255 matches
-
iată, acum cinci minute am mai și reușit. Cred că nu e rău, dar aștept părerea altora, în special a Mariei, mai ales că ar urma să se publice într-un volum și o revistă, ambele internaționale, plus datul în stambă în public la Departamentul IU și la New York. Intru în linie dreaptă în etapa în care trebuie să lucrez la ultimele capitole din cartea pentru Polirom și, cu asta, bilanțul ar fi foarte bun: un curs, un studiu internațional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind. Cum mă alăturam de dânsa, zâmbetul îi lumina toată fața, și întindea spre mine amândouă mânile cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea a triumfat și nu era nimeni care să-mi spună că nu mă îmbătasem și nu mă dădusem în stambă noaptea trecută, că nu fusese atât de rău de fapt... Obișnuia să fie atât de drăguț cu mine de fiecare dată când eram mahmură. —Aș vrea să fii aici, m-am adresat camerei goale. Mi-e foarte dor de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un avocat bun te face scăpat doar cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vară. Lumina fulgerelor oprea În aer picăturile de ploaie care ți se păreau uriașe. Ai rămas În dreptul ferestrei cu ochii ațintiți la spectacolul agresiv Înscenat de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită cu ierburi uscate și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înalte iar pe dânsa a ținut‐o la coada vacii, ca să‐i întoarcă cu sapa pământurile de la bietul tata, care a murit îndată după războiul din 1916‐1918! Să‐ i îngrijească de păsări, de animale într‐ o singură rochițică din stambă pe vară! ‐ Într‐un an fusese secetă mare. Nu se mai găsea nimic pe câmpuri de mâncare pentru animale. ș‐ atunci s‐ o dat voie să le ducem în pădure, unde mai apucau câte o frun ză din vlăstarii copacilor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
afaceri În general... despre modul În care lucrează oamenii... despre viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cât de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. Sunt În avion, așezată lângă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mâna a șaptea prizând cocaină și dându-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cât am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și el amestecat în rahatu’ ăsta, așa că să pună umărul... Chiar pare dispus, după cum a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să le iei! De altminteri, este și un loc unde primesc omagiile orișicui, oricând, fără etichetă și fără nici un fel de formalități preliminare, vă asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce s-a întâmplat. Nu era tocmai o minciună, în sine. Văzuse și lucruri mai ciudate. În privința speranțelor era cât se poate de calificat. Mark își mângâie fața plină de cicatrici și oftă. —Bine. Arată ce ai. Dă-te în stambă. Lucrară mult timp. Mark stătea aplecat asupra testelor, ținând pixul cu aceeași încăpățânare cu care ținuse și joystick-ul. Nu se concentra deloc, dar reuși să rezolve aproape toate cerințele. Cogniția nu părea să-i fie prea afectată. La maturitate emoțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afle trecutul și povestea de viață. Nu spusese aproape nimic în cele câteva minute pe care le petrecuseră efectiv unul cu celălalt. Și totuși știa ceva despre Mark, ceva după care el bâjbâia. O vedea, îmbrăcată în pantaloni verzi de stambă și cămașă albă de bumbac, urcând o scară de lemn. Scara era sprijinită de o casă albă din Cape Cod, de lângă ocean. Întindea mâna spre streașină. Ce știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal’tare!“. Îi desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe Bonnie să strâmbe din nas. Știi ceva? Și eu m-am simțit așa la un moment dat. —Bon? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afaceri În general... despre modul În care lucrează oamenii... despre viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cît de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. SÎnt În avion, așezată lîngă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea prizînd cocaină și dîndu-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plîng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte pînă la sfîrșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
orașul nostru sunt destule femei care scriu, plâng, citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în același cartier, vreo patru sau cinci au deja romane sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceară. În alte împrejurări Otilia ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă colorată, legați jos, în lipsa șireturilor rupte, cu bucăți de sfoară. - Poftim, observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]