469 matches
-
lor drept subdezvoltate, inadecvate sau incomplete. Anomaliile sunt puse în contrast cu modelul "potrivit", "normal", sau "exemplar". De exemplu, "cvasistatele" sau "statele eșuate" reprezintă cazuri empirice de state deviate de la modelul exemplar, deoarece nu reușesc să demonstreze că posedă semnele recunoscute ale statalității suverane. Prin acest eșec, ele ajută la consolidarea modului hegemonic de subiectivitate ca normă, și la reconfirmarea opoziției suveranitate/anarhie ce stă la baza lui. Pentru ca modelul să capete o anumită putere trebuie, totuși, să fie replicabil; trebuie să fie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
academică ce aduce cu sine un interes pentru cercetare și publicare, dar astfel de norme există și se susțin numai prin practici rutinizate ale oamenilor de știință. În mod similar, normele internaționale care promovează democrația liberală ca model dominant al statalității legitime și care permit intervenția în numele drepturilor omului și promovării liberului schimb, există și persistă doar din cauza practicilor continue ale statelor democratice liberale (și ale unor actori non-statali puternici). Structurile normative și ideaționale sunt considerate capabile să formeze identitățile și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vedere ca părți ale unor rețele de obligații, schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care consolidează toate celelalte instituții ierarhice. Carter (1993) susține că statul face parte din dinamica societății moderne, care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
românești reprezintă o consecință a intrării hotărâte pe scena istoriei a unor noi forțe sociale și politice, interesate să asigure progresul economic și să l apere, o dată cu pământul și țara. Sfârșitul secolului al XIII lea, reprezintă momentul de biruință al statalității românești, care va continua, nu fără a Întâmpina destule alte obstacole, mai cu seamă externe, vreme de un secol și jumătate. Este un lung răstimp, În cursul căruia societatea noastră, În continuă extensie În jurul unui nucleu de personalități și de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
politice preexistente (voievodate și cnezate), prin crearea instituțiilor laice și bisericești și emanciparea lor teritorială de sub dominație străină și prin afirmarea politică autonomă a noilor state În câmpul relațiilor internaționale. Sfârșitul sec. al XIII lea, reprezintă momentul de biruință al statalității românești, care va continua, nu fără a Întâmpina destule alte obstacole, mai cu seamă externe, vreme de un secol și jumătate. Este un lung răstimp, În cursul căruia societatea noastră, În continuă extensie În jurul unui nucleu de personalități și de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
și stabilirea multor relații diplomatice cu Israelul. Israelul și O.E.P. au declanșat negocierile privind „statutul final” chiar înainte de alegerile din 1996 cu scopul de a semna un tratat până în mai, 1999. Problemele abordate sunt: Ierusalimul, controlul teritorial palestinian și statalitatea, dreptul la întoarcere pentru milioane de refugiați palestinieni și apa. II.4.4. Noile aspecte ale conflictului Cam acestea sunt efectele imediate și vizibile, dar chiar dacă unele evenimente de o importanță majoră, cum este sfârșitul războiului rece, au loc cu
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cusute între ele în aceeași unică țesătură cultural-politică. În plan mai concret, teza specifică pe care dorim să o explorăm în cuprinsul acestei lucrări afirmă rolul crucial jucat de memoria istorică în facerea națiunii române, iar mai apoi în construcția statalității naționale românești. Cele două teze pe care le avansăm, deși tributare "naționalismului metodologic" întrucât vizează realități social politice strict circumscrise spațiului românesc, au repercusiuni ce răzbat dincolo de granițele specifice ale cazului românesc. Din acest motiv, desfășurarea argumentului nostru va urma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul politic comun împărtășit de toate cele trei țări române pe durata secolului al XVIII-lea consistă în statutul lor de state vasale (suzeranitate otomană în principatele dunărene, habsburgică în Transilvania începând cu 1699, respectiv în Bucovina din 1774). În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românismului odată cu acțiunea apostolică desfășurată de Gheorghe Lazăr începând cu 1818. În aceste reforme fanariote, prin care s-a urmărit o politică de "aggiornamento" (aducere la zi a organizării feudale) (Constantiniu, 2011, p. 184), trebuie găsiți germenii organizării moderne a statalității românești. Cam în aceeași perioadă, care poate fi datată mai precis în Tratatul de la Kuciuk- Kainargi din 1774 încheiat între Rusia și Imperiul Otoman, poate fi stabilită inițierea mișcării de glisando a principatelor danubiene, care vor ieși progresiv de sub dominația
