190 matches
-
loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie ale partidului lui Chávez sau să se identifice cu partidul acestuia. În concluzie, pornind de la dimensiunea dahliană a participării sau a incluziunii democratice, marca populismului stângist a lui Chávez a dus în mod cert la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic existent, s-a adresat în mod direct sectoarelor marginalizate ale societății dând
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
altor funcționari ai statului. Într-adevăr, cele mai multe dintre aceste funcții sunt deținute de persoane numite de partide tradiționale. Desigur, președinții populiști puteau răspunde prin negociere și împărțire a puterii cu partidele tradiționale (cum a procedat Lula, de exemplu, un non-populist stângist din Brazilia). Totuși, fiindcă au fost aleși ca urmare a unui discurs anti-establishment, o asemenea mișcare ar însemna trădarea mandatului lor, fapt care i-ar putea costa din punct de vedere politic. Așadar, populiștii au o motivație puternică să atace
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
interesele elitelor (Waisbord, 2011:100). Nu este întâmplător, conform analizei detaliate a lui Kitzberger (2010) faptul că nivelul activismului din mass-media în cadrul administrațiilor stângiste actuale din America Latină pare să aibă legătură cu apropierea acestora de ideologia populistă. Cu cât guvernul stângist este mai populist, cu atât este mai vehementă critica la adresa mass-mediei și cu atât sporește intervenția statului spre a se asigura "democratizarea" accesului la exprimare în spațiul mediatic. O a cincea temă viitoare de analiză se referă la dezvoltarea unei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Putin propriii concetățeni (inutil să mai amintesc că, în cazul primului, curajul e garantat de o Constituție necomunistă, în timp ce în cazul celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii stângiști au scandaloasa libertate de a se manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E foarte stranie această disproporție (stângiștii sunt liberi să răcnească cât vor, în timp ce vocile rațiunii democratice sunt asasinate în sistemele comuniste sau prigonite, persiflate sau chiar linșate mediatic în țările liberale). De ce se întâmplă așa? Există cu adevărat ceva greu de suportat în sistemul capitalist: afirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici neinteligibile și coloană sonoră rudimentară, pot stârni frisoane moftangiilor stângiști din Occident, deschiși la o adulmecare de obiele de cioban care să le violenteze nasurile plictisite de Chanel, dar, din nefericire, nu răstoarnă nimic, nu oferă nicio șansă mult prea amânatului moment de metanoia necesar cinematografiei românești. 21 ianuarie 2010
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Finlanda vrea să dea o lege prin care să interzică, pe întreg teritoriul ei, fumatul! Nici criminalul Stalin nu mersese atât de departe cu pretenția de a face binele cu forța!). Am mai amintit, fugar, de această sectă iritantă a stângiștilor occidentali, preocupați să dea lecții tuturor, mari apărători ai muncitorilor exploatați, ai marginalizaților sau ai minoritarilor de toate culorile, care își oficiază predicile și afuriseniile de la amvonul universitar de cinci stele, pe salarii uriașe și cu un standard de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stupefacție, că a și fost nominalizat de țara noastră pentru Oscar-ul din acest an acordat unui film străin, nu aș fi primit și o serie de linkuri pe internet pentru a citi comentariile bombastice ale unor critici de film stângiști. Nu faptul că aceștia laudă filmul în cauză ar fi de discutat (e dreptul fiecăruia, evident, să-i placă sau nu o astfel de producție), ci întreaga mașinărie de distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cele mai înalte culmi!" Realitatea e, din nefericire, mult mai crudă: indicele de box office a fost catastrofal, oamenii au ieșit rapid din săli, unii cerându-și banii înapoi, ceea ce arată că lumea nu poate fi prostită complet de textarii stângiști, gureși și tupeiști (care oricum văzuseră filmul "moca"). Iar efectul socialist de-abia urmează: dacă tot a fost aclamat mondial, junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a mai putut fi reparată și s-a perpetuat, de la an la an, de la generație la generație, de la carte la carte. Sigur, s-a găsit și un alibi pentru pedeapsa asta: debutând pe scena intelectuală și politică mai întâi ca stângist, pentru foarte puțin timp, apoi ca gaullist, spre sfârșitul unei vieți complet însingurate intelectual, Jules Monnerot s-a aflat provizoriu în tabăra extremei drepte, de unde a demisionat foarte repede, nu destul de repede ca să nu i se consacre și un studiu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
bune maniere electorale sunt niște trupe de capoeira sau de dans irlandez. Democrații, liberalii și liberal-democrații s-au mulțumit, ca niște oameni „de dreapta“ veritabili, serioși și preocupați de scăderea indicelui Dow Jones la bursa new-yorkeză, să dea din palme. „Stângiștii“ lui Mircea Geoană au completat tabloul, prin folosirea eficientă a coardelor vocale, cu scandări gen „pe-se-de! pe-se-de“. Iar cazna șefilor de partide a fost lovită, sec, de filmul difuzat, în acel moment, pe Pro TV. Celularul, thriller SUA-Germania, cu Kim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
