îi ieșeau vârfurile prin sandale și urechi. Împroșcam jur-împrejur cu amintiri și lichid cefalo-rahidian. Uneori, reparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la farmacie?“ „De două ori incult! Ar trebui să-ți fie rușine, profesore. În 1849, Philadelphia a fost devastată de o epidemie de holeră. Trei sferturi din populație s-a prăpădit; oriunde mergeai, dădeai de case cu X-uri galbene spoite pe uși, ca-n Evul Mediu. Calomelul nu se mai aducea în sticluțe mici, ca de gin, ci venea direct cu damigeana; căruțe întregi treceau zilnic prin oraș. 1849. Philadelphia. Un mare scriitor american, mort de holeră. Nu-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Litere și cea de Arhitectură, în bezna complice a felinarelor, plutea un aer coclit de nefrită și învățătură. Cineva (municipalitatea, conducerea Facultății sau poate doar un trecător cu inițiativă) avusese ideea să atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prostul în iarna bucureșteană, cu brațul negriciosului încremenit în aer pe traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV: în rânjetul lui se scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu te poți uita la el decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mingi în pereche de jos în sus (un băiat, o minge); apoi în dreptul perechilor se așează un zmeu. Se constată deci (prin formare de perechi, deși unele sunt jucării iar altele copii) că sunt tot atâtea. Se așează spoi jetoanele în coșulețe și se pregătesc figurile geometrice (5 cercuri mari roșii și 5 cercuri mici roșii). Se formează perechi: un cerc mare roșu - un cerc mic roșu. Copiii observă că sunt tot atâtea deși într-o mulțime sunt cercuri
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 88 Pictura în ulei pe un zid uscat se poate executa în două feluri: dacă pere‑ tele a fost dat cu alb, va fi răzuit, iar dacă a rămas curat, fără să fi fost spoit cu alb ci numai tencuit, va fi dat de două‑trei ori cu ulei clocotit și ars până când nu va mai absorbi uleiul. Peretele este lăsat apoi să se usuce, după care se dă masticul 51. Când toate acestea au
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul central, fostul complex agricol tip cu distribuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cheremul gerului aceluiași loc: ceea ce nu Îngheață, apa adică, e vin tare, bun de exportat chiar la Roma. În același scop, dar Într’o antiteză neecologică, ieșită din comunul locului, romanii concentrau mustul prin fierbere În cazanul epocii, din bronz spoit cu plumb. Rezultatul? Un vin tare, dar născător de saturnism. Și un factor limitativ: de ce erai mai bogat, senator, Împărat, de aceea căpătai mai repede saturnismul, moartea prin plumb adică, față de bietul sclav ori sărac care n’avea acces decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înghițiți și plumbul pe care, inevitabil, Îl acumulează teiul de pe marginea străzii, din benzina arsă de mașinile care s’au perindat pe sub el? Cam așa au degenerat Împărații romani, precum Nero: plumbul din vinul fabricat din must concentrat În cazanul spoit cu plumb... Dar, à propos de ceai, unul cu certe calități sedative: Poate că acei - și nu mă rușinez să-i cataloghez altfel - criminali vor să-și adoarmă astfel remușcările. Dacă le au... Nu mă lasă inima totuși să le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar unii pun capriciile unor Împărați romani pe seama plumbului din vinul epocii care, cu cât era mai valoros, cu atâta conținea mai mult, căci epoca nu cunoștea alt mod de conservare decât gradul alcoolic mărit prin concentrarea mustului În cazane spoite cu plumb... Și mai e ceva: oxidul de carbon, rezultat la arderea incompletă, ca aceea dintr’un Diesel ambalat. Și care știe mai bine decât oxigenul să se fixeze În hemoglobină. Adică definitiv, rezultând methemoglobina. Și, cu așa concurență, oxigenul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casnică cu care se realizează sculurile de fire S scarpă femeie rea (scorpie) scălâmbăiat anormal, strămb scăuneciu scaun rotund cu trei picioare secrement efortul de a realiza o lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
