223 matches
-
buni. „Jackson, vino în cabina mea să schimbăm două vorbe”, spunea el. Ce fel de vorbe puteau fi acelea? Căpitanul corabiei rareori invita pe altcineva în afară de ofițeri în cabina sa. Cina singur în majoritatea serilor, servit de Moses Walker, un steward negru înalt (care nu vorbea cu nimeni de pe vas, ci plutea dintr- o umbră în alta). Din când în când, căpitanul lua cina cu secundul, domnul Shaw, un omuleț mărunt ai cărui ochi pătrunzători și chip crispat înspăimântau echipajul, care
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
adevărat mister, a cărui explicație se putea găsi doar în legile echilibrului. Întoarse întâmplător capul și se uită cu ochi fără expresie la Cayle. - Ce faci, mă spionezi? Glasul îi coborî puțin, dar spori ca volum. - Chelner! Apăru repede un steward: - Da, domnule. - Adu cel mai bun vin pentru umbra mea și pentru mine. În timp ce chelnerul se îndepărtă în grabă, ofițerul îi făcu semn lui Cayle. - Poți să vii să șezi aici. N-avem decât să călătorim împreună, nu? Coborî tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună, pălăvrăgind întruna. La un moment dat, a scos aparatul de fotografiat și mi-a propus să rog pe cineva din echipaj să ne facă o poză. Tocmai se apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva săptămâni, când se plimba pe puntea vasului Peninsular & Oriental, scrutând întinderea mării Roșii. Tălpile de cauciuc ale pantofilor ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când urcase pe punte și i se înmânase lista pasagerilor, se înfiorase la gândul că se va afla în mijlocul unor persoane atât de interesante. Ofițeri civili, ofițeri ai armatei indiene, toată aristocrația Rajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i scape un „Oh!“ ofensat și se răsucește pe călcâie. Scăpând o înjurătură. Bobby o apucă de braț. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un alt admirator al lui Jonathan Bridgeman, care, în spatele ușilor închise, are impresia că înțelege câte ceva. Ganesh a fost convins să scoată unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba unor pasageri mai bine dotați din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apară cel puțin adecvat îmbrăcat (dacă nu chiar mai bine) Serviciul de închiriere de îmbrăcăminte al lui Ganesh prezintă și unele neajunsuri și, când după Aden, acesta începe să ceară să fie plătit și scutit de corvoada de a fi steward, Jonathan trebuie să vină cu ceva special. Banii sunt o problemă. Nu are mai deloc și cu toate că unele servicii la bordul vasului sunt gratuite și același umeraș se poate folosi pentru toate hainele, mituirea este o operație care se rezumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bombay de o gașcă de cuțitari și, deși s-a apărat cu curaj, doborându-i pe doi dintre atacatori, înainte de a fi biruit de ceilalți, aceștia i-au luat toți banii de călătorie. Neînțelegerea în privința costumului a apărut din cauza unui steward indian simplu, dar mult prea zelos, care i l-a făcut cadou, uitând să-i spună că aparținuse altui pasager, domnul Carson, care a depus plângerea. Intervenția lui Spavin a rezolvat problema și Carson a acceptat scuzele. — Ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
flagel. Jonathan se implică, argumentând cu convingere în cancelaria juniorilor, sau luând parte la o adunare publică zgomotoasă, în primăria din Oxford. Uniunea Națională a cetățenilor îngrădește locul cu steaguri. Un gramofon cântă" Ierusalim"pentru a înnăbuși zgomotele făcute de stewarzii care se luptă cu unii care fac interpelări rău-voitoare, undeva în spate. Jonathan rostește vorbele foarte tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un englez bona fide. Într-o dimineață, află de la profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu admirație. Cum e pe acolo. Foarte bine. Subiectul pare închis și toți se duc să se pregătească de cină. La apusul soarelui, se adună pe verandă, să asculte cum se lovesc valurile de țărm și așteaptă înfometați să vină stewardul, un tip bătrân cu însemnele tribului pe obraz, să le așeze masa. Pe măsură ce intensitatea luminii scade, se aud râsete și țipete din club. Apare Famous, urmărit de un european vânjos, cu o mustață roșcată, ducând o rachetă de tenis. — Faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frig, ori te topești de căldură. Aici au ierni și veri adevărate, nu ca acasă, unde vremea e mereu incertă. Snakely stă în față și se răstește la săracul căpitan, așa că mă asigur că mă duc în spate. Unul dintre stewarzi stă deja lângă Amy, ceea ce e enervant, pentru că trebuie să o întreb despre Adam și chiar nu am avut șansa de când am terminat pauza. Mă simt revigorată, acum că am ajuns în Boston. Cred că o să mă îmbrac mai gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în graba mea de a lăsa un gînd în urmă, ceva care să-mi supraviețuiască, nici nu realizasem că scriam cu ochii închiși. în momentul cînd i-am deschis însă (fiind în continuare în vis) am văzut în fața mea doi stewarzi, un bărbat și o femeie. nu știu din ce motiv cei doi voiau să mă liniștească, ceea ce mi s-a părut de fapt absurd întrucît avionul continua să se prăbușească. Dar cei doi stewarzi doreau să-mi comunice mai degrabă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vis) am văzut în fața mea doi stewarzi, un bărbat și o femeie. nu știu din ce motiv cei doi voiau să mă liniștească, ceea ce mi s-a părut de fapt absurd întrucît avionul continua să se prăbușească. Dar cei doi stewarzi doreau să-mi comunice mai degrabă o veste bună, și anume că nu era vorba de o cădere, ci mai degrabă de un atentat terorist dejucat de pilot. exact actunci avionul a făcut un looping, am simțit cum zburăm pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
