730 matches
-
tot pasul de materialitatea solidă a lucrurilor, ca și de cea a vorbelor. Consubstanțialitatea lui cu Rabelais le-a bătut la ochi lui Nicolae Iorga întîi, lui George Călinescu și altora pe urmă. Căci, precum scriitorul renascentist francez - deși mai stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe, înșiră nume de ustensile și de produse ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
după ce alergase pe urmele lui. Nobunaga dădu din cap nepăsător și păși în încăpere. Complet relaxat, se așeză, rezemându-se de coloana din centrul camerei. Privi în sus, ca pentru a admira frescele de pe tavan. Avea ochii calmi și chipul stăpânit. Probabil că până și curtenii aveau trăsături mai puțin ordonate. Cuiva, însă, care nu era atent decât la înfățișara lui, i-ar fi scăpat expresia sfidătoare a ochilor. Dintr-un colț al încăperii se auzi un foșnet, când un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chip destul de pompos. Primul începu astfel: — Seniorul Katsuyori și-a instalat cartierul general la apus de Armugahara. Servitorii și cavaleriștii săi sunt, într-adevăr, în putere. Par să numere aproape patru mii de oameni și se arată foarte calmi și stăpâniți. Al doilea urmă: — Obata Nobusada și corpul său de atac observă câmpul de luptă de pe o colină joasă, puțin la miazăzi de Kiyoida. Am putut vedea că armata principală, de vreo trei mii de oameni, sub comanda lui Naito Shuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
om care nu mai are de-a face cu lumea. Sunt sigur că aveți multe responsabilități de campanie. Yusho părea să-și anunțe plecarea și începu să se ridice de pe pernă. — Nu, vă rog. Saito Toshimitsu era un om foarte stăpânit și-și reținu vizitatorul pe loc, fără a schița nici o mișcare. — Întrucât ați făcut atâta drum până aici, n-ar fi politicos să vă las să plecați înainte de a fi vorbit cu Seniorul Mitsuhide. Dacă, după plecarea dumneavoastră, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi din nou cu înăbușitoarele robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din orașul castelului, deși chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zile, Inuchiyo sosi la Kitanosho. În anul acela, avea să împlinească patruzeci și patru de ani - cu unul mai puțin decât Hideyoshi. Era călit de anii petrecuți pe câmpul de luptă și, deși îi lipsea un ochi, arăta calm și stăpânit. Când văzu primirea cordială pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale excesive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întorcea din Mino. Dar lui Genba nu-i prea venea să creadă; încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă în convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică! Cu acest ordin, își ceru taburetul de campanie, abordând intenționat un aer stăpânit. Cu siguranță, înțelegea sentimentele subtile ale vasalilor săi, care se uitau să vadă ce i se citea pe chip. Osaki reveni repede. Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înțelesuri”, când acestea se dovedesc evanescente ori chiar absente. S-a opinat totuși că obscuritatea sau „afectarea” acestui poet ține nu de insuficiență, ci de procedeu, el optând structural pentru „jucarea” trăirilor, pentru medierea lor, din decență, prin artificiu (bine stăpânit, de altfel). Sub alt raport, se poate admite că N. a dat într-adevăr ceea ce e exprimat prin titlul unui volum din 1970: Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
din când în când te atingea cu o nuia dacă nu făceai toate astea cu ardoare. După un timp rolurile se schimbau, dar după cât timp? M-am pomenit apucat de mână și smucit: era mama, furioasă (ea cea atât de stăpînită), care îmi porunci "acasă" cu o voce aspră, necunoscută. Mă împotrivii. Atunci ea smulse nuiaua din mâna celuilalt, îl croi întîi pe acela o dată (gest de violență care mă uimi) și mă croi apoi și pe mine peste picioare dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că era privită și ascultată, mai spuse un cuvânt și închise imediat. Se întoarse spre mine și totul pieri de pe chipul ei, îmi arătă într-o clipă unul de gorgonă... "Ce vrei?" spuse cu sfidare și cu o furie abia stăpânite. Și inima îmi bătu iarăși, simțind că mă întunec. "Cu cine vorbeai la telefon?" o întrebai totuși flegmatic, ținîndu-mi bine hățurile în mâini, căci furia ei de a se fi simțit surprinsă și nestăpânita ură a acelui "ce vrei" mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bineînțeles că nu era! Nici nu e de imaginat că te-ai fi putut logodi cu un strîmb!" "Soția ta cum era?" răsuci ea deodată, vertiginos, dialogul, iar eu acceptai manevra fiindcă expresia chipului ei era de o extraordinară intensitate stăpânită. "Normală!" Lasă tu asta, cum era, blondă, brunetă?" "Șatenă!" "Înaltă sau scundă?" "Foarte voinică." "Bun, și era frumoasă sau urîtă?" "Și una și alta!" Am înțeles, și când era frumoasă cum era?" "Hm! Se vedea la rădăcina nasului o distanță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămas tata), ei, atunci a mâncat și ea bătaie, a desvelit-o la fund și jaaap... hi, hi!... Nu (pe acest hi-hi apărea, ia uite, de astă dată prelungit, uitatul surîs), nu, nu se stinsese pentru totdeauna acest surâs complice supus, stăpânit și tăcut al ființei ei lăuntrice... Cum, nu ne sărutăm și noi doi puțin?! Daaa, nici vorbă... "Lasă-mă să vorbesc, parcă îmi sugera (dar uneori îi scăpau și frânturi de idei), tu nu ești o problemă, știu că ești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a aranjat, acum du-te la locul tău." " Da, zise Tasia. Îți face hatârul, pe noi nu ne onorează." Când cineva îți vorbește urât fără să se jeneze înseamnă că în realitate zace în el o mare furie, abia stăpânită. Nu mai era aceeași Tasia, plină de atenție față de mine și ținîndu-mi partea. Cum mi-era foame, mă hotărâi să