10,408 matches
-
și, în consecință, cu valori comune. Noțiunea de comunitate este folosită atât pentru grupuri care au efectiv coerență sau unitate în planul valorilor, cât și pentru cele care au potențial de a evolua spre o astfel de stare. Similaritățile de status ocupațional, rezidențial, de localizare, de vârstă etc. constituie una dintre categoriile de factori care sporesc probabilitatea de similaritate de orientare valorică între membrii grupului. Interacțiunile intense, în funcție de interese sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
una dintre categoriile de factori care sporesc probabilitatea de similaritate de orientare valorică între membrii grupului. Interacțiunile intense, în funcție de interese sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În consecință, pot fi distinse comunități actuale, comunități de status și de interacțiune. O a patra categorie este formată din comunitățile cumulative (figura 1), în funcție de criterii multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
interese sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În consecință, pot fi distinse comunități actuale, comunități de status și de interacțiune. O a patra categorie este formată din comunitățile cumulative (figura 1), în funcție de criterii multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), se cheamă că avem de-a face cu comunități de tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), se cheamă că avem de-a face cu comunități de tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologice etc. Comunitățile acționale sau pragmatice își au fundamentul în acțiuni sau interacțiuni comune. Comunitățile de unitate multiplă sunt bazate pe similitudini de status, pe interacțiune și pe orientări valorice efective (figura 1). Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitatetc "Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitate" Comuniunile 1 sunt forme particulare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
uman are grade diferite de comunitarism, de șanse de manifestare a caracterului de comunitate 1. Operațional vorbind,comunitatea este recunoscută prin cel puțin unul dintre următoarele trei atribute: - similaritatea culturală a membrilor ei; - interacțiune intensă între membrii grupului; - similaritate de status între membrii grupului (ocupație, educație, vârstă, localizare etc.). Cu cât un grup este format în mai mare măsură din persoane care seaseamănă prin status și orientări valorice și interacționează mai mult între ele, cu atât este mai probabil ca ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
dintre următoarele trei atribute: - similaritatea culturală a membrilor ei; - interacțiune intensă între membrii grupului; - similaritate de status între membrii grupului (ocupație, educație, vârstă, localizare etc.). Cu cât un grup este format în mai mare măsură din persoane care seaseamănă prin status și orientări valorice și interacționează mai mult între ele, cu atât este mai probabil ca ele să se manifeste în mai multe situații prin comportamente de unitate valorică, prin alegeri similare și prin conștiință identitară. Este foarte puțin probabil ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
interacționează mai mult între ele, cu atât este mai probabil ca ele să se manifeste în mai multe situații prin comportamente de unitate valorică, prin alegeri similare și prin conștiință identitară. Este foarte puțin probabil ca persoane foarte diferite ca status și credințe și cu slabe interacțiuni între ele să ajungă să formeze o comunitate, să aibă alegeri similare și conștiință identitară. La nivelul acțiunilor DEVCOM, mărimea comunității este în funcție de obiectivul de acțiune. Contează scara la care se dorește promovarea „binelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
doilea scop este acela de a analiza în ce măsură pozițiile inegale în diferite ierarhii sociale determină adoptarea unor puncte de vedere diferite cu privire la modalitatea de rezolvare a problemelor tranziției. Este vorba despre oîncercare de a răspunde la întrebarea dacă inconsistența de status (IS) ca „dimensiune nonverticală” a stratificării (Lenski, 1954) este semnificativă pentru diferitele atitudini față de acțiunea publică în România. Abordăm această ipoteză în contextul teoriei conform căreia „în perioadele de schimbare rapidă apar inconsistențe de status la un mare număr de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la întrebarea dacă inconsistența de status (IS) ca „dimensiune nonverticală” a stratificării (Lenski, 1954) este semnificativă pentru diferitele atitudini față de acțiunea publică în România. Abordăm această ipoteză în contextul teoriei conform căreia „în perioadele de schimbare rapidă apar inconsistențe de status la un mare număr de persoane” (Coleman, 1990, p. 477), precum și al afirmației că „perioadele de schimbări rapide merg cu siguranță mână în mână cu o proliferare a inconsistenței lor de status” (Forse, Lemel, 1998, p. 1). Dacă ipoteza pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
în perioadele de schimbare rapidă apar inconsistențe de status la un mare număr de persoane” (Coleman, 1990, p. 477), precum și al afirmației că „perioadele de schimbări rapide merg cu siguranță mână în mână cu o proliferare a inconsistenței lor de status” (Forse, Lemel, 1998, p. 1). Dacă ipoteza pe care am formulat-o cu privire la IS se dovedește a fi corectă, vom putea trage cel puțin două concluzii: (1) fenomenele de IS sunt probabil larg răspândite în societățile aflate în tranziție, deoarece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
frustrare; (2) atitudinile privind strategiile de rezolvare a problemelor publice își au foarte probabil rădăcina în frustrările sau satisfacțiile asociate cu diferite tipuri de IS. În cazul IS pozitive (Kerschke-Risch, 1990; citat în Smith, 1996), situație în care beneficiile de pe urma statusului sunt mai mari decât investițiile (de exemplu, veniturile sunt mai mari față de cele care ar corespunde nivelului de educație), este mult mai probabil să apară atitudini diferite față de strategiile publice decât în cazul inconsistențelor negative, situație în care se obțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
