2,893 matches
-
perioadă lungă și pe etape. Astfel, în epoca Statelor Combatante (sec. VIIIV î.e.n), principatele existente pe teritoriul Chinei de azi se luptau adesea între ele pentru supremație. De asemenea, pentru a apăra granițele de invaziile triburilor migratoare din stepele nordice, statele Yan, Zhao și Qin și-au ridicat fiecare ziduri de apărare. În anul 221 î.e.n, primul împărat al dinastiei Qin a reunificat țara, a conectat zidurile pe care le construise fiecare stat, continuând de asemenea extinderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tradițională a locuitorilor de naționalitate mongolă din Mongolia Interioară, Provinciile Gansu, Qinghai și Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta are loc, de obicei, în iulie și august. În limba mongolă "Nadam" înseamnă "distracție" și este totodată sărbătoarea anuală a păstorilor reuniți din stepele mongole. În perioada festivalului Nadam, oamenii participă mai întâi la o ceremonie religioasă, după care încep cursele de cai, luptele în stil mongol și competițiile de tras cu arcul. În 2010, Nadam a fost înscris pe Lista UNESCO a Patrimoniului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foaia de parcurs și termenii reformei pentru un control sever al poluării. Astfel, guvernul chinez a aplicat o serie de măsuri pentru protejarea și îmbunătățirea mediului, a impulsionat programele ecologice importante, precum împăduririle, protecția apei și a solului, amenajarea de stepe, îmbunătățirea funciară. De asemenea, a întărit construcția biosistemului pădurilor, a zonelor mlăștinoase și a sistemului ecologic al deșertului și a protejat biodiversitatea. A înființat o serie de rezervații naturale, zone ecologice model, zone pitorești și istorice și parcuri forestiere. Progrese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ocupă o poziție importantă în medicina tradițională chineză. Xinjiang este una din cele patru zone din lume unde speranța de viață este foarte mare. Multe medicamente sunt preparate pe baza resurselor vegetale și animaliere care cresc în munții înzăpeziți, deșerturi, stepe și oaze. În prelucrarea medicamentelor se folosesc, adeseori, ingrediente făcute din mirodenii sau plante veninoase. Medicina naționalității coreene Medicina naționalității coreene s-a formată în secolul al XIX-lea, pe baza culturii coreene, a asimilării teoriei medicinei tradiționale chineze și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele "99 de virtuți ale mongolilor" și toate calitățile vitejilor din stepă. El nutrea un devotament nețărmurit față de popor și o ură de neînduplecat față de inamici, avea spirit de luptător și curajul șoimului de munte. Pentru interesele statului Baomuba, el n-a pregetat nicio clipă să-și sacrifice viața. Honggur este simbolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el Încet, aproape fără voie. Să-l Întâlnească tocmai acolo, În mica stepă maghiară, redevenită pustă În ’56 . Îi veni În minte Regina și poarta metalică de la Vorkuta maia, inseparabile În nepotrivirea lor. Ea se uita la el, atentă la fiecare reacție a sa. El Însă nu avea niciuna. Știa că povestea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu se auzea cu lumina ei rotitoare. Decât, dacă nu cumva, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire cum pe trupuri purtau pelicula când delicată, când violent colorată al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani” și multe alte lucruri. Părea Încordată. N-a rezistat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simplu? Nu, ci Într-un mod stupid la care s-a adăugat și hemofilia lui... Tocmai când urma să Înzestreze cartierul cu antene parabolice... Ar fi arătat ca o seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat V. Pregătiri de Anul Nou cu câteva analepse VI. Revelion cu vânzare VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc VIII. Asediul Vienei IX. Stepa de lavandă X. Epilog: The Brave New World Textul din Vechiul Testament a fost reprodus după Witz? Ce Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