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se interpuneau între statul prusac și subiectul său. Sistemul prusac de educație statală înființat de Frederic cel Mare în 1763 (chipurile) pentru "salvarea sufletelor" supușilor săi (și mai ales pentru salvgardarea unității statalității prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea unității primordiale a Daciei Traiane de năvălirile barbare, un licăr de speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoș, care a descălecat "din Maramureș din Ungaria" însoțit de "o colonie de Români". Pentru Aaron, această a doua fundație a unei statalități paralele a constituit lovitura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoș, care a descălecat "din Maramureș din Ungaria" însoțit de "o colonie de Români". Pentru Aaron, această a doua fundație a unei statalități paralele a constituit lovitura de grație pentru aspirația de unitate politică a poporului român: Atunci prilejul de ori ce unire trecu; în locul aceștia eși la mijloc interesul iubirii de stăpânire; și astfel se puse linie de hotar și întra-aceste două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea de sub "jugul îndoit de stăpânire străină și de barbarie" este posibilă doar prin întemeierea statalității românești. În acest fel Aaron pune bazele a ceea ce va evolua și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca simptomatica amorțirii simțului național. Independența politică devine un corelativ al statalității. Mântuirea politică, scuturarea de sub "jugul îndoit de stăpânire străină și de barbarie" este posibilă doar prin întemeierea statalității românești. În acest fel Aaron pune bazele a ceea ce va evolua și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un con de umbră, ceea ce a dus la reînceperea luptei pentru "apărarea naționalității, mântuința neatârnării și scăparea drepturilor lor, împotriva puterilor vecine ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ce i se-cuvine, și întemeidu-se o tipografie rumânească, rumânii începură mai mult a fi rumâni cunoscându-și drepturile naționalității" (Aaron, 1835, p. xiv). Independența românității se dobândi așadar și prin eliberarea prin cultură, în special prin "slobozenia" lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mea, toată acea întindere de loc unde se vorbește românește, și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania" (pp. 647-648). Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
latine, continuitatea romană după retragerea aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor), care sunt completate cu adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în totalitate investiția istoriografică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul sânge roman din care se trag" (Aaron, 1839, p. 23). Decisiv de importantă este sublinierea unei alte dimensiuni a continuității permanența politică a statalității române. Semnalată de L. Boia (1997), "ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiții politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiții politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest deficit al organizării statale, această discontinuitate marcantă a statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă o soluție care va fi, într-o formă sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Carpați, "unde în forterețe și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova, Transilvania și Panonia păn la Tisa, precum și în Țara-Românească" (Albineț, 1845, pp. IX-X, subl. n.). A dispărut unitatea statală, însă, forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare, au supraviețuit, și sub ocrotirea lor s-a prezervat și esența etnico-lingvistică de origine latină. Ca pentru a o cimenta în conștiința publică, ideea continuității politice și statale este reiterată de Albineț în multiple
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova, Transilvania și Panonia păn la Tisa, precum și în Țara-Românească" (Albineț, 1845, pp. IX-X, subl. n.). A dispărut unitatea statală, însă, forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare, au supraviețuit, și sub ocrotirea lor s-a prezervat și esența etnico-lingvistică de origine latină. Ca pentru a o cimenta în conștiința publică, ideea continuității politice și statale este reiterată de Albineț în multiple rânduri. Deși românii în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în revistă istoria imperială a romanității, Albineț constată că statele Moldo-Române din vremea lui erau continuatoarele tradiției statale care se originează în Imperiul Roman. După căderea Imperiului Roman "propriu" (în secolul al V-lea, anul stabilit convențional fiind 476), tradiția statalității romane s-a prezervat în două ramificații ale acestuia: Imperiul Bizantin ("Roma nouă Constantinopole") și Imperiul Româno-Bulgar, "carele întinse domnirea sa până la Bizanțiul și Grecia" (Albineț, 1845, p. XI). "Însfârșit această Imperie [Imperiul Româno-Bulgar] se sfărâmă, acea Romano-Orientală căzu sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
originea romană pentru a conferi românilor o dublă sursă de nobilitate. Nu doar etnogeneza poporului român este intim legată de creștinism. Chiar și "statogeneza" principatului Țării Românești are la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși românii ardeleni de "religiune" răsăriteană de către ungurii catolici: "Dintre toți însă Episcopul catolic al Transilvaniei a supărat mai mult pe Români, vrînd a'i face ca să se lapede de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]