255 matches
-
de marmură pe care va fi scris pentru pomenire de generația actuală și viitoare "Casa Veronica Micle" (...) Semnat proprie de mine Veronica Micle. Făcut la Măn. Văratic, anul 1886 octombrie 12."" În compensație, poeta a primit două camere în apropierea stăreției pentru a locui acolo de fiecare dată când venea în vizită. Aflată peste drum de Spitalul din Târgu Neamț, casa a fost folosită de maicile bolnave care veneau să se trateze la acea instituție sanitară. Înainte de primnul război mondial, Liga
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
Sinaia); (1892, cu extinderi între 1918-1939); , format din gară regală (1870) și gară de călători (1930-1940); (1918); (sfârșitul secolului al XIX-lea); (1911-1912); (începutul secolului al XX-lea); (1923-1926); mănăstirea Sinaia (1690-1695), ansamblu alcătuit din biserică „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873-1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fosta moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casă Veche, vila
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
lăcașului religios sunt tencuite și vopsite foarte simplu în culoarea albă. Pictură interioară a fost realizată în anul 1990, în tehnică de frescă de către pictorii Radu și Alexandra Jitaru Concomitent au mai fost construite o serie de clădiri anexă, clădirea stăreției compusă din patru încăperi, o clădire cu parter și un etaj și coridor, unde au fost amenajate la fiecare nivel un numar de opt chilii. Au fost executate de asemenea două construcții în formă de trapez, una de dimensiuni mai
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
în octombrie 1775 cu cea mai mare parte a obștei la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea după rânduiala atonită și traduce din operele Sfinților Părinți. În perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț ajunge la 700 de frați. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
cât estede real, greu de stabilit, însă cu certitudine este "cea mai veche reprezentare a chipului marelui cărturar". Același stareț reface și sporește mijloacele de întreținere ale călugărilor, de altfel toate reparațiile fiind făcute pe cheltuiala mănăstirii. Plecarea din scaunul stăreției mănăstirii Govora a acestui bun gospodar este legată indisolubil de decapitarea marelui voievod Constantin Brâncoveanu, legăturile dintre aceștia, sau relațiile ieromonahului cu viața politică a epocii, rămânând încă necunoscute. Alte reparații, la chilii și trapeza mănăstirii, sunt făcute de către starețul
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
1778), iar ieromonahul Anatolie (1782 - 1787) reface ușa cea mare a clopotniței stricată de "Florea hoțul" și pictează bisericuța cea mică a "egumenului Ilarion" (lucrare executată de zugravul Dimitrie). După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care "[...] lipsit de minți [...]" (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p. 821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la grele datorii. Egumenii ce i-
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
regimul comunist, printr-un act arbitrar, modifică statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de călugărițe de la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959 - 1964). Maicile care au urmat în stăreție, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale din acest lăcaș de închinăciune, astfel că, în ziua de azi, se prezintă ca "un giuvaer al artei medievale românești" bine conservat și apt de a duce mai departe spiritualitatea acestui neam
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
de pictură bisericească și de țesături de broderie. Astăzi exista un atelier de covoare. În 1910-1912, au fost ridicate două clădiri etajate, care au adăpostit școala de pictură bisericească "Sf. Ana", atelierul de țesut covoare, stofe și veșminte sacre, precum și stăreția, cu o terasă sprijinită pe cinci coloane, după modelul vechilor cule boierești. Lăcașul monahal posedă o bogată colecție de artă bisericească veche. Muzeul colecțiilor bisericești adăpostește obiecte de valoare istorică, artistică și documentată: 27 de documente în limbile turcă, arabă
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
de comuniști, devenind biserică a parohiei Logrești. În anul 1976, biserica schitului de la Logrești a fost declarată monument istoric. Au început reparațiile, sub conducerea preotului paroh Ioan I Popescu, s-au acoperit cu șiță de brad: biserica, clopotnița și casa stăreției. Abia pe la începutul anului 1990, în așezarea monahală din Logrești se repun bazele vieții monahale, la inițiativa ÎPS Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei din acea vreme, schitul fiind redeschis de un grup de maici venite de la Mănăstirea Polovragi. Mai apoi, în
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
cât și ca urmare a închinării Mănăstirii Probota în 1677 de către mitropolitul Dosoftei către Ierusalim. Deși era metoc al Probotei, călugării de la Mănăstirea Râșca nu au recunoscut această închinare, mănăstirea devenind de sine stătătoare, supusă doar Mitropoliei Moldovei. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea a început să fie refăcută treptat. Biserica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
cu pustiirea. Din îndemnul și cu stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), mănăstirea a fost refăcută între anii 1923-1931 prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment a fost amplasată pe clădirea bisericii, în stânga intrării, o placă de marmură cu următoarea inscripție: Noi lucrări de restaurare au avut loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965-1968 (în special la turnul clopotniță
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii Hâncu este numit Egumenul Silvestru. El a fost rus de origine, dar se spune că, știa bine și limba “moldovenească” . Cel mai de seamă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Haralampie nr. 128, o bucătărie, și un beci. Pe 28 noiembrie 1856, stareț al Mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră. Ctitorul locașului este Fabrica de ciment Fieni. Sfințirea a fost făcută de PF Teoctist la 29 iunie 1996 cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel". Arhondaricul și stăreția au fost înălțate în ultimii ani.