mănânc și devenii curios să aflu și ce avea cu mine. Mi s-a părut că v-am deranjat", zisei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că totul era trucat și nu trebuia s-o cred. Și drept dovadă se răsuci și îmi întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu mișcări furioasă... VIII Coborârăm la micul dejun stăpâniți toți de acea stare de prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice care îl țin prizonier. Văzut din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci mie schiurile." I le luai și o apucai și de braț, dar se feri cu o uimire bizară, abia stăpânită, ca și când ar fi vrut să spună: când am mai apucat-o eu vreodată de braț în felul ăsta? Abia atunci îmi dădui seama că salvamontistul ne urma la mică distanță. "Ce e cu ăsta? zisei. Îl cunoști?" Ea nu raspunse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu zgrunțure de topaz”), pentru ca, la sfârșitul secvenței, prin recursul la tehnica bine stăpânită a contrapunctului, să coboare din nou în cotidianul prozaic și bufon: „și aș fi avut chef/să te ajut să desfaci radiocasetofoanele VEF/din ambalaj, toată viața/și să-ți cumpăr discurile cu Lătăreața”. Partea a șasea reia, în contrast cu precedenta
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Pitești, supraviețuitorul diabolicului experiment apreciază drama piteștenilor mult mai lungă și mai complicată decît se crede în general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri, stăpîniți, unii dintre ei, și acum de o frică maladivă. Revenirea la normal a fost îndelungă și chinuitoare, rănirea sufletului e de obicei bruscă, dar cicatrizările cer timp. Costin Merișca, Dumnezeu să-l odihnească, mult a pătimit cît a fost pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că suntem români, Vadim Tudor (cu propria noastră atitudine de îngăduință și disponibilitate la dialog, în ce-l privește) și motivul nostru de a spera și de a fi mândri că suntem români: hotărât și clar, abia trădându-și tulburarea stăpânită, președintele tuturor românilor, și al celor care-l înjurau și al celor care-l ascultau cu emoție, stimându-ne pe noi și onorând instituția unde se afla, a rostit cel mai important discurs din cariera sa de până acum. Și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
imitații se extind și asupra reproducerilor analogice și digitale. Chiar dacă acestea din urmă sunt mai apropiate de original (de exemplu fotografiile realizate cu camere digitale) este nevoie și de educarea prin muzee, pinacoteci, expoziții, edificii renumite, ateliere, precum și natura integral stăpânită, care trebuie păstrată măcar în rezervații de intervențiile agresive ale unor oameni în grup. Un temei este că modernul se împletește nu doar cu clasicul, dar și cu tradițiile. Sunt binevenite îndrumările unor "inițiați" care pot fi și "meșteri populari
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu drept cuvânt, fiindcă ce poate avea în comun raționamentul omenesc cu cele sfinte?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 62) „Nimic nu poate fi mai rău decât atunci când cineva, stăpânit fiind de raționamente omenești, judecă și măsoară lucrurile cele dumnezeiești; fiindcă în chipul acesta se va izbi de piatra aceea cu putere și va fi lipsit de lumină. Căci, dacă cel ce voiește a pune stăpânire pe lumina soarelui cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
întregi, deși nu a fost săvârșit cu o astfel de intenție; pe când ceea ce fac schismaticii, nu numai că nu aduce nici un folos, ci încă din contră, multă vătămare. Acestea nu le-am zis numai cu privire la stăpânitori, ci și cu privire la cei stăpâniți. Un bărbat oarecare sfânt<footnote Notă Arhim. Theodosie Athanasiu: Sfântul Ciprian al Cartaginei, în scrierea sa: De unitate ecclesiae. (n.s. 1, p. 114) footnote> a spus ceva care s-ar putea că e îndrăzneț, dar cu toate acestea a spus
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de-l sfărâmi, îți dă polenul. Din secretele-i, nici unul”. Cu deosebirea că, dacă la Blaga ori la Arghezi experiența de cunoaștere, când e brutală, devine, cel mult, inutilă, la Barbu e riscantă. Orice apropiere neavenită de miezul cu greu stăpânit al lucrurilor poate strica un ciclu care nu se mai reia. Făcutul anulează infinitele posibilități ale perfecțiunii, dându-le o realizare concretă și, firește, perfectibilă. De aici vina lui, știut fiind, măcar de la romantici încoace, că în cele ce nu
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-și găsise în fine alesul în preajma vîrstei de treizeci de ani. În al doilea rînd, ne avînd alt dar pe care să i-l fac, în cinstea evenimentului, îi recitasem teatral Albatrosul pe care il
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
publicul larg valori datorate muzicienilor sași care au activat în centre importante ( Brașov, Sibiu, Bistrița, Oradea, Albă Iulia etc.) este de un interes deosebit. După un prim concert cu muzica de Bach menit a pune în lumina splendida orgă Buchholtz, stăpânita cu toata competența de cunoscutul organist Eckart Schlandt, includerea în proiect a concertului orchestrei "Virtuozii din București sub baghetă dirijorului Horia Andreescu a fost o alegere inspirată: dirijorul și ansamblul său ne-au oferit în primă audiție ( am putea spune
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
bunele maniere îți impun să spui că tu ai fost părăsit de ea, chiar dacă în realitate a fost invers. Chiar și eu eram uluită de cât de ilogică eram. Eram conștientă că vocea îmi tremura din cauza crizei de isterie abia stăpânită. Dar nu mai aveam nici o putere să mă opresc. Nu-mi mai controlam emoțiile, așa că fiecare o luase unde vedea cu ochii. Nu spun lumii întregi c-am părăsit-o, mi-a răspuns el sec. Îți spun ție. Tu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]