564 matches
-
se auzi un clănțăni și aceasta se deschise lăsându-l să intre în hol. Primul lucru care-l izbi fu lipsa totală a mirosurilor normale în scara oricărui bloc! Nu era miros de șoareci, dejecții de diferite proveniențe, de apă stătută de la subsol, de urină, de fasole fiartă și dată în foc, de varză murată ajunsă de bătrânețe, în fine acele mirosuri care dau farmecul indicibil al unui bloc locuit de oameni! Băăă, acilea n-or sta decât ciborgi alunecă bietul
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cei doi stejari îngemănați peste iaz până la alt pâlc de arbori seculari. Întreaga pădure este invadată de lumină. Aventurierii orbiți de strălucirea aurului nu realizează că pătrund în iaz, la început până la genunchi, apoi până la brâu și abia când apa stătută și urât mirositoare le ajunge la piept simt că picioarele li se înfășoară în ceva câlțos și parcă niște gheare îi apucă de labe. Îngroziți se dezmeticesc din vraja goanei după aur la auzul unui râs în hohote, însoțit de
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
ta, până la ei virgină.// Duhneau a sudoare amestecată cu parfum, cu apă de colonie nemțească, renumitul 4711, iar bucata de pâine pe care ți-o strecurau unii dintre ei, înainte de a-și descheia prohabul pantalonilor, puțea a urină, a pișat stătut. Acolo își ascundeau, în izmene, darul pentru tine, de teamă să nu-i știe alții.// Mamă! Mamăăă! Strig din somn și strigătele mă trezesc. Mamă! Ești goală! Auzi? Ești goală! Zbier, ridicat în capul oaselor, treaz de-a binelea, plângând
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
asta în fața Justiției. Protestați împotriva violenței în familie. Protestăm și noi contra următoarelor aspecte: -de ce când mergeți pe stradă vă țuguiați buzele într-un etern selfie? -de ce purtați pantaloni strâmți a la violoncel, invitatori tăcuți ai recenților eliberați "stătuți" din pușcării? -de ce așteptați priviri pasionale de la orice bărbat mai interesant când mergeți la plimbare cu căruciorul în care se află copilul pe care l-ați fuckut cu prostul de acasă? -de ce purtați fuste mini, kar-ikaturi jalnice ale
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
poarta care abia se mai ținea în țâțâni.A luat cheia de pe grinda prispei și a introdus-o în broasca pe jumătate ruginită. A intrat și ușa a schrțâit cu un vaiet prelung. L-a izbit un miros de aer stătut cu iz de mucegai.A dat să aprindă lumina.” Nu merge. Câte mai sunt de făcut în casa asta!“A intrat, pe bâjbâite, în bucătărie și a găsit câteva lumânări și un chibrit rămase de la înmormântarea bătrânei mame.” Când au
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
San Francisco Bay de la Pier 39, cu o barcă cu motor acoperită țintind colonia de lei de mare care populează de câțiva ani această porțiune a țărmului, cu urlete și șuierături nazale sinistre și unduiri băloase și mirosind a baltă stătută, animale asemănătoare focilor dar și morselor, fără mustățile primelor sau colții de os ai celor de-ai doilea - ca niște colți de mamuți preistorici, aflate totuși într-o captivitate abia sesizabilă, alături cu un grup gălăgios de fete tinere mexicance
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
de om care le face pe toate și fără greșeală, „model-țuț'' cum îi venea câteodată la ureche, el urmând să decidă câtă batjocură și cât adevăr se cuprindea într-însu...l Dinspre lac răzbătea o duhoare de pește rânced și apă stătută, dincolo înspre fluviu - aflat la o aruncătură de băț - febrilitatea unor activități având aceeași culoare cu cea a Dunării înspumate și tulburi, în care ostoiau tigori scremute de noile rânduieli pe cale de a-și afla pe pământ strămoșesc obiceiuri nebănuite
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
fără astâmpar; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grasime arsă. Mai departe e zaanaua: miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul. Aici, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a soselei fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc., cu familia și copiii; mănincă
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
miilor de femei brutalizate de bărbați, soți, tați sau frați. (Nu-i mai puțin adevărat că în viață sunt și femei care-și maltratează copiii, frațiii, ba și soții. Asta e viața! După noi vinovații aceștia n-au gen! Apele stătute ale resemnării devin poezie, realitatea din spatele privirii. Violența, iad al fricii și îndoielii care zgârie sufletul și castrează visele cu lacrimi nu alină viețile oflite ale celor care nu se pot apăra. Brutalitate stupidă cel mai ades născută din ideea
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
imposibilă, îmi dădea impresia unor disonanțe lingvistice. Îl uitase și pe Socrate și pe Kant și pe Kirkegaard. O plafonare a autosuficienței se citea pe chipul lui. O lipsă totală a dorinței făcea să emane mirosul greu al unui suflet stătut. Privirea pierduse agerimea și voiciunea de odinioară. O lipsă a mișcării sufletești îi încremenise chipul. Nimic nu mai amintea de bucuria conversațiilor de demult despre “ideile lui Platon”, sau “teză și antiteză la Hagel”. Totul devenise plat, inert... Atmosfera dădea
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > IZOLAREA Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului În aerul acela închis, stătut, până și păianjenii rămăseseră inerți. Atârnau de pânze, istoviți, în așteptare, ca și cum nu mai aveau loc unde să și le brodeze și își proiectau altă strategie. În cameră nu se mai văruise de câțiva ani de zile iar pereții erau
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
