506 matches
-
de săpat șanțuri sau morminte. Doarme ‒ mormânt. Du-te vreme, vino vreme, într-o zi, pe data de 5, cum stăteau babele la poartă și așteptau curioase să vadă, mai trece Prigoană acasă cu dormeza în cârcă, sau nu și sporovăiau despre toate secretele lumii lor, numai ce văd venind de la deal pe Silviu dar... fără dormeză: ‒ Fa, Maarioaroooo, gata, s-a dat pământu’ cu curu’-n sus, să știi că vine apocalipsa! ‒ Măre, fată- lică, să ai tu gura aurită
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
anul acesta vreau să proiectez iarăși o cupă sau o plachetă pentru acest eveniment dedicat memoriei scumpului meu tată, fost antrenor emerit, decedat în anul 2000. Bianca MARCOVICI: Acestea fiind spuse, mă bucur că am găsit timpul necesar să mai sporovăim puțin și despre noi, în aceste vremuri tensionate și sumbre, mai ales că ne știm de-o viață iar anii ne poartă pe-ale lor valuri învolburate și nu ne dăm seama de fuga lor! Bianca MARCOVICI & Eduard MATTES Haifa
DIALOG ÎNTRE COLEGI DE SERVICIU ŞI DE SCRIS! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344499_a_345828]
-
să mai deșertăm, domnule ofițer, îi ziceam eu , când n-am mai mâncat de trei zile, ne chiorăiau mațele de foame și el striga să ne deșertăm...Vorba lui Durică devenea din ce în ce mai slabă, mai tăcea, apoi se mai trezea și sporovăia de-ale lui, că ce-a văzut el acolo la Odesa, ăăă-hăăă...Băăă, Tobit, băăă, avea dreptate Napoleon cu generalul iarnă, de unde dracului auzise el de Napoeon, nu știu, că el habar n-avea de istorie, probabil că trăsese și
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
făcând pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a adresat: - Fetelor, ajutați-mă, vă rog, să-mi scurtez sarafanul.... Câtă vreme a durat operațiunea colegele de cameră au sporovăit destăinuind micile șicane făcute de noii colegi de bancă. Singura care a tăcut a fost Neti; pur și simplu îi era peste putiință să spună ceea ce făcea în bancă colegul ei, Gigi Chican. * Să i se fi părut doar? Chipul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
cât mai devreme, cât le mai ții încă minte, altfel te vei simți încontinuu nedreptățit. Și-a prelungit, totuși, în mod voit, traseul coborând din tramvai tocmai la Unirii; din tramvaiul 13; tramvaiul fericirii. Era într-adevăr fericit. Niciodată nu sporovăiseră atât de mult. A sărit aproape din mers în tramvaiul 24 care, abia că a prins viteză și a deraiat de pe șine. Mersul pe jos i-a prins bine. Plutea parcă. Totuși a pierdut prima oră cu dirigintele, ora de
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ieșirile din gară. Până și celor câțiva copii, coborâți din tren, pare să le fi pierit graiul. Albert, cu mintea în căutarea a ceva care să-i sugereze un pic de viață și de căldură, ar vrea să-i audă sporovăind. Ori de câte ori este plecat de acasă, cu treburi personale sau în interes de serviciu, gândul întoarcerii la copii determină contrastul dintre expresia feței lui și a celor din jur. Păstreză, încă, acel zâmbet ca de vinovat din vremea copilăriei. Chiar are
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
cei apropiați. Și-a putut da seama de asta la puțin timp, în primăvară. În acea dimineață abia trecuse de blocurile din cartier ținându-l de mână pe Andrei în drum spre grădinița de copii. Avea mulțumirea deplină că acesta sporovăia de-ale lui, străin fiind de cenușiul cotidianului, doar că sporovăiala copilului, la un moment dat, nu numai că l-a alarmat ci chiar l-a revoltat reușind doar să afișeze calmul aparent. - Eu nu vă mai iubesc pe voi
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
we talking on the phone Când sun la telefon prieteni vechi, și vorbim I am told - I am missed - I am wanted to come home Îmi spun că le lipsesc, și-acasă-mi zic să vin Then we talking and we talking Sporovăind întruna, si vrute și nevrute Memories are coming back, memories of yesterday Revin în amintire-mi momentele pierdute Memories of growing up în the county of big town Dulcea-mi copilărie și acel măreț oraș We remember every park, memories of playing
MAREA EVADARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355730_a_357059]
-
viață, cu ochii, cred, de culoare deschisă, albastru-verzui, cu zâmbetul care-i potopea de fiecare dată ochii și cu o mustață cum numai în filme văzusem până atunci, răsucită până spre pomeții obrajilor. Simpatic foc, glumeț și deschis, în timp ce noi sporovăiam de zor, care în ce limbă se descurca sau prin semne acolo unde nu ne ieșea, a pregătit frigările lungi de cam un metru cu bucăți de mărime medie de carne de porc și pui asezonată corespunzător, ca apoi să
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
we talking on the phone Când sun la telefon prieteni vechi, și vorbim I am told - I am missed - I am wanted to come home Îmi spun că le lipsesc, și-acasă-mi zic să vin Then we talking and we talking Sporovăind întruna, și vrute și nevrute Memories are coming back, memories of yesterday Revin în amintire-mi momentele pierdute Memories of growing up în the county of big town Dulcea-mi copilărie și acel măreț oraș We remember every park, memories of playing
TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355249_a_356578]
-
la curățenie în ajun de sărbători în tot apartamentul și se îngrijea singură, zilnic, de camera ei, în care păstra tot ce‑i aparținea într‑un șifonier cu două compartimente și în câteva sertare. Își ajuta mama la bucătărie în timp ce sporovăiau fără întrerupere despre legume, fructe și rețete, ori depănau amintiri sau făceau planuri de viitor. Erau ca două bune prietene, fără secrete de vreun fel între ele. Nu le întreru �pea nimic. Poate vreo melodie deosebit de plăcută ori unul din
