319 matches
-
se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenușul oului; întindea din vreme în vreme gâtul și da drumul unei fluierături gâlgâite, care trezea un răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Băieșu privea înainte-i, în lungul câmpiei. Te-am văzut că le-ai cumpărat covrigi, vorbi iar Dumitrache Hazu. Așa le cumpăram și eu, când mă duceam la târg... Tăcură; și caru-i duse așa o vreme prin singurătatea locurilor. Moldova sticlea orbitor acuma, printre zăvoaiele ei, parcă fierbea în lumina și în căldura verii, departe, în stânga drumului mare. Băieșu plesni din bici pe deasupra boilor și zise: —Ai luat preț bun pe juncani... Iaca, și eu am dat o mulțime de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sta în bătătura hanului, de vorbă cu cărăușii. Își dusese murgul în grajd, îi dăduse grăunțe, ș-acuma ședea c-o mână-n șold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche. Petrișor, ca totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, și-i sticleau ochii. Se uita din vreme în vreme, pe furiș, la hangiu, când îl vedea că-și scoate în prag capul mare plin de păr aspru. — Măi frate! știi de ce-am venit eu aici, la hanul ista? zicea el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumina lunii pătrunse ca un fum argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma florilor uscate; și Costandin pădurarul, înainte de a pleca, trase încet cătră el, cuprinzând-o de umeri, pe Cristina. Ea râdea împotrivindu-se ușor, și-i sticleau dinții albi. Apoi deodată se lăsă cătră el. Dar îndată ridică fruntea și-și aținti urechea. Făr’ a spune un cuvânt, sprintenă, se săltă din fân, făcu un semn de liniște cu degetul și rămase ascultând. După aceea zâmbi, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe el vreau eu să-l judec și să-i zbor capul. Măi, Năstasă! strigă el cu putere cătră haidăii din ogradă care dormeau prin șuri; măi Ilie, ia sculați repede și făceți-vă-ncoace!... Tremurând, mută și cu ochii sticlind, Cristina șovăi cătră păretele grajdului. Când se rezemă cu palmele, simți prin bârnele de stejar frământarea celui rămas sus, prins ca o fiară în cușcă. Dar în același timp îi căzu sub degete și coada lucie a unei furci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră și broaștele, așteptând cu ochi bulbucați o apariție misterioasă. Luna însă trebuia să răsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pildă când sunt acasă și mă uit la Curb your enthusiasm. Dacă primesc ceva pentru tine, o să-ți transmit negreșit. —Mulțum... Am amuțit pentru că, fără nici un avertisment, tot corpul i s-a încordat și ochii au început să-i sticlească. Oh, oau, primesc ceva pentru tine chiar acum. Ce zici de asta? Mi s-au înmuiat genunchii. Văd un băiețel blond, a zis. Poartă o pălărie. E fiul tău? Nu, nu e fiul tău, e... nepotul tău? —Nepotul meu, JJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răzgândit, Grimus. Am de gând să sparg chestia asta. N-o poți controla. Ea te controlează pe tine. Și apoi mai sunt și sincopele. Trandafirul e defect, Grimus. E periculos. Te-a făcut și pe tine periculos. Ochii lui Grimus sticliră un moment, apoi își reluară expresia indiferentă. — Te rog, zise el, și vocea sa avea un ton nou, implorator. Aș vrea să-ți mai arăt doar o singură descoperire. Dacă nici ea nu te convinge de valoarea enormă a Trandafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu putea înțelege de ce nu mă doborâse încă. Dacă mi-ar fi dat acum un pumn, m-ar fi terminat. Era destul de puternic pentru a mă omorî. Respirația îi șuiera printre dinți, singurul zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i amară sămânța ce cântă mai tare, mai tare... în câmp e doar urlet, se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
anormală? îmi spuneai altădată că știi tu altele în privința asta mult mai rele." " Da, da, zice, dar ce caută lucrurile astea în literatură!?" "Și, mă rog, îl întreb, ce-ai vrea tu să găsești în literatură?" Tăcea, uitîndu-se cu privirile sticlind de curiozitate prin rafturile bibliotecii. "Oi fi vrând, zic, romane polițiste? Astea nu ridică nici un fel de probleme!" Nu, zice, sânt plicticoase, după ce citești două-trei, vezi că pe urmă toate seamănă între ele." Am început să râd... "Te las, zic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de săbii și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină. Acei ochi le cereau vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le lase timp pentru a se gândi la ofertă, nici să plece fără a le fi auzit răspunsul. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai că eu plecasem de-acasă fără un bănuț în buzunare - ia zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici în lumina felinarului. Un trandafir abia scăpat din boboc, vișiniu, cu coada sănătoasă... Am un motiv în plus să colind pe străzi, în căutarea unei insomniace frumoase căreia să i-l ofer, una care să mai umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în vuietul zgomotos și vesel al consumismului, indiferent cèrei chemèri i-ai urma, ești obligat sè plètești pentru fiecare pas pe care-l faci, Eu trebuie sè plec la Medjugorje! mè anunțè el, insensibil la meteforele mele tehnice, cu ochii sticlind că de o convingere sacrè, Sfântă Fecioarè mè cheamè! De unde știi? îl întreb, Asta se simte, Matei! E mai greu de explicat, dar un lucru e sigur! În cazul credinței, trebuie sè primeze simțirea și nimic altceva! Are dreptate Ilarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i aceea: stătută, mamă? I-așa, când stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din calidor, cu ochii la bradul Înalt cât școala (adus de depaaarte, de la munte, unde el e mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din toate stelele, puse ceva mai sus de Bunul Dumnezeu, arzând din toate lumânărelele potrivite de mama și acum pâlpâind În vânt, luminând Înalt cât lumea locul din mijlocul curții noastre-a-școlii, cuprinzând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prietenii mei! Făcu prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât medicii îl preveniseră că e predispus la obezitate. Îl pasiona politica. Fusese deputat când i-a fost partidul la putere, devenind șef de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-au fost omoruri și nu s-a vărsat sânge; pe când pe-aici mulți proprietari și arendași au fost măcelăriți de țăranii revoltați. Se așeză iarăși la birou. Din mormanul de ziare numai capul i se vedea cu ochelarii, care sticleau ca niște ochi monstruoși... Titu Herdelea a ascultat îngrozit mai cu seamă de când i-a pomenit de Teleorman. Asta înseamnă că și Amara e în primejdie și, deci, și Nadina, despre care a vorbit aseară mereu la Gogu Ionescu. ― Domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]