312 matches
-
însă, de asemenea e prezent filonul autobiografic: "Românii și enciclopedia sufletului rus", "Lista basarabeană", "Gombrowicz: idei și pentru realitatea românească", texte nedelimitate de literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine însuți. Este spunerea de sine ce întrunești și tezaurizează experiențele și darurile oferite de copilărie, apoi maturitate în panoramă prin care trec senzorii literari, ai lucidității sau subliminalului; panoramă creatoare/ recreatoare prin recursul la infinita diversitate de opțiuni, subiecte, întâmplări, "proiecte" pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de dialoguri/ interviuri, era firesc să-mi întorc, onest, datoria. A.B.Ce ați putea spune despre cele cinci cărți de interviuri/ dialoguri pe care le-ați publicat? Sper să reiasă răspunsul chiar din titlurile lor: "Răspuns și răspundere" (1989), "Spunerea de sine" (1994), "Prezența celuilalt" (1997), "Micșorarea distanței" (2004), "Răspund, deci exist" (2008). Mai spunând doar atât: îmi consider încheiată cariera mea de intervievator. A.B.... după ce ați dialogat cu atâtea personalități... Dumnezeu mi-a scos în cale multe nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de calificarea tranșantă. Un aspect care desparte monografia de o analiză politologică dominată de idealul clasic, al unei neutralități epistemologice, este importanța dată portretului etic. Verdictele sunt enunțate cu plăcere, cu siguranță. ș...ț Dan Pavel ne-a obișnuit cu spunerea lucrurilor pe nume” (sublinierile ne aparțin). Pe plan internațional, este absolut firesc ca, de pildă, un political scientist cu orientare liberală (în înțeles american) să întreprindă o critică extrem de dură, dar eficace la adresa Partidului Democrat. Nu e o noutate faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
impresiona chiar și pe cel mai insensibil lector al Gherlei. Este de la sine înțeles că poetica cruzimii exclude, de la bun început, tehnica literară savantă și figura de stil: limbajul narațiunii este unul direct, sacadat, în care tensiunea provocată de nerăbdarea „spunerii” a ceea ce nimeni nu îndrăznește să denunțe răbufnește parcă furios în înjurătura neaoșă și în expresiile obscene ale gardienilor și comandanților - semne răsturnate ale unei lumi infernale. Întors viu din această lume, naratorul are datoria sacră de a scrie: văzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
de profesor are aceleași însărcinări pentru ora de citire. Intendentul, care-i controlează pe ceilalți cu însărcinări și veghează asupra purtării generale, are și misiunea de "a-i deprinde pe nou-veniți cu exercițiile care se fac în școală"; decurionii ascultă spunerea pe de rost a lecțiilor și-i "notează" pe cei care nu le știu. Avem aici schema unei instituții de tip "mutualist", unde, într-un dispozitiv unic, sunt integrate trei proceduri: învățământul propriu-zis, dobândirea de cunoștințe prin chiar desfășurarea activității
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
fie mor înainte de a deveni supraoameni. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale, nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă a lumii contemporane, nu spunerea acestui adevăr constituie salvarea. Strigătul acesta este cu atăt mai puțin auzit cu căt este mai adevărat. Momentul critic pe care îl traversează istoria nu poate fi depășit prin atenționarea unor “suflete de avortoni”, cum le-ar numi Nietzsche și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
fel de strategie deghizată a celei anterioare, dar care a primit o cosmetizare mai atent făcută, mai ales În ceea ce privește obiectivele stabilite, indicatorii folosiți și o Încadrare mai bună În secvențe de timp. Aceasta fiind realitatea, destul de frustă, putem adopta strategia spunerii adevărului, așa cum este el. Poate că, la nivelul Comisiei Europene, ar fi utilă o schimbare a strategiei privind absorbția fondurilor europene În Țările cu performanțe scăzute, În ideea de a ajuta aceste state să facă față mai bine problemelor pe
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
personaj; pildă; pitic; de pînă; îmi place; plicticoasă; povești pentru copii; prieten; prieteni; prinț; prințesă; privi; rea; recitare; rege; relatare; rezumat; ridichea; rîde; roată; roman; romane; romantic; roz; S.F.; sărut; scriere; scris; scrisoare; Scufița Roșie; de seară; singur; skaska; spune; spunere; spusă; stele; succes; școală; tare; telenovelă; tîlc; tragică; trist; tristețe; de uitat; ușurare; vară; vatră; vechi; de viață; viteaz; vorbă; vrajă; zice; zmei; zmeu(1); 821/274/90/184/0 praf: mizerie (114); murdar (74); pulbere (66); colb (50); murdărie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Iarăși și iarăși, cu pace Domnului să ne rugăm...”. Acest iarăși și iarăși ar putea fi înțeles ca un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru a ni se îndeplini cererile, este bine să insistăm în spunerea lor. Un motiv, de altfel, pentru participantul de astăzi la serviciul liturgic să fie încercat de ispita plictiselii. Ispită nu mai puțin insistentă și în fața multor texte de filosofie scrise în Bizanț. A ? Întrebarea care trebuie pusă însă este care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
volumul de debut; povestirile În drum spre Hârlău, Păcat boieresc, Bordeienii din volumul Dureri înăbușite; Hanu-Ancuței (în care cele nouă povestiri conturează o lume arhaica, povestitorii sunt țărani care retrăiesc întâmplări de demult, din vremea veche și care au plăcerea spunerii ceremonioase, a istorisirii unor întâmplări petrecute în locuri specific sadoveniene: hanul, moară, crâșma); Baltagul (român ce ilustrează viață grea a țărânilor de la munte, oieri sau tăietori de lemne, care-și duc traiul într-un spațiu pastoral mioritic, conducându-se după
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
