985 matches
-
o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință artistică!" Iar din categoria liricilor șaizeciști e semnalată involuția lui Ioan Alexandru, care n-a ezitat a opta, după cum se știe, pentru "angajări" eterogene, mistic-socialiste: "Chiar
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
căror citire te apucă somnul. Mai bine o singură cronică, dar bună și onestă - să zicem a lui Șerban Axinte - decît multe și plicticoase. Altfel nu lipsite de procese de intenție, sfaturi date autorului, previziuni de tip ghicit în bobi, stîngăcii și inadecvare. Pe Ovidiu Șimonca îl deranjează, de pildă, ideea că într-un roman există "realitate-halucinație-vis-amintire-istorie" și se întreabă malițios, încă din titlu: Nu e prea mult?" Dl Șimonca nu pare să fi aflat că romanul e o lume și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
scandalizează un public eminamente descreierisit cum spunea Ubu al lui Jarry, singurul admirator extaziat fiind un pedofil. Cu toate acestea nu este nimic obscen sau vulgar în dansul fetiței, transpusă în rolul ei, chipul îi radiază o fericire naivă, o stîngăcie emoționantă, ea își joacă rolul pînă la capăt fără să înțeleagă că ea este rățușca cea urîtă, cu burtică și ochelari cu lentile mari precum Mrs Doubtfire din filmul omonim, ochelari la care renunță în ultimul moment. Familia se precipită
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
O scrisoare care mi-a dat fiori și cred că a fost printre primele scrisori trimise la o autoritate locală de către Regele nostru. Am o copie după scrisoarea trimisă MS Regele Mihai în 22 decembrie 1993, în care se vede stângăcia mea și lipsa de experiență în comunicarea cu o astfel de autoritate. Când Regele a plecat din țară, mama mea plângea de mi se rupea inima. Eram un copil și mi s-a imprimat durerea mamei ca o marcare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
care nu l-a cunoscut personal pe Eliade, dar care ne-a oferit una dintre cele mai echilibrate cărți despre acesta. "Fiecare material din volumul de față ni-l prezintă pe omul Eliade așa cum a fost el, cu greșelile și stângăciile sale, cu suferințele și bucuriile trăite, cu erudiția sa, cu farmecul său" - precizează Mihaela Gligor în Cuvânt înainte și textele compun într-adevăr un puzzle ce permite o configurare inedită a portretului celui care pentru mulți a fost "Mircea". Consonanțele
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
în anonimatul creat în jurul său de regizor, care nu spune povestea prezenței sale în Franța. Dialogul dintre el și detectiv ar fi putut fi revelator în acest sens, însă regizorul ratează și acest moment. Filmul pornește cu o serie de stîngăcii, cu această lipsă de informație minimală și esențială în același timp, care nu va fi suplinită niciunde pe parcursul filmului. Efectul imediat este o vidare a personajului principal de un mobil puternic, de un concret existențial, singurul său capital pus în
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
cu puține variații, structura vă rugăm să primiți atașat: "Vă rugăm să primiți atașat agenda evenimentului"; "Atașat vă rugăm să primiți programul acestei manifestări, precum și un formular de confirmare a participării Dvs.". Formula are un aer destul de nefiresc în română. Stîngăcia e mai puternică în al doilea exemplu: termenul atașat, atributul documentelor (program atașat, formular atașat) se izolează, apare în dependență de verb, tinzînd să se adverbializeze; a trimite atașat șcevaț; a primi atașat sînt structuri reduse, reorganizate, acceptabile; plasate la
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
benevol contract de fidelitate necondiționată. Lowry se distinge numaidecît de automatele din jur, prin faptul că nu vrea să avanseze - în lumea birocratizat-kafkiană promovarea este totul -, și mai ales prin emoțiile vii pe care în zadar încearcă să le cenzureze. Stîngăciile sale, naivitatea, generozitatea, gesturile furtive, caraghioase, frămîntările și mai ales speranța și visul îl redau umanității banale, necontrolate, mirate, în căutare. Departe de a fi supereroul din vis, Lowry este autentic, viu și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
devine un fel de mesager infernal, totul pe potriva ficțiunii. Fingerling reprezintă un fel de mauvaise conscience, scoasă la lumină și distribuită într-un rol tare. Detectivul nu are nimic din finețea intelectual-savantă a aristocraticilor Sherlock Homes sau Arsene Lupin, din stîngăcia controlată a histrionicului Colombo, ci este croit dintr-un material dur, neiertător al personajelor tipice pulp-fiction. Deși nu cred că regizorul a avut intenția să ne facă să reflectăm puțin și la infantilismul pe care-l conține creditarea unei teorii
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
Șora o emană în jurul său este nulă. Este non-beligerantul prin excelență, cu o blîndețe de stareț nonagenar și cu o serenitate de ființă imună la intemperiile culturale. Timiditatea incurabilă pe care o are îi dă aerul unei ființe introvertite căreia stîngăcia pe care o are în public, în loc să-i împrumute crusta unei blazări încruntate, așa cum se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
tineri dependenți de risipă/ trec prin glasvand/ urcă până la creier/ și rod/ ia o doză, îmi spun/ îmi latră ciudat ca din altă țară/ freacă-te cu ea pe păr pe spinare/ ai numai arsuri" (Tropicală). A pune toate aceste stângăcii sub specia hibridă și imună a sincerității ar fi o netă demonstrație de ipocrizie. E adevărat că tonurile false nu sunt rezultatul vreunei intenții, e riguros exact că mare parte dintre locurile comune sunt obținute spontan și - deci - involuntar. Dar
