980 matches
-
pentru că altfel nu putea lipsi de la serviciu, dar își luase zilele de vacanță tocmai pentru a veni în pețit. Își imagina clevetelile care urmau să circule în oraș imediat ce pleca el de acolo. Trebuia să facă ceva pentru că se simțea stânjenit dacă vorbele ar fi început să umble printre oameni. Du-te, măi, de aici, că nu mi-e gândul la însurătoare! Ți-am spus că sunt aici în vacanță. Am tras la Pop acasă pentru că e o rudă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împreună în aceeași barcă, tristă autoritate ar fi aceea care ar fi nevoită să-și arate galoanele în orice moment ca să se facă ascultată, cine mă cunoaște știe că nu fac parte din această categorie, stați jos, stați jos. Puțin stânjeniți, adjutanții se așezară, conștienți că, orice s-ar spune, era ceva neobișnuit în situația respectivă, doi vagabonzi luând micul dejun cu o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni. Eram prezentat unei celebrități după alta și cuvintele amabile pe care le spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bună zi în casa ei am cunoscut-o pe soția lui Charles Strickland. Dra Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de obicei. Toată lumea părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra Waterford era o gazdă bună și văzându-mi stânjeneala se apropie de mine: — Vreau să vorbești cu doamna Strickland, îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedea de fapt. Răspunsul lui nici n-a fost răspuns: — Trebuie să pictez! — Dar nu cumva îți iei niște riscuri îngrozitoare? Atunci și-a întors privirea către mine. Ochii lui aveau în ei ceva ciudat, așa că m-am simțit tare stânjenit. — Câți ani ai? Douăzeci și trei? Întrebarea mi s-a părut deplasată. Era firesc să-mi asum anumite riscuri dacă aș fi vrut neapărat să fac ceva asemănător. Dar el era un om a cărui tinerețe trecuse, un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură încântătoare. Era tânără. Mă întrebam ce-o fi găsind atât de atrăgător la Strickland. Nu făcea nici o taină din dorințele ei și eu eram pus să traduc. — Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să vorbească: — Ai fost foarte bun cu mine, a zis el într-un târziu. Toată lumea a fost foarte bună. — Fii serios, i-am zis, puțin stânjenit. — La spital mi-au spus că am voie să aștept. Mi-au dat un scaun și am stat în fața ușii. Când și-a pierdut de tot cunoștința mi-au spus că pot să intru. Gura și bărbia îi era arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acțiunile cu un interes deopotrivă detașat și absorbit. Dar nimeni nu se gândea cu mai multă hotărâre decât Strickland la un singur țel, pe care-l urmărea neabătut. N-am văzut în viața mea pe cineva mai puțin intimidat ori stânjenit. În schimb, e mare păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lămurit. Papa Caetani se referă la florini? Sau ne mai pretinde și altceva? Antonio privi În jur, căutând solidaritatea colegilor. Însă, cu excepția lui Lapo, care continua să Îl fixeze chiorâș pe Dante, ceilalți trei priori Încercau să Își ferească privirea, stânjeniți. Antonio Își drese glasul de mai multe ori. - Ei bine, treaba e delicată. Nu trebuie discutată la loc deschis, unde ascultă urechi străine. Ca membru vârstnic, propun să convocăm Consiliul pentru dimineața zilei de paisprezece, ultima zi a mandatului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
diferite? - Este ceea ce se povestește În scripturi: Dumnezeu a adăugat lucruri pe lume. Dar dumneata, Bernardo, ce părere ai? insistă Dante. Istoricul ridică din umeri. - Mă Înclin În fața teologiei dumitale, răspunse el sec, uitându-se spre Arrigo pe furiș. Părea stânjenit. Dante avea senzația că se afla acolo ca să stea de vorbă Între patru ochi cu filosoful și că el, venind acolo, Îi stricase planurile. Arrigo observase și el ceva, pesemne. Zâmbi liniștitor, punându-i o mână pe umăr. - Hai, Bernardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți boboci, care fie congregau În grupuri mici, cu un aer stânjenit, fie stăteau În grupuri mari, dând impresia că se simt ca acasă. Aud că la cantină e destul de rău, a zis Amory. — Așa se zvonește. Dar ești obligat să mănânci acolo - sau, În orice caz, să plătești. — Crimă! — Împilare! — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu! În nici un caz Balanță! Doamna Popa nu vroiavoia ca fata ei să fie Balanță, știa ea ce știa. - Cred că mai degrabă Fecioară, calculă mai bine doamna doctor. Will Smith zâmbea stânjenit, cu ceașca de cafea în mână. Doamnele îl invitaseră la o cafea și el acceptase. În casa lui Popa ar fi putut să găsească indicii. În plus, nu-i strica puțină relaxare după atâta stres. - Mai doriți cafea? îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se zărește oceanul, cred că ți-am mai spus asta. Oceanul era Încă acolo. Cel mai greu mi-a fost să Înfrunt privirile mamei și ale tatălui meu care, fără Îndoială pentru că nu voiau să mă facă să mă simt stânjenită, nu mă Întrebau nimic despre ce se Întâmplă cu mine. Asta a fost cel mai greu de suportat. Am treizeci și trei de ani! Aș fi preferat mai degrabă să-mi ardă două palme și să mă Împingă de la spate să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