spre ironie. Încă în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile acestui personaj al culturii populare balcanice și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de fum (1982), discursul poetic se eliberează vizibil de modelul și obsesia lui Nichita Stănescu și surprinde printr-un fel de (auto)referențialitate la actul spunerii, al vederii, al gestului (care coincide cu poemul însuși): frecvența prezentului, a deicticelor, a modului declarativ etc. Poeta își găsește acum o voce proprie, egală cu sine, un echilibru în dezechilibru (acea tendință către clasicism a scriitorului român), îmbrățișând ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
scrierea unui cuvânt destul de rar folosit astăzi și aproape numai în varianta scrisă a limbii literare, anume adverbul ritós. Acesta este sinonim cu termeni precum categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranșant, deschis și apare mai cu seamă pe lângă verbe ale spunerii precum a spune, a vorbi, a declara. A afirma ritos înseamnă deci "a spune limpede, răspicat, fără șovăială". În privința sensului acestui termen rar, astăzi folosit numai ca adverb, deși în texte scrise în veacul al XVIII-lea, când a pătruns
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le diferențiază esențial - din punct de vedere pragmatic - este spunerea: Supraviețuirile sînt un preludiu care se teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești, de unde clișeul autoficțiune = Ťautobiografie rușinoasăť în sensul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de înțelepciunea de a o folosi cu rezerve. Nu tot ce-ți trece prin cap trebuie să devină, de îndată, rostire cu voce
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
uzuală discreditată prin concesivitatea și complicitatea cu oroarea se măsoară în ermetismul, dificil de străpuns, al idiomului său poetic; „conținutul particular al poeziei” este acela care îl împiedică „să se pună în serviciul unei alte cauze decît cea a propriei spuneri”. „Resemantizarea” de către Celan a cuvintelor în „anticuvinte” se produce ca urmare a contaminării lor cu istoria înspăimîntătoare; procesul de specificare a limbajului se produce în timpul călătoriei „prin lumea morților”, pînă „în fundul prăpastiei”, cu consecința imediată în anularea acelei „forțe evocatoare
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
subiectiv al memoriei și întâmplării. Cabana elvețiană devine astfel echivalentul unei cărți cu geometrie variabilă, ale cărei file sunt umplute pe măsură ce li se găsește echivalentul existențial convenabil: „De îndată ce știu, în linii mari, ce vreau să spun și ordinea ideală a spunerii, părăsesc fotoliul și mă duc înapoi la ușa cabanei. De aici îmi refac pașii, de obicei de la primul dulap-depozit - pentru schiuri, de pildă - spre spațiile mai ample: barul, încăperea unde se ia cina, camera de odihnă, vechea ramă de lemn
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
o semnifice formal, prin recursul la fragment, adică la desprins, la afînat, la superficial, există un ceva monstruos de care nu poate da seama direct; de care dă seama o scriitură, cea din textul Exerciții de aneantizare, de pildă, unde spunerea este o încununare de sine: Această anamneză o împinge pe Fleda definitiv într-o sintagmă a plusvalorii: diferența dintre ea și obiecte anulîndu-se, slăbiciunea, precaritatea Fledei care se oferă doamnei Gereth ca o "supunere penală" - o predare care, în umilința
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
de neoprit. Cu astfel de gânduri, și speranțe, se va fi dus Radu Cosașu, în luna martie a acelui an convulsionat, la Consfătuirea pe țară a tinerilor scriitori, pentru a susține acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
obedientă căreia îi lipsea în întregime dreptul moral de a conduce o instituție precum CNSAS-ul. Din nou, politicienii români au considerat că nu este prudent ca Ticu Dumitrescu, un om căruia nu-i pasă de imprudențe politice, ci de spunerea francă a adevărului despre comunism, au considerat că nu este prudent ca tocmai el să capete o funcție ale cărei prerogative pot isca o tevatură nedorită în jurul unei teme delicate: arhivele Securității, adică documentele prin care se poate dovedi cine
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
Pavel și-a însușit lecția vieții conform căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de ambiguu, al ascunzișurilor ei. La cei deprinși cu gustul ficțiunii, obișnuiți și să se mintă fabulos, dedublarea, transferul de personalitate nu sunt doar mimate, ci și trăite la mare cotă
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau întregului înfățișarea unei pînze care pe alocuri e ruptă. De aceea, pasajele unde protagoniștii se întind la vorbă în dauna
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale cărui mize existențiale tind spre zero." Naratorul dă viață acestui mediu, dar nu îi și relevă misterele: există mereu senzația că ceva scapă. Este însă numai efectul spunerii, al vocii povestitorului care știe ce, cum și, mai ales, cît anume să spună pentru a păstra un minim mister desenului din covor. Este tehnica lui Raymond Carver, un minimalist american din păcate prea puțin cunoscut la noi. Deși o
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
spaimă, singurătate și speranță, cum nu s-a scris, pînă acum, în limba română. Rareori lirismul a putut încorpora atîta potențial al solitudinii subiectivității. Se spune și se scrie despre Ion Mureșan că e un poet mare. Mă asociez acestor spuneri/ scrieri. Nu doar prin credință, ci și prin cele scrise mai sus.
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui continuitatea - fie și una băltită - asemeni politicienilor din zilele noastre, masele, la rândul lor suferă de inerție ancestrală, �preferând să fie lăsate să somnoleze în starea vegetativă cu mediul. A transforma istoria în
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]