investițiile (de exemplu, veniturile sunt mai mari față de cele care ar corespunde nivelului de educație), este mult mai probabil să apară atitudini diferite față de strategiile publice decât în cazul inconsistențelor negative, situație în care se obțin beneficii mai mici de pe urma statusului decât investițiile făcute. Ne putem aștepta la unele variații în opiniile populației cu privire la strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
statusului decât investițiile făcute. Ne putem aștepta la unele variații în opiniile populației cu privire la strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status" Chestiunea „cristalizării de status” (status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Ne putem aștepta la unele variații în opiniile populației cu privire la strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status" Chestiunea „cristalizării de status” (status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară în diferite dimensiuni de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
putem aștepta la unele variații în opiniile populației cu privire la strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status" Chestiunea „cristalizării de status” (status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară în diferite dimensiuni de status
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu privire la strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status" Chestiunea „cristalizării de status” (status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară în diferite dimensiuni de status. La începutul anilor ’50, Lenski a descoperit unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
strategiile de acțiune publică optime în funcție de frustrările și satisfacțiile care sunt generate de IS pozitive sau negative. Dezbaterea privind inconsistența de statustc "Dezbaterea privind inconsistența de status" Chestiunea „cristalizării de status” (status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară în diferite dimensiuni de status. La începutul anilor ’50, Lenski a descoperit unele dovezi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
status crystallization) (Lenski, 1954) sau a „inconsistenței de status” (status inconsistency) este o provocare de ordin metodologic și teoretic. Odată cu Lenski, sociologii au început să analizeze importanța localizării simultane într-o poziție inferioară și una superioară în diferite dimensiuni de status. La începutul anilor ’50, Lenski a descoperit unele dovezi empirice în acest sens, destul de limitate, conform cărora „exista o asociere clară între cristalizarea inferioară și liberalismul politic 1 în rândul respondenților în cadrul ș...ț unui eșantion din orașul Detroit” (Lenski
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
1 în rândul respondenților în cadrul ș...ț unui eșantion din orașul Detroit” (Lenski, 1954, p. 410). Începând din acest moment, sociologii care lucrau cu noțiunea de IS2 s-au confruntat cu problema măsurării și evaluării relevanței acestei dimensiuni nonverticale a statusului pentru diferite comportamente și fenomene sociale. În 1992, de exemplu, Jackson și Curtis au testat efectele IS asupra unui set de 43 de variabile dependente privind venitul și mobilitatea socială. Aceștia au găsit „un corpus de dovezi negative” (Jackson, Curtis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
dependente. Zurcher și Wilson (1979) au afirmat că IS constituie un factor de stres psihologic, însă nu au găsit suficiente dovezi empirice în susținerea acestei ipoteze. Kerschke-Risch (1990; citat în Smith, 1996) a concluzionat că inconsistența pozitivă, adică existența unui status economic mai ridicat decât nivelul de educație, este determinantul unui comportament electoral conservator. În general, dovezile empirice aduse în sprijinul ipotezei după care IS ar fi semnificativă sunt destul de slabe. Ipoteza propusă de Lenski în lucrarea sa de importanță cardinală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
personale mai mici în comparație cu educația persoanei, este mai favorabilă pentru: a) atitudinile închise, mai puțin participative sau democratice, față de rezolvarea problemelor publice; b) tipurile rebele de AAP ca un caz specific de atitudine de închidere socială. 3. Ipoteza inconsistenței pozitive: statusul economic superior în comparație cu nivelul de educație al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a) atitudinile deschise, care promovează acțiunea publică prin soluții participative și democratice; b) acumularea unor niveluri mai ridicate de toleranță etnică și capital de relații ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Ipoteza variabilelor intermediare: nu numai sentimentele de frustrare și mobilizare sunt cele care acționează ca variabile intermediare între IS și AAP. Orientările de valoare, cum ar fi modernitatea sau tradiționalismul individual, reprezintă alte variabile intermediare importante ce influențează relația dintre status și variabilele care compun atitudinile față de acțiune. Cele patru ipoteze sunt dependente de context, fiind relevante pentru perioada de tranziție postcomunistă din România. Ele s-ar putea însă aplica și unor contexte similare, caracterizate de trăsături structurale comparabile. Date și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
patru tipuri de grupări, în conformitate cu ipotezele formulate în secțiunea precedentă. Măsurile pentru inconsistență pe care le-am adoptat sunt în linie cu modelele de inconsistență ale lui Hope (1975) și Zurcher, Wilson (1979), ca diferențe între perechile de variabile de status. Dimensiunile de status avute în vedere sunt educația și veniturile. Conform acestei abordări, cu cât este mai ridicată valoarea reziduală absolută a statusului economic al unei gospodării față de statusul său educațional, cu atât este mai mare inconsistența economie-educație1. Dacă statusul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]