649 matches
-
tocmai le-am parcurs cu atâta vioiciune. Îmi arată și Sala de Învestitură a Vulturului Negru și, alături, un salon în care cavalerii Ordinului se îmbracă în zilele de recepții, unde el își pune pe umeri mantaua grea de catifea stacojie, și adaugă: Asta se întâmplă când ne purtăm prostește! Este punctul său de vedere, de om modern care, atunci când se drapează în păun și se uită în oglindă, pufnește în râs. Cred că prin această atitudine ironică este mai aproape de
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu gesturile sau limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit. La vederea lui Carmen, își scoase pălăria cenușie, iar părul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rochie ce părea apă de mare presărată cu pulbere de aur, a ieșit de la toaletă, rujându-și buzele și fredonând. Zâmbea, clătinându-și capul de aur în ritmul rumbei care răzbătea până aici. Un bărbat scund și gras, cu fața stacojie și ochii strălucitori, o aștepta cu un șal alb pe braț. Și-a înfipt degetele butucănoase în brațul ei gol și s-a uitat chiorâș la ea. E greu, într-adevăr, ca pe baza unor astfel de scene să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
labirint de stejari negri, acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care-l ținea. O ciocănitoare cu creastă stacojie încetă să mai ciocănească în întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive de acest fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în arsura prezenței insuportabile și neîndurătoare. Această prezență intolerabilă este semnificată în text prin imagini ale focului și sângelui, fie care e vorba de cer care "era roșu ca o baltă de sânge" și care amintește fără încetare crima, "reflexul stacojiu al vitraliilor, străpunse acum de prima suliță a soarelui"391* care luminează petele roșii care sunt semnul unui real pus tragic în evidență și expus privirii lui Iulian, sau "privirea stinsă care îl ardea ca focul" a tatălui mort sau
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este ospitalieră decât cu vitraliul"). Pielea este vitraliul scrisului: transparență, opacitate, înveliș (înveliș care plesnind pune capăt narațiunii). Vitraliu care este trecere între interior și exterior, vitraliu care orbește și dezvăluie în același timp, vitraliu al unei grăitoare tăceri, vitraliu stacojiu, oglindă a sângelui, ospitalier cu sângele, acest sânge care curge în tot textul și care este imaginea însăși a ospitalității "cu tot trupul"416. Secrete și constrângeri "Străinii nu sunt iubiți aici" este un leitmotiv vechi, întâlnit chiar în utopica
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu știe, anul acesta este o bogată recoltă de frunze uscate care, mai, mai, să acopere iarba părculețului dintre Arhivele Statului și L.M.K. Asta dacă: N-ar fi vajnicii lucrători de noapte care fugăresc cu măturoiul fiecare frunză galbenă sau stacojie căzută din pomi. Și dacă n-ar fi harnicii angajați la Legea 416 sau 76 care să primească un salariu oarecare numai și numai pentru că poartă un târn, o coșarcă sau un sac de plastic în care să îngrămădească frunzele
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
intrigi mai complicate, intrigi "romantice" și intrigi "realiste", într-o perioadă de tranziție literară, romancierul se poate simți obligat să folosească două feluri de intrigi, dintre care una de un tip mai învechit. 287 Romanele scrise de Hawthorne după Litera stacojie ne oferă, stângaci, o intrigă misterioasă de modă veche, în timp .ce intriga lor reală este de un tip mai larg, mai "realist". În ultimele lui romane, Dickens pune multă ingeniozitate în intrigile lui misterioase, care pot să coincidă sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
forțe aproximativ egale, sugerează acțiune și contra-acțiune. Totuși există intrigi despre care este mai corect să se spună că se dezvoltă pe o singură linie, într-o singură direcție, intrigi ca cele țesute în jurul urmăririi unui om : Caleb Williams, Litera stacojie, Crimă și pedeapsă, precum și Procesul lui Kafka. La rândul ei intriga (sau structura narativă) este formată din structuri narative mai mici (episoade, incidente). Formele literare mai mari și mai cuprinzătoare (tragedia, epopeea, romanul) s-au dezvoltat, istoric, din forme mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
relatării. Este interesant de studiat modul în care se explică geneza povestirii. Unele povestiri sânt introduse cu foarte mari precauții (The Castle of Otranto - Castelul din Otranto, de Horace Walpole, Turn of the Screw - Strângerea șurubului, de Henry James, Litera stacojie, de Hawthorne*În versiunea germană (pag. 252) în această paranteză sânt citate și Aus der Mappe meines Urgrossvaters (Din mapa străbunicului) de Adalbert Stifter, precum și Doctor Faustus și Der Erwählte (Alesul) de Thomas Mann. ) ; povestirea propriiu-zisă este detașată cu grijă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Bucureștii, când ai ieșit lunecând prin scuipații Gării de Nord”), personajul dă „cinci examene de admitere în școala aceea unde se împart diplome și doctorate de artiști”, se străduiește („șaisprezece scenarii ca să fiu înghițit”) ca să i „se îndese în gură batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul meu plin de muci, iar eu să urlu de fericire că mai pot respira pe-o singură nară”. Toată cartea este un strigăt de suferință după „anii furați”, după jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