după ei ca din pușcă. Am ieșit și eu În urma lui și mi-l arătă pe unul din târla aia de puradei strânși În fața blocului, un brotac buburos la vreo patru ani, doar În chiloți, ca tăvălit prin cenușă și spoit tot de dâre de muci uscați pe obraji și pe pântecul bombat. Îmi spuse că ăla-i al lui Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior. Râdeau de el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-acum suntem la adăpost. Nimeni nu ne mai omoară, eh, ți-ai rupt cămașa de pe tine și le-ai arătat pieptu’ ăla al tău de muscă tebecistă, și tot n-au vrut. N-au Înțeles ce ziceai... Pepino e spoit pe toată fața cu sânge uscat și funingine. A plouat cu cioburi și pământ pe el, a fugit prin gaze și flăcări ca să scape din ghearele călăilor care-au căsăpit poporul. Da, au omorât poporul, cu gloanțe, cu gaze, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a ajuns aici, ca să umble pe nisipul fierbinte prin arșiță și să zbiere ca o vacă, nămol nămol nămol, și să caute prin gunoaie și să umple paharele spoindu-se până la umeri cu noroiul ăsta puturos. Neam de neamul ei n-a făcut așa ceva, măcar că ei nu i-a fost niciodată frică de muncă și nici rușine. Bine c-am apărut eu și s-a mai ușurat, și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
județele: Vâlcea, Dolj, Olt, Gorj și Mehedinți, dar și În zona Ardealului cu precădere În județele Sibiu și Alba. Ei se ocupă cu confecționarea cazanelor din cupru pentru făcut țuică și confecționarea căldărilor din tablă pentru făcut săpun. Tot ei spoiesc aceste căldări și cazane cu cositor. Din tablă sau aluminiu confecționează, de asemenea, fărașe, pe care le vând prin piețe sau târguri. Poveste cu spoitori... Cu zeci de ani În urmă rromii spoitori se deplasau cu căruța În partea de
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
familii. Se stabileau la marginea satului unde Își instalau corturile sau coviltirele, fiecare familie având propriul adăpost, Învecinat cu cele ale rudelor ce formau acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați iar apoi erau returnate proprietarilor În schimbul produselor alimentare sau banilor. Pentru a spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
stabileau la marginea satului unde Își instalau corturile sau coviltirele, fiecare familie având propriul adăpost, Învecinat cu cele ale rudelor ce formau acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați iar apoi erau returnate proprietarilor În schimbul produselor alimentare sau banilor. Pentru a spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
corturile sau coviltirele, fiecare familie având propriul adăpost, Învecinat cu cele ale rudelor ce formau acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați iar apoi erau returnate proprietarilor În schimbul produselor alimentare sau banilor. Pentru a spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară În care se punea foc de lemne
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați iar apoi erau returnate proprietarilor În schimbul produselor alimentare sau banilor. Pentru a spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară În care se punea foc de lemne (mangal sau lemn uscat). Pe jarul rezultat se Încingea obiectul ce urma a fi spoit
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
spoi bărbații procedau astfel: fiecare Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară În care se punea foc de lemne (mangal sau lemn uscat). Pe jarul rezultat se Încingea obiectul ce urma a fi spoit, după ce În prealabil fusese frecat și curățat bine cu zgură de către femei, pentru a fi observate mai bine eventualele găuri sau fisuri. Sculele și materialele folosite la spoit erau: cleștele cu care se manipula obiectul (silaj) cu vârfurile drepte; cleștele
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
circa 1 metru (palos) pe care se făceau reparațiile obiectului; ciocanul, patentul; un petic de blană pentru lustruire; foalele cu care se ațâța focul (cumpej sau mihaj); țipirigul (nisadiri) pentru curățirea impurităților de pe suprafață; oxid de zinc (tuteaua) pentru ca obiectul spoit cu cositor (arcici) să strălucească după finisare; dornul (zumbas) cu care se dădeau găuri pentru prinderea În nituri a mânerelor sau toartelor obiectelor. În lunile octombrie sau noiembrie spoitorii se retrăgeau spre locurile de baștină pentru a ierna, iar odată cu
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]