transmis Zeului protector conținutul celor trei dorințe. Zeul protector a adus în fața Duhului Sfânt dorințele de la Sfatul târâtoarelor și după șapte măsuri de ceas a dat răspunsul. -Asta este ordinea și nu poate fi schimbată. În batjocură, câțiva șerpi de stepă și din pustiu au venit cu ideea ca șopârlele să trăiască pe lângă ei dacă vor să fie apărate, dar nu a fost luată în considerare. În aceste condiții s-a terminat Sfatul târâtoarelor și după trei luni de zile, melcul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiecare în parte, merită un loc în Biblia lui Doré: Șase personaje în căutarea unui autor de Pirandello, Mantaua lui Gogol, Lumina lumii de Laxness, O seară cu domnul Teste a lui Valéry. Oameni și șoareci de Steinbeck, Lupul de stepă a lui Hesse, Nașterea operei de artă de Ragnar Josephson. într-o seară, chiar înainte de Crăciun, am pus-o să-i scrie o scrisoare directorului Casei. Știam că-l va bucura. Mai târziu el mi-a răspuns cu o ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în sfârșit, fața spre noi: vom muri nebuni. PAGINĂ NOUĂ ȘOSEAUA ...Automobilistul recunoștea peisajul. Și satele îi erau cunoscute, chiar și unele case răzlețe, o fântână, un foișor, o fermă. Apoi câmp. Tot câmp. Cunoscut, necunoscut, greu de zis. O stepă perfectă, infinită. Uneori întâlnea câte o stație de benzină. Vânzătorul - firește, mereu altul - era totdeauna amabil, automatele cu sucuri și gustări funcționau perfect, iar șoseaua se desfășura netedă și dreaptă, o linie. Singurul lucru nefiresc părea faptul că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice urmă de viață. Și batista aceea inertă, scoasă pe fereastra mașinii, la peste o sută douăzeci de kilometri pe oră, și „ștergerea” șoselei, pentru a face imposibilă calea întoarsă... Cei trei au tăcut multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
astrucat osemintele. Multe din aceste movili au fost spintecate și prădate; altele își ascund încă taina; din întunericul țărînei lor veghează, călări și în arme, schelete de războinici, care-și păstrează trufia și în umilința pulberii. Generațiile de păstori în stepă le-au sondat închisorile; mocanii de azi le privesc și acuma într-un chip anumit, visînd la cuvîntul fermecat care face să cadă lăcățile comorilor." (Ostrovul lupilor) Pe aceste șesuri fără margine ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
la Sarmizegetusa. De atunci, a trecut multă vreme până ce spațiul acesta și-a dobândit un puternic aspect statal. El a fost mai degrabă un spațiu de trecere pentru popoarele barbare (vizigoți, heruli, huni, slavi, protobulgari, uzi-cumani-pecenegi) care se revărsau dinspre stepă pe teritoriile Imperiului, la sud de fluviu. Astfel, este o adevărată minune că a fost salvat graiul de sorginte latină, mai cu seamă după ce nefericitul Aurelian și-a retras legiunile la 160 de ani de la stabilirea lor în vechea Dacie
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
Cruțarea unui colț de liniște, în țara închipuită unde, de fapt, e tot război. Altminteri, "în Rusia lui Serghei Esenin/ Amurgu-i ca o baltă de venin,/ Pe după dealuri încrustate'n piatră,/ Cățeaua morții schelăie și latră." (Amurg în Rusia). Realitatea stepelor cutreierate de moarte șterge orice familiaritate literară cu peisajul pe care alți poeți, în lumi mai bune, îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai e Rusia lor. Recuperarea, fără posibilități, a acelei țări din cărți, țara foștilor oameni și-
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
declarat ca atare, dar care își arată vinișoarele de sânge și palpitul vieții. Paradoxurile sunt, de fiecare dată, spuse pe tonul cel mai natural, frângând cu nepăsare convențiile logicii: "cu melancolie / prin Rusia / mestecenii își legănau votca / de-a lungul stepelor // n-am fost niciodată / pe-acolo // dar țin minte prea bine / cum eram teribil de singur / într-un tren hodorogit / și votca era copilul mestecenilor / copilul pierdut / ce trebuia legănat toată noaptea / printre stepe / până la capătul Rusiei / oricum până ce mai
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
își legănau votca / de-a lungul stepelor // n-am fost niciodată / pe-acolo // dar țin minte prea bine / cum eram teribil de singur / într-un tren hodorogit / și votca era copilul mestecenilor / copilul pierdut / ce trebuia legănat toată noaptea / printre stepe / până la capătul Rusiei / oricum până ce mai rămânea în compartiment / doar scheletul de sticlă / dinafara trupului / privindu-te cu niște ochi nevinovat de mari / și aici / și dincolo / deja nicăieri". Alteori, poemele dezvoltă o retorică spectaculoasă. Iar discursul pare să aparțină
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
drenează cântul tradițional, melodic, colmatând, în același timp, recitativul recto-tono cu accentele prozodice specifice fiecărei limbi în parte. și Isou recurge, slavă Domnului, în lucrările sale la un buchet de limbi în care parfumul vocalelor și consoanelor ne poartă prin stepele Rusiei, falezele Franței, pădurile Germaniei ori colinele încețoșate ale Angliei. E un Turn Babel de semn și sens contrar, pentru că aici idiomurile nu trebuie să comunice și, deci, nu se cade să fie inteligibile. Totul e să sune și să
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]