crede Victor, ci pentru că fusesem marcat în copilărie de filmul Aeroport 1975 cu Charlton Heston. Film-catastrofă extrem de trepidant cum numai americanii știau să facă la acea oră. totul era atît de credibil în acel film, începînd cu personajele (piloți, copiloți, stewarzi și stewardese, și terminînd cu pasagerii). toată atmosfera și tot ritualul îmbarcării de la aeroportul din Washington, unde începe acțiunea, era și ea impresionantă, iar cine vedea filmul nu mai avea nicio îndoială că america avea cele mai sublime aeroporturi cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe Verrazano-National Bridge, apoi pe Main Street și pe Union Turnpike...toate aceste nume defilau prin fața mea ca niște semne magice, în ele palpita un anumit orgoliu al americii. După cum america își exprima grandoarea și în uniformele piloților și ale stewarzilor, ale agenților vamali, ale polițiștilor și ale militarilor. nimic mai familiar pentru un locuitor al planetei terra decît o uniformă de G.I. Un G.I. este un soldat american iar atunci cînd spui soldat american se înțelege de la sine că el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
casele pustii. Pe stradă tot nu era curent electric, iar casele, În grădinile lor neîngrijite, păreau și mai sumbre pe Înserat, răspîndite precum cargourile scufundate În rîu. Dar Basie se uita la ele cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe Cathay-American Line Îl Învățaseră adevărata valoare a acestor corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o casă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl Împărțise cu o sută de prizonieri eurasiatici și britanici, cinematograful În aer liber părea la fel de Însorit ca și plajele stațiunii Tsingtao. Jim nu-l mai văzuse pe Basie de cînd Îi capturaseră japonezii și era bucuros că scăpase de stewardul de pe vas. Nici unul dintre prizonierii din Închisoarea Centrală, majoritatea fiind maiștri cu contract și marinari comerciali de pe coastele Chinei, nu auziseră de părinții lui Jim, dar transferul lui la centrul de detenție Însemna totuși Încă un pas către ei. Curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mod tragic după cîteva zile. Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
femeile eurasiatice, Își sprijini capul pe genunchi. Îl simți pe Basie Împungîndu-l cu gamela. — Ora de haleală, Jim. Treci la coadă. CÎnd Jim se ridică, sperînd că nu vorbise În somn, Basie Îi șterse murdăria de pe obraz. Ochii cercetători ai stewardului analizau minuțios trupul firav al lui Jim. — Fă-te folositor doamnei Blackburn, Jim. Fă-te puțin plăcut. O femeie are Întotdeauna nevoie de ajutor la făcut focul. Nu se știe cum, În timpul vizitelor la closet, Basie aflase numele femeii eurasiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de deasupra ochilor. Orice i s-ar fi Întîmplat În Închisoarea Centrală din Shanghai - iar Jim nu Îndrăzni niciodată să-l Întrebe de soarta lui Frank -, Începuse să redevină fostul steward de pe Cathay-American Line, gata să adune În jurul lui o mică parte a unei lumi șubrede. Îl cercetă din nou pe Jim, observîndu-i hainele zdrențuite și Înfățișarea de sperietoare de ciori, ochii galbeni și adînciți În orbite. Fără o vorbă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Partridge, Basie află știri Încurajatoare despre cumnatul din Nanking și, curînd după aceea, putu să-i vîndă doamnei Blackburn periile bătrînei. De cîte ori murea cineva, Basie era acolo cu informații și mîngîieri, deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce vreo privire spre Jim, stewardul trecu printre paznici, punîndu-și brațele În jurul umerilor celor doi băieți. Sergentul Uchida Își apăsă degetele pe fruntea murdară a lui Jim. Cu permanentele lui reverențe și zîmbete, cu nerăbdarea lui de a face servicii, Jim reprezentase o pacoste pentru sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În stradă, lîngă camionul militar deschis, urmăriți de la o distanță de o mulțime de hamali de ricșe și de țărănci. — Basie...! strigă Jim. Tot am să mai lucrez pentru tine. Dar stewardul Își pierduse interesul față de el. Deja se arătase prietenos față de Paul și David, introducîndu-i În anturajul său. Aceștia Îl ajutară pe Basie să se cațere, cu genunchii lui plini de vînătăi, peste parapetul Înalt al camionului. — Basie... Jim scormoni furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o mînă Îi ținea Încheietura mîinii, iar cu cealaltă o apăsa pe diafragmă. Cei doi băieți englezi, Încă nefiind conștienți de moartea mamei lor, ședeau Între Basie și perechea de olandezi. Jim așteptă pînă cînd Basie Își ridică privirea, dar stewardul nu păru să nu-l recunoască. Atenția lui se Îndreptase spre cei doi băieți și intrase cu abilitate În golul din viața lor. Din paginile unui ziar chinezesc, confecționă o serie de animale de hîrtie, chicotind cînd băieții scoaseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Îi spălase hainele În troaca cu apă a porcilor, folosind o bucată de săpun parfumat pe care o Împrumutase de la doamna Hug. Basie ședea pe podea, lîngă el, iar cei doi băieți englezi dormeau cu capetele În poala lui. Stewardul de cabine era conștient Încă, dar se retrăsese În sine, cu fața lui moale ca pulpa unui fruct prea copt. Adesea Îi era greață și podeaua camionului era acoperită de vomă și urină, și Îl tot bătea la cap pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]