276 matches
-
plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute, coboară pe scara de incendiu. Intrarea e acolo. I-o arătă cu degetul. Nu lua liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
altă limbă existentă. Se purtau și vorbeau de parcă, indiferent ce ar fi spus sau cum ar fi spus lucrul ăla, nimeni nu putea exprima Într-adevăr și deplin eul cel mai tainic și, la urma urmei, limbajul era doar un stârv urât mirositor de cuvinte mincinoase, putrede de mult pe dinăuntru. Armanoush a mai observat de asemenea că marea majoritate a tablourilor Înrămate de drumuri Înfățișau fie țări din vest, fie locuri exotice; puține aveau vreo legătură cu altceva. Deși făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stânci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform într-un stârv și să-l înmormântez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memoria. Războaiele ca atare nu erau opera lui: politica sa este neintervenționistă. Deseori i se pune În cîrcă măcelul, dar el nu găsește nici o plăcere În el. Cum nu Îl găsește, de altfel, nici deosebit de respingător: un cîmp plin de stîrvuri sau un oraș În flăcări au o anumită frumusețe a lor. Se simte legat de Balcania pentru că acolo, și numai acolo, se simte ca acasă după pribegia dintru Începuturi. Povești precum cea spusă de Aleișa, așa ciuntită cum este - ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu-mi plăcea, menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se mai respecta datina, ba chiar erau aduși morți cu păcate. Criptele din cimitire erau o noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie, Vor muri pe-acest pământ, Fiind împrăștiați de vânt. Că pe nimeni n-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pomenea. În zorii celei de-a opta zi, Iacob a sacrificat un ied și l-a ars pe altar. S-a spălat pe mâini și le-a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel. Caută-mă, când te Întorci. Și eu sunt În vacanță, și pentru multă vreme.” 4 Merge, ajunge la frontieră. Păsări de pradă se rotesc În jurul unui centru nevăzut - probabil un stârv. Mușchii coapselor răspund cu suplețe la denivelările drumului. O stepă gălbuie acoperă dealurile; priveliștea se Întinde la nesfârșit Înspre est. N-a mâncat din ajun; nu se mai teme. Se trezește, Îmbrăcat, culcat de-a curmezișul patului. La Monoprix, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
surplus de război. Cumpărând cu un dolar o trusă de prim-ajutor surplus de război, am intrat și în posesia unei cantități de morfină. Indivizii băgați în afacerea asta cu surplusul de război erau așa de ghiftuiți cu carne de stârvuri că o scăpaseră din vedere. Am fost tentat să iau morfina, gândindu-mă că dacă mă făcea fericit, aș fi avut la urma urmelor destui bani ca să-mi păstrez obiceiul. Dar am înțeles că de fapt eu eram deja drogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mare al buhușanilor. Să n-aveți nici o grijă, a mai repetat, că, n-am să las nimic, nedat de pomană. Nimic, mă, auziți voi, ce vă zic? Nimic. Hai, drum bun! Pa! Rămâi cu bine, și, pomănăgește-ne cu credință. Pa! Stârvul Ferma zootehnică din Lohan era vestită, printre celelalte de prin Împrejurimi. Mergea vorba că, În cea mai mare măsură, aceasta se datorează conducătorului ei - Victor Brebenel, unul dintre gospodarii de frunte ai satului. Ferma dispunea de oi, vaci pentru lapte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mânat, până acasă: unii - vaci; alții - oi; iar ceva mai puțini - porci. S-a oprit la poartă. Hărmălaie, ca atunci, când, păsări de pradă, se Întâlnesc și se Înghesuie, care mai de care, să ciupească, măcar, un cioc de pe un stârv. Așa arăta, În acele momente, vestita fermă zootehnică a lohănenilor celor vestiți. A stat, rezemat de poartă, privind și Înjurând, câteva zeci de clipe, din primele momente simțind un impuls de ași opri consătenii de la dezastru, dar, brusc, Își Îndreptă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe de zootehnie, pusă pe roate, care aducea venituri frumușele fostei cooperative agricole, acțiunea de Îngurgitare și savurare a stârvului s-a mutat În sistemul de irigații, În livezi, În vii și la solariile floricole. După ce totul a fost pus pe chituci, atmosfera a devenit calmă, totul Îmbrăcând o strălucitoare culoare gri, iar bătrânul Victor Brebenel, asemeni multor altora, s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu amărăciune, parcă, la aducerea aminte a imaginii de Început de distrugere a fermei; mai scapă, așa, câte un oftat, Însoțit și de câteva cuvinte. Acestea ar cam fi: cât am să trăiesc, n-am să uit acea