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
care i se închid nasturii. Confundă ardoarea sublimă a unui sentiment cu zgura teoretică pe care teologii l-au depus pe fundul ceasloavelor mînăstirești. Nu poți să spargi capul unui adevăr a cărui strălucire vine din altă lume legîndu-te de stîngăcia cu care oamenii, încercînd să-i prindă chipul, i-au schimonosit litera. Nuanța aceasta a fost surprinsă de un teolog ca Bultmann, a cărui opinie este de altminteri comentată de Langbein. "Rudolf Bultmann, unul din teologii creștini de marcă ai
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
să cumpere mai pe nimic o fabrică care stă atîrnată în pragul falimentului și al cărei lider sindical declanșează greve "spontane" cu premeditare. Cele cinci episoade au fiecare ca preambul un episod din trecut filmat alb-negru și care mimează o stîngăcie care amintește de începuturile cinematografului, cînd între scene intervenea și textul lămuritor. Cele cinci episoade mai mici, nelipsite de doza de umor trist din filmele cu Charlie Chaplin, alcătuiesc spre sfîrșit o istorie coerentă și tragică. După un bombardament, - o
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
traducătorul improvizat, private Marian (Andi Vasluianu), deghizat pișicherește cu o uniformă americană și care face pe americanul, deși fiecare gest emfatic îl dă de gol. La baza tuturor acestor acțiuni sau discursuri, ceea ce întoarce pe dos întreaga comicărie, axată pe stîngăcia, lipsa de civilizație, pompierismul notabilităților, pe clișeele unui naționalism tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul fond emoțional autohton, constituie lipsa de speranță, de orizont, în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
preluat de altundeva. Cu toate acestea, romanul confirmă calitățile reale de prozator ale lui Bogdan Suceavă. Construcția literară atestă o mână care nu tremură când trasează o narațiune coerentă și plăcută la lectură. Oricât am căuta, nu vom găsi nici stângăcii stilistice, nici piedici în curgerea narațiunii. Limbajul este natural, iar simplitatea și concizia elementelor mereu potrivite în contextul lor. Doar tematica, bat-o vina! Romanul Vincent nemuritorul înfățișează, cu precizia celui care s-a documentat îndelung, procedeul și rezultatele transformării
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
voi fi mereu Împotriva securității odioase ca și regimul În esența sa, dar voi uita tot ce mi-ați făcut, nu voi vorbi cu nimeni, nu mă voi adresa organelor statului de drept dar voi păstra În amintire greșeaala și stângăcia și le voi ridica la rang de mare binefacere și noblețe! Apoi, Întorcându-se către chelneriță și angajații hotelului și restaurantului pietrean, Ștefan Girovescu rosti: Domnilor și domnișoară, nimic rău nu s-a Întâmplat aici, sunt emoțiile și bucuriile cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fi fost normal ca primarul să fie aliatul lui: recunoștea faptul că primarul nu avea stofă de infractor, deși își amintea limpede un caz de delapidare dintr-un oraș de provincie în care fusese implicat un primar. Chavel încercase cu stângăcie să se apropie de primar și fusese uimit și nedumerit de antipatia acestuia. Ceilalți îl tratau cu amabilitate și chiar cu prietenie: îi răspundeau când le vorbea, dar singurul demers pe care-l făcuseră ca să lege o conversație cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îmi mai spunea. Pe unele încă le mai țin minte. Îi plăcea lui o fată de la moara din Brinac... Când te gândești câte lucruri putem uita! E formidabil! Oare ăsta să fi fost portretul pe care-l desenase cu atâta stângăcie pe tapet? Nu-și mai amintea, și totuși, odinioară... — Se prăpădea după ea, continuă Roche, dar n-avea curaj să-i spună. Avea vreo paișpe-cinșpe ani atunci. Un laș fără pereche! — Și atunci, cei din sat de ce au o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva idei limpezi și demne de reținut; dar propunem cîteva: ”influența lui Cehov [asupra operei sale] are preponderență asupra tuturor celorlalte”(p.78) (de altfel, din memorii reiese clar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
plin de importanță, rolul principal În propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat din antene către mine, numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând aprig din antene și agitându-și frenetic mandibulele, dar văzând că toate acestea n-au niciun efect se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de pe malurile rîului să le salveze marfa printr-o metodă ingenioasă. Băieții s-au îmbogățit peste noapte, au depus banii într-o valiză de piele și au închis-o într-un seif, s-au înțolit și poartă costumele cu oarecare stîngăcie, emfatic-carnavalesc. Memorabilă este hieroglifa lor în mijlocul străzii, în fundal giganticul picior de metal al podului Brooklyn, peisaj fumegos, în sepia ca de dagherotip, industrial, fordist. Cel mai mic dintre ei țopăie fericit și deodată totul se schimbă într-o secundă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
foarte slabi și, mi se părea că greutatea capului Îi va rupe și capul se va rostogoli ca o minge. De aceea priveam numai În jos, și foarte târziu am văzut aștrii cerești. Îmi spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]