359 matches
-
-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac pentru acei ce-n van, să-l înțeleagă viața-și vând. Dezmiardă-mi trupul frământat de o tainică chemare, De dorință subjugat și de parfum de lăcrămioare. Supune-mă și fă-m-a ta
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/lacramioara_stoica_1487452573.html [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
criză de timp și fără chef de conversație sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeț spiritual și sprințar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai avut o zi epuizantă la birou, urmată de mers la sală, de un lung șir
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
cât ai fi câștigat, dacă nu-l lăsai. Sau poate te-a făcut, dar pentru el e mai importantă. Poate are omul o urgență, o situație mai complicată decât aia în care ești tu. Îl lași deci, iar el țâșnește sprințar către zările albastre, lăsând în urmă doar amintirea-i și ceva fum de eșapament. Nici gând să pună deștul pe nenorocitul ăla de buton de avarii, în semn de “Mulțumesc!”. Ei bine, eu, la fazele astea, simt că-mi pierd
Cât de greu o fi să spui “Mulțumesc”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20372_a_21697]
-
obicei, clătinându-mă din cauza duhorii, și după hărțuiala de “bun venit”, m-a abandonat un pic, ca să facă caca. Probabil că - vorba lui Bote - mă iubea de se căca pe ea. După ce s-a ușurat, am văzut-o cum părăsește sprințară lădița de pe balcon, intră în sufragerie, se urcă pe canapea și... și... șiiiii... pur și simplu se șterge la fund. De canapea! De canapeaua mea! Canapeaua mea, pe care aș fi stat eu, dacă în sufragerie n-ar fi fost
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
totuși niște contracte deja (deci unii pe care, totuși, îi taxez), caz în care sigur sunt nescrisă suficient și cad în fund de entuziasm când mi se mai oferă câte-o ocazie s-o fac. Citesc mailurile cu invitațiile lor sprințare și îmi vine să încep să țopăi zglobiu, ca nebuna, într-un picior. De bucurie că mi-a mai cerut cineva să-i scriu ceva, orice. Iar, când trece mai multă vreme și nu primesc astfel de invitații, intru în
Sunt nescrisă, caut URGENT locuri în care să scriu gratis! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20284_a_21609]
-
facă riduri. Dar să revenim la bălți. Cum ziceam, Bucureștiul e sub ape, iar cei care s-au aventurat azi pe străzi au trăit aventuri palpitante. Cine s-a simțit, totuși, perfect în largul lui? Cine a mers în pas sprințar, fără să ocolească vreo baltă și fără teama că va ajunge să care după el, în cizme, o consistentă ciorbă de șosete? Piloții de elicoptere, care au avut treabă numai prin aer, și... șii... șiii... posesorii de cizme de cauciuc
Flacăra mov a cizmelor de cauciuc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19538_a_20863]
-
aventuri. ”""Moldovean” sută la sută prin harul povestirii, prin cultul anecdotei “care primează”, autorul [...] are voluptatea rezumării unei situații printr-o vorbă de duh, a sa ori a altcuiva, reținute cu voluptatea colecționarului rafinat. [...] Dl. Ochinciuc are condei ușor, scrie sprințar și cărțile sale se citesc pe nerăsuflate. Este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
purtat toata viața amprenta mediului atât de variat în care s-a format datorită peregrinărilor din copilărie pe care le-a făcut împreună cu familia: a fost temeinic ca bănățeanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul și cu spiritul sprințar ca bucureșteanul.
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
cel de aventuri, cu striațiuni parodice de tipul «Armata lui Brancaleone», al lui Monicelli, împletind cu meșteșug clișeele de succes sigur, o anumită duioșie nostalgică și o solidă interpretare actoricească. Sergiu Nicolaescu, ca regizor, dă frâu liber unei narativități fluide, sprințare chiar, bogată în notații psiho - etno - folclorice, ca și în accente de umorism popular, realizând ceea ce se numește un foarte bun și trainic produs cultural mediu și depășindu-și cu autoritate competitorii”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se întîmplă uneori în clipe alese
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
ce periclitează unitatea ansamblului, fără a o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
Este singur comandant. Meșter mare, Șef asemenea, Specialist și bun în toate, Liniște i-au pus în termeni, Îns-a vremilor dreptate. A-ncercat odată Rizea, Control la ateliere. La oprit Don Brighiu însă, Boală de iradiere. Dară mintea lui sprințară, A descoperit că poate, Varianta militară, Chiar mergând ușor pe coate. Bă tovarășe, ce-i asta, Rizea-l întreabă pe Brighiu. Șefu, nu vreau ca năpasta, Să o iei în vârful ... ! Deci, având un plan în minte, Brighiu a-nceput o