bogăția spiritului-răspunse Rafael. Voievodul asculta uimit și tăcut. Realizarea ta Mărite Doamne, nu este decât efemeră. O cutezanță. Fereșt-te de dușmani, totul se va spulbera ca fumul. Adevărata unire va fi peste trei veacuri. Rafael se așeză pe un divan stacojiu. Luminile s-au stins spontan. Două lumânări emanau o lumină strălucitoare ce părea nenaturală. Rafael privea undeva în străfundurile astralului superior. Spontan în încăpere apăru un om tânăr cu plete îmbrăcat cu cămașă de in strălucitoare. În jurul său emana o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Și trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dar cu un aer cam îndepărtat, ca și cum ar fi căutat un cuvânt uitat... În clipa aceea, în izba lor era o pace infinită. Copilul dormea, focul șuiera încetișor în sobă, fereastra acoperită toată de gheață strălucea în mii de granule stacojii, în lumina soarelui la asfințit. Lumina aceea, liniștea aceea erau de-ajuns pentru a trăi. Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline de ură, dar care grăiau despre fericire, teama de a nu fi îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se prezintă sub forma unor roti sau flori care vibrează continuu, creând un soi de petale și vârtejuri colorate În cele mai diverse nuanțe. Cele 7 chakre sunt: 1Chakra de bază (Muladhara) Situată la baza coloanei vertebrale, culoarea roșu Închis, stacojiu. 2Chakra sacrală (Swadisthana), situată În regiunea organelor genitale (la nivelul celor cinci vertebre sacrale), culoare portocalie. 3Chakra plexului solar (Manipura), situată În regiunea buricului (cam un deget mai jos), culoare galbenă. 4Chakra inimii (Anahata), situată În dreptul inimii, culoare verde luminos
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
de analepsă homodiegetică presărate în paginile de început. Urmează al doilea paragraf din roman care îl înfățișează pe Pnin ca un bărbat de vîrstă mijlocie, care călătorește cu trenul pentru a-și onora o obligație de profesor-oaspete. Șosetele din lînă stacojie cu romburi liliachii îi atîrnau neglijent; botinele negre, conservatoare, îl costaseră cam cît toate hainele la un loc (socotind aici și ridicola cravată țipătoare). Înainte de anii ’40, în timpul tihnitei perioade europene a vieții sale, purtase întotdeauna indispensabili lungi, cu capetele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aici ceva din dezordinea ordonată promovată de Jean Moréas, ceva din tablourile lui van Gogh, "peste câmpuri galbene ce coborau ca o singură frunză desprinsă,/ inima mea perforată zvâcnea din ce în ce mai rar;/ din turle clopotarii pescuiau vârsta evului mediu/ cu boabe stacojii de chihlimbar". Și sunetul este redus la o imagine picturală, se produce aceeași închidere între ramele unui tablou care nu mai permite mișcarea, dezlănțuirea vitală. Sunet și mișcare se supun deopotrivă alunecării în formă coșmarescă. Regula este aceea a încălcării
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1979, sub conducerea muzicală a lui Seiji Ozawa. Într-un univers obscur, personaje uniforme, sărăcite de individualitate, umplu spațiul, precum elemente arhitec turale fără utilitate. Nu le reții chipul, nu le simți rolul. Între ele, o figură punk, cu părul stacojiu tuns periuță, machiaj de vampă, mănuși și mantie de culoarea sângelui. Viorica Iocasta. "Până la urmă, aici mi-am putut da seama de totala disponi bilitate a Vioricăi. Când i-am propus să fie altcineva, o ființă diametral opusă, a dat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nimic cu adevărat nou în ceea ce ne-ar plăcea să numim, fără jocuri de cuvinte, renașterea Crăciunului. De ce stîrnește ea atunci o asemenea emoție și de ce animozitatea unora se concentrează în jurul personajului lui Moș Crăciun ? Moș Crăciun e îmbrăcat în stacojiu : este un rege. Barba lui argintie, blănurile și cizmele lui, sania în care călătorește, toate evocă iarna. I se spune „Moș” și e în vîrstă, deci întruchipează forma bine voitoare a autorității bătrînilor. Toate astea sînt destul de clare, dar în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
eu vouă... Era o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste. Globurile oculare erau injectate cu o roșeață care îi invada din ce în ce mai mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
generală, ajungem la hotel. Ne luăm rămas bun de la Colea care se înclină politicos, strîngîndu-ne mîna la fiecare, dar reușește, odată ajuns în fața Rodicăi, s-o sărute fulgerător pe obraz, în timp ce noi izbucnim în hohote de rîs și fata devine stacojie. Odată ajunse în camera noastră, buna dispoziție ni se topește în nostalgia despărțirii de cupolele albastre cu parfum de iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui Timur pînă la acoperișul lumii. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bucure enorm. Va trebui să tai unele pasaje din textul dumitale, domnu’ Golea, care să-ți spun drept mie unul nu-mi plac. — Tăiați-le, dom’ director. Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Andrei trebuia să știm unde s-a dus și ce-nvârtește. Da’ ce-a mai făcut jigodia aia, dom’ major? Întrebă Andrei. Plutonierul Cosmescu clipi parșiv din ochii lui mici și injectați, ca scobiți cu vârful cuțitului În buturile stacojii ale obrajilor. — Astă iarnă când l-am găsit pe-aici n-avea viză pe buletin. Ce căuta el aici tocmai din Caracal? Un copil, deh, nea Victor a pus obrazul pentru el și-a zis că lasă-l că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]