creat toate aceste cocktailuri, care se vând cel mai bine aici. Apropo, câți ani ai? Bărbatul avea un talent special de a-i face pe oameni să se simtă În largul lor, așa cum putea să-i facă să se simtă stânjeniți. Pentru el era același lucru. O forță care izvora din adâncul privirii. — N-ai Încă treizeci de ani, nu-i așa? La vârsta ta, aveam deja bani cât să-mi fac o casă din platină, conduceam un Jaguar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea o culoare cenușie. În momentul În care privirile noastre s-au Întâlnit, mi-am ferit-o pe a mea, stânjenit, dar bărbatul de lângă mine glumi cu ea fără să se sinchisească și Îi puse o mână pe fese. Nu Înțelegeam ce vorbeau, probabil din cauză că foloseau un argou necunoscut mie. Pe vremuri am scris și scenarii, am făcut și regie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu, ceea ce voiam să zic e: cât de bun sunteți la a observa lucruri? — Haideți, Frau Lange, nu trebuie să procedați precum o mâță care se furișează în jurul laptelui fierbinte. Atacați direct. Am așteptat un moment, privind-o cum devine stânjenită. — O să zic eu în locul dumneavoastră: vreți să știți cât sunt de bun ca detectiv. Din păcate, știu foarte puține despre treburile astea. — Nici nu există vreun motiv pentru care ar trebui să știți. Dar dacă e să mă încred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le! Hai noroc! — Să trăiți, răspunse chelnerul, cu o undă de tristețe în glas. Domnișoarele nu servesc nimic? Uitaseră de femeiuștile verzi! Acestea stăteau picior peste picioruș și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta stânjenit. — Bitter, spuse cu glas gros una din ele. Niște bitter am vrea. Episodul 22 Cilioaie și femeiuști Sorbind încet, grijulii, din păhăruțele cu antigel, cei trei roboți pământeni contemplau barul semiobscur și persoanele aflate înăuntru. În special privirile le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
învârtit de-o zi liberă. Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în afara legii prin faptele lor, ba mai mult, aș putea spune că în fruntea comunității au ajuns niște oameni de nimic! Unde e oare dreptatea lui David și a lui Solomon? Ce fel de vremuri trăim? Cei doi se priviră stânjeniți, însă imediat își îndreptară privirile în altă parte. Tăcerea se prelungi între ei. Gamaliel părea nehotărât. În cele din urmă se hotărâ să-i dea un răspuns: -Îți voi respecta totuși alegerea Serah! Fie ca Domnul să ne arate adevărul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
fotografie) O, vă rog, nu vă mirați! În buchetul cu trei flori, Fost-am patru de cu zori; Chiar insist să...acceptați! Eu, ce-i drept, mai rumenită, De a soarelui lumină, Mai dorită de albină, M-am simțit cam stânjenită... Și subtil, cu dibăcie, M-am desprins ușor din ramă. Fără grijă, fără teamă Pentru ce urma să fie... Iată-mă-s umanizată: Dintr-o floare mi-s fetiță! Nu am încă și rochiță, Dar am MAMĂ și am TATĂ
DE-ALE...BUNICILOR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364018_a_365347]
-
de el, printre pleoape a văzut o frumoasă doamnă, având o eșarfă petrecută după gât, surprins că îl privea, având un zâmbet forțat pe fața ei frumoasă și albă ca de porțelan de parcă ar fi fost obrazul unei păpuși. Puțin stânjenită și-a schimbat imediat direcția priviri. Nu realiza că se găsește singur în fața unei asemenea frumuseți feminine. Instinctiv îndreptându-și ținuta abia după câteva clipe care treceau nespus de greu, oarecum sfios s-a adresat doamnei din fața lui: - Stimată doamnă
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
știa ce să-i răspundă, foame îi era cu siguranță, dar cum să recunoști așa în fața unui bărbat? Parcă i-ar fi fost rușine. - Hai cu mine! I-a deschis portiera mașinii. Pentru prima oară se simțea respectată. Dar și stânjenită. Au mers la o tavernă. Au mâncat caracatiță și pește. El a băut numai apă minerală. Ea a vrut o cola. - Ai unde să locuiești? - Deocamdată nu am, dar voi găsi, spuse Mădălina cu o teamă în voce ca și cum dacă
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
i se păruse. Asistența aștepta acum reacția lui Irod fiindcă toți realizaseră că acesta luase o mină stranie, cu o mână în aer îndreptată către Iisus. Dezmeticindu-se după câteva clipe, lăsă mâna în jos și privi în jurul său vizibil stânjenit. Nimeni nu mai râdea acum. Se mai învârti o dată în jurul lui și spuse apoi către alaiul care-l adusese la dânsul, să facă în așa fel să nu-l mai aducă la el, fiindcă : Noi n-aveam nevoie de nici un
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
fost umbrela protectoare, paravanul în fața dogorii focului concentrat meșterial. Și a venit și ziua aceea, Slavă Domnului că a și trecut. Revista a apărut, dar fără rubrica mea. Luând act de prezența mea vinovat-ovariană, partenerii mei redacționali m-au privit stânjeniți. Nu înțelegeam de ce. În sfârșit unul dintre ei, mai bărbat ca ceilalți, mi-a explicat că pur și simplu nu a fost loc pentru rubrica mea. Mă aflam în una din ocaziile în care regretam că nu m-a adus
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă casa de dincolo, cea cu cerdac urmând dricul fără podoabe cu cai Se trecuse măicuța; o petreceau Doi copii - Cireșul bunicii Elisa ploua cu petale în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]