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
acum la a opta... Trec uneori minute bune ca să pot continua. Dar scările din vis le urcam ușor, aproape zburând, săream peste două, asta da ciudățenie!... Ca să vezi! se miraseră oamenii, încruntând îngândurați fruntea. De obicei, la coadă la compensate sporovăia cu prietenul său Laichici, vecin în blocul alăturat. El avea necazuri cu prostata și-i prescrisese medicul niște medicamente cu nume complicate. Naiba să le ia, bombănea Laichici, netezindu-și cu palma rețetele boțite prin buzunare. Cum de le găsesc
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre școală sau despre locurile de naștere, destul de apropiate, la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian era din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și in
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și in sfârșit au plecat fiecare pe cărarea sa. Fără pupic de noapte bună. Nu se cade în public iar Domnul Dumnezeu vede tot și pe
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
L-ai mirosit bine, amărâtule! Nu a făcut plângere penală, e doar o reclamație. Înregistrată. Poate că îți amintești și de altul... Până vin femeile, a continuat el în șoaptă. Hai, omule! Grăbește-te, că acu’ le vezi aici! Femeile sporovăiau în holul mare de la toaletă, în fața oglinzilor. Băuturile spirtoase consumate, în afara faptului că le-au roșit ușor obrajii, le-au dezlegat bine limbile. Doamna Ulieru tocmai făcea haz de fusta scurtă în care era Anca îmbrăcată, în timp ce-și
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și in
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și in sfârșit au plecat fiecare pe cărarea sa. Fără pupic de noapte bună. Nu se cade în public iar Domnul Dumnezeu vede tot și pe
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
-Este o zi minunată, cum să dormim? Până și bătrânul Soare este în formă! -Hei, obrăznicătură, pe cine faci tu, bătrân? Acum te ard! -Ei..e așa..o vorbă de-a tinerilor ... nu trebuie să te superi! Glumeam. -Ce tot sporovăiești acolo, micuțule? auzi vocea profundă a Crinului Imperial. -Chiar așa! Ne tulburi somnul de frumusețe, nesuferitule! se zburli Păpădia. -Ei lasă, madam Zbârlici, că nu ți se ofilesc „fulgii”! Nu mai face atâta tam-tam. E un copil, o admonestă morocănos
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
văi și ridicături oprindu-se în fața vreunei icoane mai deosebite, numite curent arbori, animale sălbatice, simple gâze sau chiar țărână. Cristalinele izvoare creau pauze dese ori pentru realimentare cu energie concretă din rucsac sau apă băută cu căușul mâinii. Au sporovăit susținându-și fiecare crezul. Galileo Galileii a redat o astfel de pălăvrăgeala în opera sa în care subiectul era „dacă se mișcă sau nu se mișcă” (Vezi Wikipedia). Nu am talentul ca să redau similar dialogul de înaltă știință amintit al
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
we talking on the phone Când sun la telefon prieteni vechi și vorbim I am told - I am missed - I am wanted to come home Îmi spun că le lipsesc, și-acasă-mi zic să vin Then we talking and we talking Sporovăind întruna, și vrute și nevrute Memories are coming back, memories of yesterday Revin în amintire-mi momentele pierdute Memories of growing up in the county of big town Dulcea-mi copilărie și acel măreț oraș We remember every park, memories of playing
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
ceea ce nu-i făcea rău. După ce mătușa a găsit si o scobitoare a trecut să o doftoricească pe distinsa Doamnă. Spre mirarea mamei, singura care știa secretul, durerea Doamnei a trecut cât ai clipi din ochi. Plină de mulțumiri a sporovăit apoi cu mătușa până la Bușteni unde noi coboram. Dacă mergeam până la Arad ton nu ar fi terminat urgențele pe care doreau să și le comunice. Așa or fi toate babele? Eu sun moșneag și o fac în scris! Nenorocul vostru
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
aceștia, împinși de la spate de niște inși ce stau pe purcoaie cu bani, se lăfăie în ecrane... Deși clănțușul la poartă e pus, deși ușa e încuiată, ei ne intră în case, pricopsiți cu câte o siglă de televiziune. Își sporovăiesc viața lor ca o mocirlă colcăită cu viermi. Oligofrenii dau lecții de logică, râgâielile unora sunt vorbe de duh pentru alții, beția și puturoșenia au ajuns vedete , rostirile lor cu aburi pestilențiali hrănesc vise gălbejite. Din fundătura ecranului de televizor
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DISPUTA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iar sporovăie întruna Gaițele la trei, la patru Ca pe scenă la un teatru Până pică de somn, luna --------------------------------- Ascuțite ca un brici Și tăioase ca o spadă În mahalaua de calici, Două țațe iar se sfadă O altistă vag soprană Alta
DISPUTA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358974_a_360303]
-
porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca o merindă vie. Până când ajunge în gura cu venin. Vorbim mult. Sporovăim cu pleoapele lăsate. Visăm contururi în baloane din săpun. Țara arde și baba...ce face baba? Unde-i baba? Baba se lăfăie silfidă, trasă prin inel și bisturie chirurgicale, în ecranele de seară, puțin în print și, peste tot, în
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]