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută sub numele de "Galata din deal") a început în 1583. Tot atunci au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților. Domnitorul a înzestrat mănăstirea cu sate și domenii, dăruindu-i acesteia valoroase odoare, obiecte de cult și veșminte, astfel că mănăstirea a ajuns a fi ""întru mare pohvală și cu multă cinste, mergându toți
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Ansamblul monahal a fost declarat monument istoric și inclus pe lista monumentelor arhitectonice de importanța națională având . Din anul 1999 Arhiepiscopia Râmnicului a transformat așezământul în mânăstire de maici, în prezent fiind dependentă de stăreția Mănăstirii Bistrița (județul Vâlcea). Paul de Alep, care a vizitat Arnota în 1658, a însemnat tradiția locală, spunând că mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de lemn, construită de «vornicul» Danciu, tatăl lui Matei . Tradiția despre vechimea monumentului
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, mai precis în anii imediat următori ridicării zidului de incintă (1550), au fost construite în incinta mănăstirii patru clădiri din zidărie masivă de piatră legată cu mortar de var/nisip (o clădire cu rol de stăreție în partea sudică, o clădire cu rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic, o clădire cu rol de trapeză a obștii monahale ridicată în partea de sud-est a incintei, și o anexă gospodărească aflată în colțul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
de est și vest și în întregime cel de pe latura sudică). S-a renunțat la trapeza din partea de sud-est a incintei și la anexa gospodărească din colțul sud-vestic și s-a renunțat la partea supraterană a clădirii cu rol de stăreție (pivnițele au mai fost folosite până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când au fost definitiv abandonate și umplute cu pământ). Clădirea cu rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic a fost refăcută și a preluat
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
se profilează turnul-clopotniță cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatră de râu, în care se accede printr-o deschidere încununată de o arcadă semicirculară spre est. Clădirea pentru stăreție este construită la 20 de metri în fața pridvorului, fiind acoperită cu șindrilă. La 20 de metri sud de biserică sunt alte trei mici clădiri: case țărănești acoperite cu șindrilă. La nord-est de biserică este o mică clădire pentru chilii, iar
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995). În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-a înnoit mobilierul, veșmintele, vasele de cult etc.), s-au refăcut casa domnească, stăreția, turnul-clopotniță, cuhnea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-a înnoit mobilierul, veșmintele, vasele de cult etc.), s-au refăcut casa domnească, stăreția, turnul-clopotniță, cuhnea, zidurile de incintă etc. În sala gotică s-a amenajat un paraclis. În afară de acestea, starețul Mitrofan a amenajat o modernă gospodărie anexă. Prin activitatea sa de înnoire și înfrumusețare a complexului mănăstiresc, el este socotit un mare ctitor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
subteran. În încăperile de la etaj se intră prin două pridvoare, unul mai mare (care dă într-o tindă) și unul mai mic (care dă în apartamentul de locuit), așezat în fața aripei stângi a clădirii. La etaj se află camerele egumeniei (stăreției) și Sala Gotică, cu rol de trapeză. Sub pridvorul mare se află o ușă care dă în pivnițele în care se păstrează vinul obținut din podgoriile mănăstirii. Din pridvorul mare se intră într-o tindă. De o parte și de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
a publicat o ediție specială a cărții, în care aceasta este completată de 160 de ilustrații. Cartea se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese ultimul mare maestru al unei confrații secrete - Stăreția Sionului - care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine. Crimă îi aduce împreună pe Robert Langdon, un profesor de simbolistică de la Harvard și nepoata victimei, criptografa Sophie Neveu. Ei dezleagă mesajele misterioase și codurile numerice lăsate de
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
pentru operație. Mănăstirea zicea că n-avea suma asta. Și nu se grăbea s-o caute. Mi-a spus părintele care slujea aici. Tocmai câștigasem procesul meu pentru cele 30 de ha de pământ de la bunicul... M-am dus la stăreție. Le-am spus să mi-o dea mie, s-o duc la Tg. Mureș. Cunoșteam acolo un mare specialist. Fata a fost salvată... Nu-i bine că vorbesc eu despre mine, să credeți că-i bine și-mi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ieșire”, mi-a spus. Și chiar ultima a fost. Era o casă simplă, cu patru odăi și o bucătărie, fostă proprietate a mănăstirii, „donată” Academiei după secularizarea făptuită de noul regim. Situată la capătul aleii care urca din fața mănăstirii, pe lângă stăreție, impunea prin arhitectura țărănească și poziție, dominând valea. Veneau acolo cercetătorii din institutele Academiei, plăteau un preț modic, poate ajungeau și cei câțiva academicieni de la Iași. Avea un cerdac generos În jur, o livadă Întinsă În spate și un mirador
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]