347 matches
-
scoală în picioare. Încearcă să se dezmeticească. E încă buimacă. Hai, că mă piș pe mine! Limbajul grosolan are darul s-o trezească. Antonia se ridică și ea să meargă cu ele, în timp ce ceilalți își maschează cât pot mai bine stânjeneala. Agrippina e cunoscută pentru ieșirile și vulgaritățile ei necontrolate. Numai Claudius rânjește vesel și-și împinge cumnata să treacă printre scaune: — Du-te, du-te, fată dragă, că plo... plodul ăla din burtă îți ap... p... p... apasă pe vezică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aruncat o privire cu înțeles și mi-a zis: Așadar, avem de vorbit. Am intrat într-o încăpere în care nu erau decât un altar, o rogojină de paie și o cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-a consimțit la o întrevedere cu solii japonezi. Ca răspuns la scrisoarea pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce ne stă în putință pentru ca solii japonezi să se simtă cât mai bine în Mexico, zise guvernatorul, fără să răspundă în vreun fel la chestiunea cea mai însemnată a acestei întâlniri. Pe măsură ce timpul trecea, solii începeau să-și arate stânjeneala pe chip, după cum le era obiceiul. Însă, ascuțit la minte cum era, Matsuki nu se putu abține și stărui zicând că vrea un răspuns la scrisorile Stăpânului. — Eu, zise guvernatorul șovăind, nu sunt îndreptățit să răspund la aceste scrisori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-și poate îndeplini însărcinarea până la capăt decât murind. — Eu... nu înțeleg prea bine... strânse din umeri comandantul cu uimire. Dar din vorbele dumitale, padre, mi se pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din scrisori venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns în pragul disperării și nu mai înțeleg care a fost voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să schimbe vorba. Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest de stânjeneală, bărbatul își drese glasul și începu să vorbească: — Iartă-ne, părinte sfânt... Hunii au luat Vesontio. Arătă în spate, în direcția porții larg deschise ce dădea în drum. — De pe stâncăria de jos încă se vede fumul incendiilor. Sigur puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
diferență de rang ce îi separa. Cu toate acestea, brațul cu care ea îi înconjura pieptul și coapsele sale pe jumătate dezbrăcate apăsate, prin forța împrejurărilor, de el îi transmiteau lui Sebastianus o anumită tulburare, dar mai ales o anume stânjeneală, căci în momentul acela mintea sa tindea să se concentreze asupra Fredianei: era nerăbdător, de fapt, să o vadă și să-i vorbească, cu atât mai mult cu cât ea îl recunoscuse și știa de prezența sa. De îndată ce găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta din urmă, făcându-i un semn de nerăbdare, îl îndemnă să răspundă. — Bine, spuse, în sfârșit, cu stânjeneală. Ceea ce a obținut Eudoxiu de la Atila a fost promisiunea eliberării tuturor sclavilor, a emancipării tuturor colonilor și alungarea tuturor proprietarilor și magistraților romani de pe teritoriul dintre Rin și mare. „Odată pământul era al tuturor - spunea mereu - și trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era semiautomat. Apăsă un buton de pe birou. Ușa se deschise și intră o femeie uscățivă, cu fața albă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Ați sunat, domnule Craig? Craig ezită, începea să se simtă prost și nu era deloc uimit de stânjeneala lui. - Domnișoară Pearson, de cât timp lucrați la Nesbitt Company? întrebă el. Femeia îl privi sever, iar el își aminti prea târziu că, în aceste vremuri de agresivă emancipare, un șef nu pune unei angajate întrebări care pot fi considerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
talia de viespe și cu acea tipică expresie disprețuitoare. Connolly copia desenul la sfârșitul caietului de matematică. Sheba l-a asigurat că nu venea să-l certe, ci doar să vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au făcut să se agite pe scaun. (Sheba își amintește cum și-a mișcat capul dintr-o parte în alta „ca un orb“.) — Știi, nu trebuie doar să copiezi desene, a continuat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ai decît să te legi la ochi dacă vrei, dar nu Încerca să mă Îmbrobodești și pe mine. — Da, poate că a existat totuși ceva. Cred că o agendă cu numere de telefon... Pentru prima oară am zărit o oarecare stînjeneală În mișcări, În clipa În care s-a Întors spre colțul unde fusese telefonul. Avusese de gînd să-și ronțăie unghia de la degetul mare, dar și-a dat seama pe loc de gest, așa că și l-a apropiat doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce semăna cu EL se strecurase dedesubt, pe un pled. Fratele stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar mergeam după a mea, să-i urmăresc pașii LUI și-i urmăream pe ai mei. Deodată, am Înghețat... și nu din pricina frigului... și nici din cauza băuturii sau a rușinii care Încerca să pună stăpînire pe mine... Perplexitatea cedase locul stînjenelii, care se transformase În teamă... Am urmărit cu privirea colțul blocului 3, de .. sus pînă jos... de jos pînă sus. Am tot numărat... Încă o dată, de două ori, de trei ori... Privirile-mi alergau ca ale unui nebun de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din comună. Prinsă în plasa amintirilor, Ana ridică la un moment ochii către mine și îi întâlnii astfel privirea care avea de data asta ceva disperat în ea, în timp ce Lung vorbea mai departe, nu interesa ce, iar eu, în locul oricărei stânjeneli, o privii drept în ochi, nu era o sfidare ci un strigăt pe care numai intuiția unei femei îl poate desluși. Și așa se trecu dimineața aceea până spre prânz când veni viitorul soț al Anei. Era mijlociu de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apropierea Anei, distanța de la mine la ea era diagonala scurtă a micului pătrat imaginar ce separa partea aceea de masă de restul nuntașilor. Gândeam că mă voi simți bine, asta la început, dar imediat după aceea totul se tulbură de stânjeneala de a o privi, determinată de întâlnirea noastră din cerdac, când veni să mă vadă și tot ce se întâmplase atunci. Cum era posibil s-o privesc? - i-am întâlnit, bineînțeles, de atâtea ori privirea, pe care nu i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ori cu același tricou. Cum reușești? Porți astfel de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-a șters și o roșeață i s-a răspândit pe chip. — Oh, oau, scuze, Anna. Și-a plecat chipul, roșu ca racul. Să flirtez cu tine. Total nepotrivit. —Flirtai? Uite, nu-ți face griji... Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
banii. Trebuie să dovedești că foamea de bani sau infatuarea pe care ei ți-o provoacă e un lucru absolut firesc... niciodată n-am simțit cu adevărat că mi-aș merita banii pentru tot ceea ce am făcut (e o mare stânjeneală) și probabil că tocmai de asta mi-au ieșit toate fără prea mult efort. N-o să fiu în stare să arunc tot bănetul ăsta pe apa sâmbetei. Nu e destulă apă pentru așa ceva și-apoi sunt prea mulți bani. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petrecusem două zile umblînd cu capul În nori, iar acum lumea mea se prăbușea. — Și eu, care mă gîndeam că ai venit fiindcă aveai chef să mă vezi, am zîmbit eu fără vlagă. Am observat cum Îi roșea chipul de stînjeneală. — Glumeam, am mințit eu. Ceea ce era Într-adevăr serios era promisiunea mea că am să-ți arăt o față a orașului pe care n-ai mai văzut-o. Cel puțin, așa vei avea un motiv să-ți amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul, cu mențiunea că efectul ultimului asupra spectatorului este mai tulburător și neliniștitor. În timp ce este evident că sentimentele ororii și dezgustului sunt direct psihologice, nu același lucru îl putem
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit și temeri legate de persoana mea. Învățătoarele știau că, logic, toate funcțiile se leagă într-un sistem. În sistem există o ierarhie. Locul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel mai mare dintre cei patru frați. Nu se pricepea Încă să coacă pâine, dar mămăligă știa. Făcându-se că nu bagă de seamă stânjeneala celor doi, râse ca și cum ar fi pregătit o șotie cuiva și ar fi așteptat cu nerăbdare să vadă ce urma să se Întâmple: „I-am lăsat pe ăia micii fără mâncare. Tata e la muncă. Să vezi chirăială când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
discret plasată și luminată atât de slab încât abia îl vedeam pe Luke. —îți place, păpușo? a murmurat el. Am dat aprobator din cap, strălucind de încântare. Orice mi s-ar fi părut minunat. A urmat un scurt moment de stânjeneală când ne-am așezat față în față, pentru că, în fond, niciodată nu mai fusesem în situația aia. Există un singur lucru mai intimidant decât momentul când ajungi în pat cu un bărbat, pentru prima dată, iar lucrul ăsta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
va mai fi niciodată în stare să se uite în ochii oamenilor. Cu siguranță că povestea avea să se răspândească, iar ea va fi cunoscută drept femeia al cărei soț o luase razna... Cuprinsă de un nou acces paroxistic de stânjeneală, Eva își îngropă capul în pernă și izbucni în plâns. — Ei bine, cu chestia asta petrecerea a fost în mod sigur una de pomină, zise Gaskell. Un tip i-o trage unei păpuși gonflabile în baie și toată lumea o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]