eroilor. Totul s-a schimbat, lumea este alta, iar valorile clasice ale creștinismului devin pentru anumiți europarlamentari relative. Articolele publicate pe această temă invocă un fapt social unic și psihanalizabil. O parte importantă a militanților politici antimusulmani din Europa sunt stângiști dublu perdanți. Pe de o parte, ei și-au pierdut credința religioasă în timpul globalizării, sfârșind prin a apăra valorile seculare ale revoluției și republicii. Pe de altă pare, aceste spirite religioase fără religie deplâng secularizarea și-i invidiază pe musulmani
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
altul și acela, probabil, cenzurat. Pornind de la Memoriile lui Jean-François Revel, cea care a scris La apa Vavilonului se alătură acestuia în critica adusă comunismului și comuniștilor: "Nu doar ieri, ci și azi. Comuniștii, foștii tovarăși de drum, simpatizanții, progresiștii, stîngiștii, adică acei intelectuali din Occident, refuzînd să tragă concluziile ce se impun după catastrofa comunistă, îi apar ca niște moștenitori confortabili ai necinstei intelectuale ce devenise sub comuniști o lege". Aici este vituperat Sartre, întruchipare a dezastrului cultural de după război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care domină vestigiile. A fost nevoie de aproape cincizeci de ani pentru a transcrie și a încredința tiparului aceste rulouri de piele, de papirus și de aramă, fragmente pitite pe fundul unor urcioare: de acolo vin Regula comunității (pe care stângiștii noștri din '68 ar fi trebuit s-o citească, într-atât este adevărat că nu există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici unde se află emițătoarele canalului său de televiziune Al-Manar. Avem, se pare, de-a face cu contrasocietatea visată de Gramsci, numai că cea de aici e strict disciplinată și compartimentală. Nu-i de mirare că numeroși foști comuniști și stângiști, reputați pentru laicitatea lor, s-au alăturat mișcării. O mișcare totalitară, spun adversarii ei. Dar în osmoză cu mediul deschis, și nu chiar stalinistă, dacă e să ne luăm după mobilitatea spiritelor și după dezbaterile din sânul ei. Acest "teolog
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clare), în plus vanitoși până la neomenie, insensibili la nenorocirile altora, invidioși, sordizi sub toate aspectele, cel fizic în primul rând, prezentarea aceasta, așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși. E adevărat ce spune Gilbert Joseph (cartea e bine scrisă și amuzantă, de o maliție imperturbabilă în punerea oarecum pe două coloane a pretențiilor cu realitățile), dar adevărul e și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
reține ceva în culpă, nici lui nici celor 18.000 de legionari. Firește, nici un gest reparatoriu din partea unui regim care începuse să chinuiască și să ucidă oameni, care nu vedeau politic ca el. în același timp se pregătea cârdășia politicienilor stângiști cu comuniștii sovietici, încununată cu acțiunile lui Nicolae Titulescu... Problemele ce i le ridica activitatea din învățământ, ca și cea socialpolitică în general, setea de autodevenire ca profesionist și legionar, ca român conștient, i le impunea. Toată râvna aceasta neastâmpărată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nici măcar nu s-a conturat vreo idee socialistă după 1989 că ni s-a făcut deja lehamite de ea: să moară odată, Îi spunem victimei care refuză să-și dea sufletul, Încruntîndu-ne la călău. Colac peste pupăză, nici unul dintre intelectualii stîngiști, mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu Îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să-și dreagă vocile și să-și umple
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dominată de intelectualitea de stânga, care controla în mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare încât Virgil Ierunca afirma că este “încântat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stângist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus în imposibilitatea de a se face auzit, în condițiile în care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice, iar românii nu au avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
volumul Monicăi Lovinescu se referă la scena culturală franceză, surprinzând de cele mai multe ori evenimentele publicistice care marcau într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stângist domina în Franța în perioada aflată în atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că “în secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
economiștii și nu numai ei în judecățile asupra crizei economice, este aceea de a considera criza economică drept un fenomen specific lumii capitaliste și numai lumii capitaliste. Este aceasta un gen de remanență de tip socialist, un punct de vedere stângist în judecățile asupra capitalismului. Se mai întâmplă asta și pentru că niciodată, un clasic important al teoriei economice, nu a analizat cu atenție și în detaliu crizele economice specifice altor construcții sociale. Dacă s-ar fi întâmplat asta, am fi constatat
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
zi de căcat la muncă, aș bagă toată seria <b>Stăpânul inelelor</b>. Abia din schemă realistă de receptare și scriere a literaturii apar firesc marginali, marginalizați, teme băgate sub preș. Așa putem ajunge la paradoxul pe care unii mari stângiști nu l-au înțeles niciodată, si anume că poți avea române extraordinar de importante pentru un „ochi de stânga”, scrise de conservatori. Așa cum îl citesc acum foarte atent pe Franzen chiar dacă uneori bagă niște interpretări ale actualității de te doare
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]