192 matches
-
pe Agee, cu fotografiile lui Walker Evans, să-i fie de ajutor: o carte care să-i vorbească despre prima parte a vieții ei, să-i lărgească orizontul în privința originii ei (origine cu mult mai fascinantă în ochii adolescentului evreu stângist și cumsecade decât în ochii fiicei de proletar). Cu câtă seriozitate i-am întocmit lista de lecturi. Mamă, ce-o să-i mai desăvârșesc intelectul. După Agee, va urma Dinamita lui Adamic, propriul meu exemplar din colegiu, cu filele îngălbenite; mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dominată de bărbați, în Nigeria, începând cu anii ’70 această meserie s-a feminizat? M-am oprit din înfulecatul sandviciul din pâine neagră, citind aceste două cuvinte occidentale: présentation vivante. Bine că nu era una moartă. În prostia lor imensă, stângiștii occidentali vor dispărea treptat, fie pentru că vor fi asasinați de către indigenii musulmani fanatizați și care nu înțeleg absolut nimic din prezentările și seminariile lor academice, de doi bani, fie pentru că guvernele vestice nu vor mai fi dispuse să arunce găleți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că economia de piață liberală reprezintă o soluție. Cred că nu există afront mai mare în Franța decât acela de a fi numit de către presă sau de adversarii politici LIBERAL. Știu că simțim cam la fel în legătură cu acești studenți francezi stângiști, dar nu mă pot abține să nu-ți comunic această enervare franco-europeană. De la distanță este delicios să observi semnele unei mari decadențe, să analizezi modul cum o mare țară (atât de fermecătoare!) refuză să se reformeze, dorește să rămână încremenită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bune maniere electorale sunt niște trupe de capoeira sau de dans irlandez. Democrații, liberalii și liberal-democrații s-au mulțumit, ca niște oameni „de dreapta“ veritabili, serioși și preocupați de scăderea indicelui Dow Jones la bursa new-yorkeză, să dea din palme. „Stângiștii“ lui Mircea Geoană au completat tabloul, prin folosirea eficientă a coardelor vocale, cu scandări gen „pe-se-de! pe-se-de“. Iar cazna șefilor de partide a fost lovită, sec, de filmul difuzat, în acel moment, pe Pro TV. Celularul, thriller SUA-Germania, cu Kim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
din umeri și se ascunse după o minciună: — Când am auzit numele de Reynolds, am bănuit că ar putea fi Loftis. Știam că e actor, dar nu-i văzusem niciodată fotografia. Uite, mărturisesc și de ce am fost surprins: un vechi stângist i-a spus partenerului meu că Loftis e homosexual. Iar acum aflu că e logodnicul dumneavoastră. Ochii lui Claire se îngustară. Preț de o jumătate de secundă arătă ca o zgripțuroaică la pândă. Cine ți-a spus asta? Mal dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
veni la el și îl avertiză că lucrează într-o echipă, după care îi aduse acolo pe Al și Jerry și îi sili să-și dea mâna, ca pe niște copii din curtea școlii, timp în care un grup de stângiști anemici trăgeau cu coada ochiului. Toți se prefăcură îmbufnați. Șeful pichetului se îndreptă spre camioneta cu mâncare. Danny îl văzu vorbind cu tipul care vindea cafea - spionul AUFT - și arătând cu degetul mare în spate, spre zona în care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duș fierbinte și își unse cu cremă rănile de pe spate, care începuseră să se cicatrizeze. Stând în pielea goală, repetă în fața oglinzii din baie formule de introducere pentru Claire De Haven. Apoi se echipă cu hainele din garderoba lui de stângist: pantaloni de lână, curea subțire, tricou, bocanci de muncitor și haină de piele. Ted Krugman, fără urmă de polițist în el, se admiră în oglindă, apoi o porni cu mașina pe Strip. Amurgea. Orizontul se întuneca sub norii groși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trei rînduri. Să nu uităm că a rămas ca longevivul criticii teatrale naționale (peste cinci decenii de activitate neîntreruptă) și ca principalul formator de opinie În perioada 1965-1989; plus important realizator de evenimente - festivaluri, colocvii etc. Să nu uităm că „stîngist” cum era el, a luptat totuși pentru spectacole aflate pe muchie de cuțit, Înfruntînd cenzura și dinozaurii presei de partid (vezi cazul Learului lui Penciulescu, ori a Revizorului lui Pintilie). Dincolo de această rezervă, revin asupra importanței volumului În spațiul teatral
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sa, sentința a vrut să sune cam ca aceea de comunism în gura lui Truman, plus nota personală de jovialitate marinărească : un trădător „de stînga” s-a infiltrat în rîndurile guvernului (devenit astfel implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist” era mai mult o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile ei sociale - se întind de la maimuță la Dumnezeu, trecînd (cum altfel ?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenția că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
protestează provoacă o polarizare excesivă în societatea noastră strîns unită în jurul Partidului, dar toate aceste agitații mici și eșuate nu-i vor influența pe parlamentarii responsabili. Profetul Palada explică : „Sînt puțini și constanți. Îi știm... toate grupurile acestea de ecologiști, stîngiști, anticapitaliști, anti-mondialiști de mult sînt împotriva acestui proiect. E o mînă de oameni...”