205 matches
-
ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Buick parcate În zona germană, Basie arătă spre casele neocupate. Jim se Însufleți și suflă În mîini să și le Încălzească. Făcuseră un circuit inutil al orașului, dar Își dădu seama că le stîrnise curiozitatea acești bărbați vicleni cu sporovăiala lui despre viața În Înalta societate. Ca un ghid În fața unui grup de turiști creduli, Începu să descrie casele În care locuise În ultimele două luni. — Asta are whiskey și gin, Basie. Aici este whiskey și gin și un pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i se mișcă semnificativ În timp ce caută OBIECTUL. Căutarea e mai puțin temeinică decât a cameristei, dar umbra de furie din ea compensează Îndestulător superficialitatea. Se Împiedică de tul și spune „La dracu’“ destul de clar. Se retrage cu mâinile goale. Altă sporovăială În culise și o voce de fată, vocea unei fete foarte răzgâiate, zice „Dintre toate toantele...“ După o pauză, intră a treia căutătoare, nu cea cu vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
buni, atât cât poate Mickey să fie prieten cu cineva. Dar mă miră că poate să fie atât de apropiat de-o femeie, atâta tot. Audrey își aprinse altă țigară. Buzz interpretă gestul ca pe o mască pentru gânduri sumbre. Sporovăiala inocentă se dusese de râpă. Atunci spuse: Îmi pare rău. N-am vrut să fiu atât de direct. Ochii lui Audrey se aprinseră. — Ba ai vrut, Meeks. Sigur că ai vrut. Buzz se ridică și făcu câțiva pași prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spînzurată de pla fon, că Într-o zi o s-o aprindă pentru toți și o s-o stingă deodată de la București, cînd dau ăia din radio ora exactă. Bărbatul tăcea. Căutam un pretext de a intra În vorbă cu el, dar sporovăiala muierilor nu mă ajuta. Își amintea și el cu siguranță de Pișcari, așezarea de pe Crasna, plată și prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Între timp, călătorii începeau să se cunoască din vedere. Punctual, se suiau în tramvaiul relativ punctual, conform orarului. Se îndrăznea un surâs, care se stingea repede, lua iarăși avânt. Schimbai saluturi din cap, ajungeai, oricât de străin, din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice preț, dar el, parcă nebun nu mă lăsa, continuând ..."mie îmi pare rău pentru bagaj, dacă aș fi știut", încerca el să se mai scuze o dată, semn că era sigur în posesia lui, ...și ce baftă pe mine cu sporovăială lui, sau poate ghinion, pentru că, ghici pe cine-mi dă la telefon? ... "stați așa o văd în hol", îl mai aud înainte să mi se taie picioarele, nici nu m-a întrebat cretinul dacă vreau să vorbesc cu ea, si
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma lor prăpăd. Întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acestea, bătrânul a pornit cu pas ușor pe poteca ce duce spre chilie. Îl urmez îndeaproape. Știam tot ce urmează din acest moment. Și așa s-au petrecut lucrurile, fără nici o abatere: rugăciunea de seară, masa și apoi, înainte de culcare, sporovăială sub clar de lună... A cam trecut destulă vreme de când nu ai mai dat pe la mine, fiule. A trecut, părinte, dar iată-mă-s aici, cu bucuria în suflet că te-am găsit sănătos și plin de viață, ca întotdeauna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cădea într-o prelungită catalepsie sau cel puțin într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ashargin. Conversația care urmă fu cea mai însuflețită pe care îi fusese vreodată dat lui Gosseyn s-o audă între două femei. Nici o secundă, în restul serii, cuvintele lui prudente nu încetară a fi acoperite de fondul sonor al acestei sporovăieli feminine. Gosseyn dădu glas mai întâi uneia dintre cele mai neînsemnate griji pe care le avea. - Dumneata cunoști problema creierelor secunde? întrebă menționând cuvântul pentru prima oară în fața lui Crang. Ochii frumoși, galbeni, ai bărbatului îl studiară, meditativ. Apoi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un nou asediu. Conașule, fercheș ești, să mor dacă te mințesc, du-te la cocoana cu bochetul, să se bucure și inima ei de prințesă din povești, nu te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la bar. Slavă Domnului, ne știm atât de bine că nu e nevoie să stăm față în față și să facem conversație. Adesea mâncăm într-o tăcere complice, când fiecare e absorbit de treaba sa și n-are chef de sporovăială. Mă uit după sosul de soia, dar nu-l văd în apropiere. Mă întorc către un bărbat de lângă mine și-l întreb dacă îl folosește. E Patrick. Nu-mi dau seama cum am reacționat eu, dar lui îi zboară paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ashargin. Conversația care urmă fu cea mai însuflețită pe care îi fusese vreodată dat lui Gosseyn s-o audă între două femei. Nici o secundă, în restul serii, cuvintele lui prudente nu încetară a fi acoperite de fondul sonor al acestei sporovăieli feminine. Gosseyn dădu glas mai întâi uneia dintre cele mai neînsemnate griji pe care le avea. - Dumneata cunoști problema creierelor secunde? întrebă menționând cuvântul pentru prima oară în fața lui Crang. Ochii frumoși, galbeni, ai bărbatului îl studiară, meditativ. Apoi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Aș dori să văd cum țineți cursurile, anunță Nobunaga. Presupun că toți copiii sunt aici. Auzind ce voia Nobunaga, preoții aproape că intrară în extaz și-și spuseră unii altora ce onoare le făcea vizita aceea. Neluându-le în seamă sporovăiala, Nobunaga urcă, grăbit, treptele. Aproape în panică, unul dintre preoți alergă înainte în clasă și-i informă pe elevi despre neprevăzuta inspecție a unui vizitator important. Sunetul viorii se opri pe neașteptate, iar șoaptele tăcură. Nobunaga se opri, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și continue drumul destul de lung de la școală până acasă. Iarna nu prea vedeai mișcare dincolo de perdelele de la ușa magazinului de miere și lumânări de la parterul casei din colț. Totuși ușa se deschise și un bărbat neras, întrerupând pentru o clipă sporovăiala cu cineva dinăuntru, scuipă vârtos drept în zăpada călcată în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în gând. Nu te uita la putorile astea. Socot că ești în formă - da, da, o să reușești. Ajuns la hotel, am făcut o afacere cu omul de la recepție. Contra unei hârtii de zece parai și cam tot atâtea minute de sporovăială despre Lorne Guyland și Caduta Massi, omul mi-a lăsat camera până la șase, fără să-mi mai taxeze încă o zi hotelieră. Fan de o viață al Cadutei, omul își rezervase mult timp și pentru bătrânul Lorne. — Treizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grea, în care zăpezile nu se mai terminau. La ora cinci se lăsa deja seara, o înserare nostalgică de un albastru intens și delicat. Într-o astfel de seară, pe când pe ferestre ningea năpraznic, Ingrid se-ntrerupse deo dată din sporovăială. Tăcură amândoi multă vreme, apoi fata se-ntinse pe pat, își ridică rochia și-i spuse lui Victor: „Vino.“ Și Victor, la fel de-nfricoșat ca atunci, văzu din nou lumina de purpură ce răzbătea printr-o fantă subțire din corpul fetei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
avea răbdare pentru vizite lungi, nici să vorbească nu-i prea plăcea, iar de ascultat păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți că nu v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]