194 matches
-
Într-o după-amiază, Jonathan îl ajută pe director să îngroape sămânța microscopică în straturi de gelatină apoasă, apoi să le ambaleze și să le introducă într-un fel de bidoane, vorbindu-le plantelor, pe un ton total diferit de vocea stâlcită pe care o folosește în discuția cu semenii. Aceste viitoare orhidee sunt împărătesele, reginele nopții sunt houris și zeițe în același timp, uluitoare „Madone cu sâni negri ale junglei“. Noble nu pare conștient că băiatul îl poate auzi cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da, a trecut aproape o săptămână. De ce aveți voi două nevoie de mine, zice el țuguindu-și buzele, v-ar fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bază valabile pentru orice scriitură jurnalistică, dar mai ales pentru cea de direct. 1. Exprimă-te clar - aceasta înseamnă mai multe lucruri, de la faptul că trebuie să păstrezi discursul curat din punct de vedere concret (fără bâlbâieli, ăăă-uri, cuvinte stâlcite, pocite și termeni mormăiți din care telespectatorul nu poate înțelege ce ai vrut să spui), până la evitarea termenilor ambigui, specializați sau tehnici. Explicația este evidentă: intervenția ta durează aproximativ 45 de secunde sau un minut, apoi telespectatorul trece la următorul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
orașul-port Buenos Aires. El apare În aceste texte mai ales cu cel de-al doilea sens. Sau, În scopuri satirice, după cum se va vedea, cu amândouă În același timp. V. creol. Ahile. Termen argentinian ce-i desemnează pe italienii care vorbesc stâlcit limba spaniolă. În original, una quinta papal, unde quinta Înseamnă și „chintă“, iar papal Înseamnă atât „papal“, cât și „teren cultivat cu papas, cartofi dulci“. Ziua națională a Argentinei, care marchează cucerirea independenței, În anul 1816. În original, as de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scris poetul Jorge Manrique la moartea tatălui său: „De infanții de Aragon/ Ce s-a ales?/ Ce-au ajuns toți curtezanii?“. În original Paja Brava. Aluzie la scriitorul argentinian de orientare radicală Ricardo Rojas (1882-1957), autor de romane criollistas. Formă stâlcită a expresiei Tigre de Bengala, „Tigrul bengalez“. În limba spaniolă există proverbul a río revuelto, ganancia de pescadores, „În apa tulbure stă norocul pescarului“. În original Pibe Sinagoga. * Entia non sunt multiplicanda praeter necessitate (notă trimisă de doctorul Guillermo Occam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu." Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercînd să pipăi cu ele locul unde mă aflam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece și mai elegant decât însuși versurile sale; pe epilepticul acela, numit Feodor Dostojewski. Îi luam pe toți cu mine între încărcătoarele cu gloanțe, din care nu am trimis nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atunci vei câștiga mânia naifului și a shōgunului. Ordinul Sfântul Petru a trimis deja la Macao cerere de punere sub acuzare împotriva ta. Te rog, ia aminte la acest lucru și fii prevăzător în ceea ce faci...” În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După masă, primarul puse o slugă să-i aducă din cabinetul său globul pământesc. Voia să-l întrebe pe Velasco unde se afla țara numită Japonia. Pe globul acela ca un ou de struț, doar India și China erau schițate stâlcit. Japonia era o peninsulă mică precum un strop de apă în prelungirea coastei de răsărit a Chinei. E greșit! Velasco strânse tare din umeri ca și cum nu mai putea îndura neștiința compatrioților săi și globul acela stâlcit. Dacă Japonia era privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și China erau schițate stâlcit. Japonia era o peninsulă mică precum un strop de apă în prelungirea coastei de răsărit a Chinei. E greșit! Velasco strânse tare din umeri ca și cum nu mai putea îndura neștiința compatrioților săi și globul acela stâlcit. Dacă Japonia era privită cu dispreț, pentru Velasco însemna că țara pentru care el își pusese în joc întreaga viața era batjocorită. Japonia nu arată așa! Cât e de mare, padre? E o insulă mică. Poate chiar mai mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au eșuat într-un mod catastrofal astfel încât mama a început să vorbească cu noi germana, mai ales cu mine cel de-al doilea, și slavă Domnului ultimul, născut. Așa am început să pipăi lumea din jurul meu într-o germană cam stâlcită, pe care cei câțiva vecini de diferite naționalități abia o puteau înțelege. Limba maghiară nu i s-a părut mamei ca fiind prea importantă iar pe cea română și așa aveam s-o învăț pe stradă, la grădiniță și școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cu specificația că ,Extraterestrul" este un diavol de o factură ceva mai specială. Extraterestrul lui Nichita Danilov poate fi văzut, în ultimă instanță, ca un ,diavol" promotor al postmodernității. Discursul său, destul de incoerent și confuz, doldora de trimiteri livrești (unele stîlcite) și aluzii culturale, cu raționamente uneori strîmbe și, în mod cert, niciodată clare, în care vechile valori ale creștinismului nu-și mai au locul, este cel al zilelor noastre, al confuziei generalizate, al ambiguității perfecte și al universului mass-media dominat
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
face o treabă simplă: ia un afiș cinematografic mai vechi, îl decolează (decolare, opusul lui colareă, îl transformă într-un fragment de trecut și ți-l prezintă ca pe o non-acțiune. De unde și hiper-frica de a-ți vedea deodată reprezentarea stâlcită. La fel ca atunci când vezi o lucrare pe care o știi de fapt la Berkley Art Museum (Rotande dal foro centrale, a lui Arnaldo Pomodoro, din 1971Ă. La mezanin avem și instalație video (Fabrizio Plessi, cu o mare orizontal-filmatăă sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vâjâie pe lângă mine zi și noapte... E destul de interesant, cu excepția evacuărilor pe care le-am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita lor țară! A lor, țara, a lor. Nu a lui, nu... E țara care a fost a noastră, dar nu mai e a nimănui... Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au citit-o, n-ar face decât să dea apă la moară neliniștilor ei. Și cum ar putea Christa să priceapă asemenea lucruri? Cum ar putea ea, de pildă, să Înțeleagă că, deși ei mestecă atât de vulgar această limbă stâlcită, el se duce, ca absorbit de un magnet, spre locul unde o aude! El se duce Întins spre sunetele care vin de undeva din adâncul lui și fac dintr-odată lumea să devină pe loc atașantă, transparentă... Ce limbă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și tu erai cu el. Te-ai așezat în primele bănci, aprobând cu gesturi mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia dată, nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu”. Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercând să pipăi cu ele locul unde mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]