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Poate ar trebui să-și aleagă cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Bârlad, 22 februarie 2010 Dragă Romane, Mă bucur nespus de mult că, apropiindu-ne prin comunicare, ne cunoșteam mult mai bine, mult mai profund. Ambii suntem produsul aceleiași localități, ambii suntem legați de glia apropiată care ne-a purtat pașii sprințari ai copilăriei, amândoi am hoinărit pe ulițele satului și pe coclaurile din vecinătate, amândoi ne-am făurit vise când am deschis ochii spre viață, pe aceleași meleaguri dragi, amândoi am luptat, am suferit, ne-am îndârjit împotriva adversităților vieții, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru asta. Eu o iau spre sală. Ne vedem săptămâna viitoare. Da, ne vedem atunci. Eram bucuroasă să-mi iau rămas-bun, voiam să plece din parc până să apară Ornesto. Și a plecat la țanc. Ornesto a venit cu pași sprințari, în culmea fericirii și pe bună dreptate: echipa lui ieșise pe locul patru și la tombolă câștigase un abonament gratuit la curățătorie pe tot anul. — Oh, a plecat! Hei, Anna, cine era bărbaaaa-aatul cu care erai? Cine era gagiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și rodnic, Țara cea din răsărit. Și DOBROGEA, ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării dintre Dunăre și mare. Iar MUNTENIA, zglobia, a primit acel cuprins Ce se-ntinde chiar pe șesul de sub Muntele cel nins. Și OLTENIA, sprințara, prea zburdalnica lui fată, Cea cu joc născută parcă și cu cântec răsfățată, Cu privirea luminoasă, chip senin și mers zglobiu, A primit a fi regină colo-n Țara de pe Jiu. Flăcăiandrul, mijlociul, blândul lui fecior, BANAT, Cu ochi calzi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
într-un ziar câți membri are Uniunea: 4328. Ca să intri-n Uniune, trebuia să dovedești că ai reușit să publici cel puțin trei cărți. Așadar, 4328 de indivizi scriseseră în jur de 12 984 de volume: o populație cu penelul sprințar, retribuită pe măsură (aici pândea invidia). Oamenii se-adăposteau ca ilegaliștii, în „case de creație“, mergeau iarna la Pelișor (până s-a enervat Nicu Ceaușescu și l-a confiscat, cu tot cu drumul de acces) și vara la Neptun sau Valea Vinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor se aprinseseră făclii. Mai jos, Într-o poiană, licărea un foc la care se pârjoleau, sfârâind, doi mistreți. Peste rumoarea mesenilor și peste cântecul discret al tarafului se auzea râsul sănătos al Măriei Sale, ca un gâlgâit vesel de vin sprințar și primăvăratic. 25 aprilie 1468, muntele Iga, Japonia Cei cincizeci de luptători Ninja se așezară pe genunchi și călcâie, cu spatele drept, privind spre maestrul de lupte. Prin aerul răcoros al zilei de aprilie se simțea deja, amețitor, mirosul florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
n-a privit către ușa deschisă larg... După dânsa a urmat Georgel Davidel, de la Banca Țiriac: l-am auzit când a-nvârtit cheia în broasca ușii sale, când a scăpărat din brichetă și și-a aprins țigara, când s-a lăsat sprințar din treaptă-n treaptă, tușind de câteva ori și lăsând în urmă-i o pală subțire de fum parfumat, din care o boare ușoară s-a lățit și-a intrat până la mine... Pe urmă, rând pe rând i-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aproape același: "lasă mamă..." Dar nici părinții nu-i controlau și ajutau fiindcă nici nu s-ar fi priceput însă nici ei nu se zbăteau să treacă altfel decât ca gâsca prin apă. Atât. Corina era o frumusețe spontană, rebelă, sprințară și foarte "belă", căreia-i fugeau ochii după băieți de prin clasa a IX-a. Era un fel de Brigitte Bardot în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aceasta, a Dlui Theodor Codreanu. Un profesor din Huși; discretul profet transmodern de la Huși. "Meridianul românesc" (Los Angeles, California), nr. 582, 18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
observat eu. Și iată că din nou orchestra publică din zócalo a început să duduie și să lovească tobele dedesubt, așa că aerul a început să tremure de la marșul acela sacadat. Era aproape ora amurgului. Tinerii se plimbau, dar la pas sprințar, așa că simțeai un fel de flirt combinat cu un zbor disperat, împreună. Artificiile săreau în aer. Un scripcar orb cânta și se tânguia, cu arcușul scârțâind dansuri macabre, făcându-le serenade turiștilor. Apoi catedrala a început să își sune clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
loc, poate că nu era vina mea sută la sută. Atunci al cui Om era acest oraș? Din nou mi se servea versiunea cuiva. Mereu aveam parte de o versiune sau alta. Dar cine se putea plânge de acest Paris sprințar și chipeș când el se învârtea asemeni unui carusel - căluții aurii de pe pod, eroii grecești și frumusețile sculptate în piatră din Tuileries, încărcata Opéra, vitrinele amețitoare și culorile cu dichis, obeliscul ca un arminden, înghețata de toate culorile, pachetul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spune, cam din minut În minut, să schimbe. M-am asigurat și că Naomi era În raza mea vizuală. N-aveam chef să se accidenteze și să dea vina pe mine. Pe fundal se auzea o melodie creolă ușoară și sprințară, dar nu foarte alertă. Nu-mi plăcea să lucrez cu greutăți pe muzică de dans rapidă. Te determina să te grăbești și te Împiedica să simți ritmul corect al fiecărui exercițiu, astfel că mușchii erau lucrați Într-un mod mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]