236 matches
-
Napoleon, dădea un decret pentru eliberarea iobagilor, s-ar fi ales praful de armata țarului, alcătuită în marea ei majoritate din țărani. Dar încă nu se putea hotărî. Stihiile populare nu puteau fi controlate. Cine îi garanta că mujicii, odată stârniți, nu se vor ridica și împotriva lui? Se convinsese nu numai de curajul lor fără limite, dar și de ura pe care le-o purtau soldaților francezi. Era prea riscant. Îndepărtă cu brațul toate acele informații, își așeză coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe această eclatantă filiație, ajungem inevitabil la problema onomatologică fundamentală: conceptul Numelor lui Dumnezeu, jubilează Fratele. Învățații Islamului și misticii arabi, sufiții, au limitat simbolic numărul acestor apelative, la nouăzeci și nouă, pornind de la Sunnah și de la Coran. Știai? Odată stârnit, turuie în continuare: De vreme ce Numele lui Dumnezeu nu este Dumnezeu, înseamnă că există, ne-creată, în tiparul sacru, Mulțimea transfinită a tuturor Numelor Sale Sfinte, ce reprezintă, soteriologic, fiecare atribut divin. Un șir ordonat, neredundant, de informații autonome și auto-suficiente
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss, tu aține-te la ăla, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți voi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Hattie. Și efectuând acest prim pas care-l apropia oarecum de ea, se lăsă cuprins, simultan, de suspiciuni și de gelozie în ce-o privea pe Pearl. Hotărârea de a o muta pe Hattie nu fusese premeditată. Dar odată stârnită, noua viziune a lui John Robert, în care Pearl figura ca personajul negativ al piesei, căpătă proporții, autentificându-se. Întâmplările dobândiră un sens. Pearl fusese de la bun început o cumplită greșeală. O angajase în chip de câine de pază, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o, ca un bolid, la vale. Nu însă pe centrul pârtiei, ci, cu câțiva metri în afara traseului, pe care-l străbătea, toată lumea. Nu pe-acolo! Nu face asta! - i s-a strigat, din urmă. N-a mai avut cine auzi. Stârnită, avalanșa a pornit, cu zgomot asurzitor, cumplit. Alinuș a fost înghițit. Și înghițit a rămas, Alinușul, atât de drag, tuturor, pentru totdeauna. De unde s-ar putea trage concluzia, că, până și excesul, poate ucide. După cum, bine știu, este posibil să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
însă, Stelică s-a gândit să meargă, mai întâi, acasă la el, căci avea de luat din bibliotecă niște cărți care i-ar fi fost de mare trebuință. A ajuns în dreptul porții. Lumină în dormitor? Cine să fie? Odată curiozitatea stârnită, s-a și simțit în pragul ușii. Nimeni nu i-a băgat de seamă prezența, nimeni nu i-a auzit, măcar pașii. Nici n-ar fi avut cine, căci pe lângă casa lor, aflată în semipustiire, nu trăia nici un suflet; curtea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor pe asfalt. Sunetul nu întârzie să se stingă, dar nu complet, persistând perceptibile ecouri îndepărtate, care probabil nu încetaseră niciodată, dar care acum, odată cu atenția stârnită, deveniseră reperabile. Vocea fetei îi curmă din nou meditația. Avea o voce plăcută, dar în care se ghicea o notă de autocompătimire, deloc agreabilă. ― De altfel, care-i șmecheria cu jocurile astea? Pe de o parte toată lumea vede ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmată aproape imediat de alte patru. Noaptea fu înecată brusc în zgomotul șuierător al pneurilor pe asfalt. Sunetul nu întârzie să se stingă, dar nu complet, persistând perceptibile ecouri îndepărtate, care probabil nu încetaseră niciodată, dar care acum, odată cu atenția stârnită, deveniseră reperabile. Vocea fetei îi curmă din nou meditația. Avea o voce plăcută, dar în care se ghicea o notă de autocompătimire, deloc agreabilă. ― De altfel, care-i șmecheria cu jocurile astea? Pe de o parte toată lumea vede ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bine mișcarea următoare. Avea atâtea și atâtea lucruri de făcut: să-și cumpere un costum nou, să-și protejeze câștigurile, să se pregătească pentru încă o noapte și să-i returneze lui Lucy Rall banii împrumutați. Mintea îi era acum stârnită și căută s-o echilibreze. Se simțea la largul lui și foarte sigur pe sine. Peste o clipă intră în legătură prin teleecran cu fata de la magazin. Își putea oare permite să mai aștepte până făcea alți bani? Fata apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici călugări și nici adăposturi. Nămolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre a-i defăima pe Romilde sau pe Gisulf, ci doar ca să ofer o justificare, chiar dacă meschină, pentru ceea ce ea va săvârși, căci, la un moment dat, carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte aflate la îndemână. Este meteahna celor din vechime, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care o țineam, și-a încordat spinarea, a dat ochii peste cap și a murit. Inima mea chinuită a primit lovitura de grație de la poporul pe care-l iubeam. Diavolii și-au făcut apariția, ascunși în cugetul tinerilor de pe domeniu, stârniți fiind de invidie. Au încercat să se opună ca Vibana să fie îngropată în cimitirul de lângă râu, reproșându-mi că nu eram consângean de-al lor și că Vibana fusese sclavă. Atunci Gundo s-a dus la Ariald, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat și el prin surprindere. Am strâns puternic garda scramasaxului. Și Rachis din Benevento, care se afla în apropiere, ni s-a alăturat, ceea ce au făcut și ducii de Treviso, de Trento, precum și Grasulf din Cividale. Mulțimea, după câte cred, stârnită și cumpărată înainte de preoți cu banii reginei, a început să invoce cu glas tare numele lui Rotari, cerându-l drept rege. În rândul ducilor s-au format două tabere. Una în jurul lui Rotari, cealaltă în jurul lui Teodelapio din Spoleto. Numărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la el. O să vină și azi să vorbească cu ea? O fi văzut cum îi tremură mâinile când îi toarnă în pahar? Zilpa nu suporta să fie în preajma lor când erau împreună. - Era ca și cum ai fi fost lângă un țap stârnit, zicea ea. Și erau așa de politicoși. Aproape se aplecau ca să nu se uite unul la altul, deși dădeau unul peste altul ca niște câini în călduri. Lea încerca să-și ignore dorința din propriul corp, iar pe Rahela n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un râu de șofran. A mâncat și un șarpe - singurul animal care se naște pe sine însuși, o dată și încă o dată. Era bine știut că oricine, adult sau copil, găsea o mandragoră - planta care seamănă așa bine cu un bărbat stârnit - trebuia să i-o aducă imediat Rahelei și să i-o dea, clipind și spunând o rugăciune. O dată Ruben a găsit una foarte mare și i-a adus-o mătușii lui cu mândria unui vânător de lei. Dar mandragorele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu, stîrnit, furat de peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine, încă refuzând să comunice.): Eu... eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând contact cu lumea, încet, mirat de reacțiile stârnite.): Eu... Ce-i așa de... de... ciudat, așa de... HAMALUL (Către CASIER.): Bruno! Auzi? Ai văzut? Ai văzut? Ai văzut că nu sunt nebun? (Către CĂLĂTOR.) Ați venit acum... cu ploaia asta... chiar acum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... Adică... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când îl prăznuim...Și-o mai vorbești de rele și pe doamna Rela. Ei crezi că i-a fost ușor la viața ei? Emilian izbucni în râs. Parcă auzise cine știe ce glumă reușită și nu se mai putea opri din hohotele stârnite. În cele din urmă clătină din cap, nemulțumit. - Uite de-asta nu-mi place să mai viu pe la voi pe la țară, părinte. Ați rămas tot cu frica aia veche și cu ura aia pe care nici voi nu știți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
departe pentru cei doi, asta s-ar fi putut zice văzîndu-i, ascultîndu-i, pe Castor, mai ales, care deja era Încălzit. Pollux avea să-l ajungă din urmă, după miezul nopții, apoi chiar să-l și Întreacă, simțea deja o sete. Stîrnită și de monologul legionarului. Fost. „...Ce mai trăim noi doi În tihnă, Thomas? Niște agitați!... Alergăm, vrem, căutăm!... Ce căutăm ? Vremea plăcerilor o să se ducă de tot... Ai impresia că pe urmă ne vom Închide În mănăstiri ori că ne
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața cârciumii cu ziduri vechi, mâncate de igrasie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărora li s-au dedicat, antum, substanțiale monografii 1 și studii colective 2. Pe lângă aceasta, bibliografia critică generală formată din recenzii și articole tematice - cuantificate de principalul exeget, profesorul vienez Rolf Kühn - depășește două sute de titluri. Incomparabilă cu delirul mediatic stârnit, în paralel, de filozofia lui Foucault, Lacan sau Derrida, această recepție este cu atât mai semnificativă și mai valoroasă cu cât vom cântări și statutul provincial deliberat asumat de autor. Departe de forfota polemicilor minore din capitala Franței, Henry a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat la acea farsă și la scandalul stârnit, drept care rămânea închis în sine, simțindu-se neputincios și în afara jocului. Pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți": fraza aceea rămăsese ca un ciob de gheață care-i zgâria inima. Avusese o tresărire de bucurie gândindu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]