imagine, de stârv, a fermei zootehnice, pe care, o devoram, cu toții, mai rău decât niște hiene! N-am s-o uit. Nu trebuie uitată. Doar era munca noastră. Dar, așa a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a fost să fie: noi am făcut-o, noi am desfăcut-o. De unde să fi bănuit, eu, atunci, bietul fermier zootehnic, ce eram, din frumosul nostru Lohan, că, Întreaga țară, cu tot ce a fost În ea, o să ajungă un stârv imens, din care să se-nfrupte cine vrei și cine nu vrei, de pe aici și de pe aiurea, din lumea largă?! Dar, tot e bine, că, am fost deștept, și, m-am ales cu partea mea, ca individ, și ca familie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare; stridiile, scăpate de pofta gurmanzilor; cum se mai Întorcea roata lumii, scoicile și scrumbiile ar fi ajuns să se hrănească ele cu stîrvuri de oameni; nici păsări nu ar mai fi existat. PÎnă atunci, lumea, nici fierbinte, nici rece pentru Thomas, un borș cald, oferea de toate, doar să bage lingura. Un norocos, dar era bine să se grăbească. MÎine ar fi avut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o vreme să facă târguielile dintre puii putreziți ai vecinei, până ce doamna Andronache se va hotărî să-și arunce la pubelă întregul stoc, înverzit de stârvuri. Cocondy trebuind deci să se aprovizioneze, mai curând, de la doamna Belisarie și limitîndu-se la a o sprijini pe doamna Andronache prin mici împrumuturi. Patricia afirmă că plătise energia electrică pe acest trimestru. Patricia spuse că achitase telefonul. Patricia nu ascunse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneavoastră, dragile mele!... Dragostea și atașamentul meu rezervate numai pentru tine, Marie!... Frunzele de foioase sânt mai călduroase decât cetina de brad. Cetina de brad este mai confortabilă decât rădăcinile și tulpinile de jnepeni. Trei coțofene, care au gustat din stârvul meu, vorbesc acum cu glas omenesc și îi îngrozesc pe salvamontiștii orășelului Bușteni!..." rosti Bărbatul de Ceață și, cu mâna stângă, manevră trei dintre butoanele pick-up-ului, stăruind să elimine fuioarele de paraziți datorate microfoniei. - Adriane! Nu-mi vorbi despre stârvul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stârvul meu, vorbesc acum cu glas omenesc și îi îngrozesc pe salvamontiștii orășelului Bușteni!..." rosti Bărbatul de Ceață și, cu mâna stângă, manevră trei dintre butoanele pick-up-ului, stăruind să elimine fuioarele de paraziți datorate microfoniei. - Adriane! Nu-mi vorbi despre stârvul tău, Adriane! Fiindcă eu simt că mă topesc și dacă scap vreun blestem... Scrumul și 365 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Într-o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă, sporăvăiau, zgribulite, doar două perechi), el și madam Nicolici se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce omul s-a copt în noi și a leșinat, ceva străin presimțirii celor rămași în urmă, pe la mijlocul umanității. Să ți se descompună Dumnezeu în vine, să-l îngropi împreună cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, și cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde, și lumini de putregai să sprijine timiditatea atâtor zori! Dar pentru a te purifica de moștenirea omenescului tău, învață a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la răspântiile tale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unui trandafir? Așa trebuie să fie amintirea neantului într-o floare veștejită-n Dumnezeu. Doamne, m-am născut sfârșit în tine, în tine Prea-sfîrșitule. - Și uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul demiurgic când strigi: ajutor! ca viața să nu moară de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn și un sicriu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-o-ndura pământul să-și deschidă văgăunile și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește din fundul lumilor cum se zdrobesc tării și bolți, spre a se rostogoli pe el și a-l turti? Sub ce stea n-am murit, sub ce mare și sub ce uscat? Ah! totul a murit, în frunte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a cerului și o teologie a pământului. Cum mi-aș vrea lipiți obrajii de un albastru senin ca acele frunze ce par crescute-n cer când le privești, în după-amieze, din umbra unui pom! În inima lui Diogene florile deveneau stârvuri și pietrele râdeau. Nimic nu rămânea neschimonosit; omul își pocea fața și obiectele tăcerea. Natura, atinsă de obrăznicie, își expunea generos impudoarea, în care se desfăta nebunia clarvăzătoare a celui mai lucid muritor. Lucrurile își pierdeau virginitatea în ochiul lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]