o zi mohorâtă de decembrie, o fântână fără apă, un fluture fără aripă, un înger fără Dumnezeu, o privighetoare răgușită ori un pește ce se zbate pe nisipul fierbinte. Ca o floare de nufăr deasupra apei unui lac cu apă stătută, așa mi-a înflorit iubirea într-o zi de primăvară! Nu mi-ai cules florile albe, ca nopțile insomniace în care ți-am scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
imaginea) de diplomați, turiști și comunități românești. Și cum să nu fie așa, când chiar de la început ea s-a dovedit deosebit de prolifică în a furniza (spre încântarea unora și spre îngrijorarea altora) o gamă diversificată de promisiuni cu iz stătut de minciuni, de învârteli care la țanc se văd preschimbate în malversațiuni și de megapotlogării care, de regulă, nu au mult de așteptat până când se văd cocoțate pe culmile politicii dâmbovițene, unde tronează jaful generalizat și trădarea înveșmântată în hainele
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
știmă printre cețuri și abise se depărta ca o arătare. iubirile mele au apărut într-un amurg de toamnă cu plopii înșirați ca niște schelete pe cer și toate au dispărul în dimineața iluziilor topindu-se în oglinzi de ape stătute, lasă-mă,Doamne, lângă o fântână să mai sorb un izvor de lumină, și mai lasă-mă lângă un copac unde iarba mă sângerează până la glezne s-ascult sămânța cum crește-n lumina lunii; cad frunze, draga mea, e toamnă
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
și umoristică a lui Mihai Batog Bujeniță, - am mai spus-o - e gravă, profundă. Ea are „bătaie națională”, și nu numai. Râsul lui M.B.B. e sănătos, căci unește oamenii, pe cei buni, deștepți, capabili, întreprinzători. Râsul acesta arde, totodată, putrefacția stătută și mulțumită a stagnării. Dureroasă. Ridicolă. „Dacă trăiești într-o lume bolnavă de ură, intoleranță și, mai ales, ignoranță - îmi spunea autorul - nu este normal să încerci să o vindeci, dacă o iubești?”. Pentru cei care, poate, încă nu-l
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
chiar a după-amiezilor de amor, un copil, o fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
prezentate. Avem de a face cu un scriitor modern și extrem de actual, cu o nostalgie a unei copilării, adolescențe și tinereți timpurii, toate iremediabil pierdute, trăiri descrise cu acuratețe maximă. Impresiile, care abundă la tot pasul duc, în ciuda unei atmosfere stătute, apăsătoare și fără nicio perspectivă către orizont o „senzație că întotdeauna mai este de mers, destinația atinsă nefiind niciodată ultima” (Funia roșie), sau către sărutul perfect: „mi-am amintit de primul nostru sărut. Îl așteptam de mult, te-ai apropiat
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
tine, Tudore! Nu curge apa la tine acasă? Mă miros întâia oară după mult timp și constat că duhnesc a transpirație ca un sconcs. Port același tricou de câteva zile bune, sunt nebărbierit, put deja a vodcă mucegăită, a boască stătută, a bețiv ordinar. Trebuie să termin cu ritmul ăsta, fiindcă nu-i a bună! Ce să fac, ce să fac? Unde să-mi strig durerea, cui să mă plâng? Gata! Știu! La televizor!!! Păi, unde altundeva e mai accesibil? Unde
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
ce cauză? Apa are memorie și poate fi înnobilată sau, dimpotrivă, pîngărită de cuvinte. Cînd apa din țesuturile noastre ascultă muzică de Beethoven sau Ceaikovschi, trupul nostru se schimbă, se vindecă. Care să fie explicația? Apa sfințită nu devine niciodată stătută și are proprietăți tămăduitoare. Să fie un mit? Durerile abdominale, durerile de cap, durerile articulare dispar ca nimica în 90% din cazuri, tratate fiind, simplu, cu apă. Cum e posibil? Un om poate posti cu apă pură peste 40 de
APA. PARTEA A II-A de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359947_a_361276]
-
un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o bășică a udului mai mare (de, bețiile...) i-au dovedit." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63) CULTURA ROMÂNILOR: „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconșient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag49
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
fost și el arestat, făcuse un atac de cord și corpul său neînsuflețit s-ar afla la morga închisorii Lubianka, unde a fost dusă ca să se convingă. La morgă, vîzând cadavrele acoperite cu cearșafuri albe, dinspre care venea un miros stătut și greu, a leșinat. A fost lăsată să zacă mai multe ore pe pardoseala rece de ciment. Când s-a trezit, se afla la spitalul închisorii, unde i s-a spus că făcuse un avort spontan. A fost eliberata din
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
Sau de nu, biata vecină... Focu-n sobă o s-aprindă, umezeala să blesteme: “Ah, hârțoagă-afurisită, și voi blestemate lemne!...” Și deodată, -o voce-i strigă și-n ureche îi șoptește: “Aruncă la gunoi totul, te grăbește, camera aerisește! Nu simți aerul stătut și cel mucegaiul din file?!...” Văd agenda vieții mele, în care ani lungi de zile I-am îngrămădit ca să steie liniștiți, prinși în cuvinte; Dar acum... cui îi pasă de trecut! Timpul curge înainte. A zvârlit-o-ntr-un ungher, iar agenda-ncepe
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
pe sine însuși” - deci, finalitatea Ritualului-Omenire este expresia-conștientizare a lui Dumnezeu. Scepticismul eminescian, îndurerat și metafizic, în același timp, este sinonimul acelui “Eli, Eli, lama sabachtani?”; b. urmează, apoi, întărirea pe cruce, Revelația prin har și slavă. “El singur zeu stătut-au nainte de a fi zeii / Și din noian de ape puteri au dat scânteii (...) / Sus inimile voastre! Cântare aduceți-I, / El este moartea morții și învierea vieții!” Teandria s-a realizat, Spiritul-Dumnezeu repetă gesturile Cristului-Dumnezeu (ca amprentator activ dar
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în urechi, ca
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]