. Disprețul. Disprețul acesta explicit, voluptuos, picurat ca cianura din colțul buzelor, asta mă exasperează cel mai mult, un dispreț care, în nestăvilirea lui, provoacă adevărata polarizare în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se va revolta fără nici un alt motiv. Vine apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngiști caviar și pensionari nostalgici, anti capitaliști din plictiseală sau modă. Dar, doamnelor și domnilor, pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor” - acuză unii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un ștrand imens, cel mai mare din România, de dimensiunile unei stațiuni. Traduceam În continuare cu Cristina, ea pusese pe picioare editura și avea nevoie de titluri. O ajutam, traducând cu ea din amintitul Thoreau, din Chomsky și din alți stângiști. Traduceam benevol, cu speranța ca și ea să-l traducă la un moment dat pe Cătă. După chicotelile din pădure nu se mai Întâmplase nimic, nici nu se iviseră prilejuri, deși acum, lucrând Împreună, aș fi putut să-mi creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am reușit să impunem unul din oamenii noștri. A lucrat în finanțe, așa că nu se pricepe doar la cifre, ci știe absolut orice despre afaceri. Una dintre primele lui sarcini va fi să se debaraseze de sifiliticul ăla ramolit și stângist, Beamish. — Deci au nevoie de un nou șef la știri. — Categoric. Hilary răsucea în minte propunerea. — El mi-a oferit prima șansă, știi asta. Pe la mijlocul anilor ’70. — Așa este. Henry își goli paharul și întinse mâna spre carafă. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nici măcar nu s-a conturat vreo idee socialistă după 1989 că ni s-a făcut deja lehamite de ea: să moară odată, Îi spunem victimei care refuză să-și dea sufletul, Încruntîndu-ne la călău. Colac peste pupăză, nici unul dintre intelectualii stîngiști, mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu Îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să-și dreagă vocile și să-și umple
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiecare formulă particulară se înscrie în curentul general, pe care nimic nu îl perturbă pînă în 1973. De acum înainte țările europene își experimentează, fiecare în felul său, dar în același ritm, dezvoltarea culturii juvenile (1960-1968), revoltele studențești (1967-1968), puseul stîngist, contra-cultura, mișcarea ecologistă, cea a femeilor (1970-1980). Astfel, toate converg către pacificarea și sincronizarea proceselor inter-europene. Axa națională se deplasează radical dinspre militar spre economic. Totul se petrece ca și cum noile condiții ar fi înlăturat obstacolele majore aflate în calea constituirii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
insistau pe spontaneitate și creativitate...". Cauza violenței în școală pentru un ministru în funcție al învățământului? Pedagogia, în fine, ceea ce această rețea de influență numește cu dispreț, printr-un neologism detestabil, "pedagogism". Pedagogismul acesta este instrumentul unei secte stranii de stângiști oribili, formatori la IUFM* sau în alt centru al dușmanilor cunoașterii: profesorii de științele educației care ar vrea să înlocuiască frumoasa meserie de dascăl cu o mixtură educativă fără vlagă. Un exemplu al acestei analize ni-l oferă un site
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de mondializare duce la incapacitatea statelor de a-și proteja populațiile de efectele legate de cinismul pieței: visul globalist este că "guvernele trebuie debarasate de responsabilitatea politicii macroeconomice" (Fitoussi, 1997). Economistul Jean-Paul Fitoussi, care scrie aceste cuvinte, nu este un "stângist" care refuză total legile pieței. El ne obligă totuși să ne punem întrebări despre efectele mondializării, care înseamă în primul rând creșterea fluxurilor financiare. Astfel, tranzacțiile financiare speculative ating 1 300 de miliarde de dolari pe zi, aproape echivalent cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
metodele comportamentaliste, fiind condamnate toate metodele de "reeducare" de genul tabără de antrenament sau comando de parașutiști... Acestea sunt, poate, spectaculoase, dar nu reduc în nici un caz violența, iar un criminolog precum Cusson (2002), care n-are nicidecum reputație de stângist, a arătat de mult că ele pot alimenta violența. E vorba de îmbunătățirea competențelor sociale, nu de reflexe condiționate. Dar această îmbunătățire a competențelor sociale nu se obține prin predici moralizatoare sau prin metode de instruire de tip DARE, a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
succes, ba chiar cu efecte perverse remarcabile. Fie că e vorba de ultraconservatorii Pat Buchanan sau Ross Perrot (magnat texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de-al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre aceștia a fost Allan Bloom. A-l prezenta în cheie grotescă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de critici ambiguă (asta ar explica și absența unui personaj cu cheie care ar fi echivalentul autorului, precum și unele luări de poziție de după 1989); în fine, pe când mulți occidentali l-au considerat pe Mißosz reacționar, destui polonezi l-au considerat stângist. Ca întotdeauna, e util să cunoaștem personalitățile internaționale și de pe terenul lor de emergență: pentru a rămâne în context, amintesc și figurile altor disidenți est-europeni, mai prețuiți în străinătate decât acasă, unde se cunosc toate laturile personalității și acțiunii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Putin propriii concetățeni (inutil să mai amintesc că, în cazul primului, curajul e garantat de o Constituție necomunistă, în timp ce în cazul celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii stângiști au scandaloasa libertate de a se manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E foarte stranie această disproporție (stângiștii sunt liberi să răcnească cât vor, în timp ce vocile rațiunii democratice sunt asasinate în sistemele comuniste sau prigonite, persiflate sau chiar linșate mediatic în țările liberale). De ce se întâmplă așa? Există cu adevărat ceva greu de suportat în sistemul capitalist: afirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici neinteligibile și coloană sonoră rudimentară, pot stârni frisoane moftangiilor stângiști din Occident, deschiși la o adulmecare de obiele de cioban care să le violenteze nasurile plictisite de Chanel, dar, din nefericire, nu răstoarnă nimic, nu oferă nicio șansă mult prea amânatului moment de metanoia necesar cinematografiei românești. 21 ianuarie 2010
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]