933 matches
-
Să ne încadrăm puterile în limitele unei conștiințe care poate percepe imaginația. Mai presus de toate, să mai putem privi simplu sanctuarul despre care rescriem la fiecare început. PIETRELE PREȚIOASE Dacă vom călca dimineața cu picioarele umede și cu privirea sticloasă, Se va dovedi încă o dată în plus că am uitat să modelăm metalul în forma particulară a pământului. Prin prisma lutului colorat, ziua va regenera performanța Zeilor, păstrând integral istoria Terrei. Să vorbim prin memorie: alăturate trupului, pietrele prețioase ne
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul orbitelor. Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îți voi povesti, în schimb
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
gingașe și frumoase, întocmai de aceea că sunt ale câmpului și le îngrijește la sânul ei de mamă bună și eternă, natura! Nu-s mai frumoase florile de seră, asemenea în formă una cu alta, cu petale croite uniform, colorate sticlos, parcă turnate pe tipar, parcă artificiale. Dimpotrivă, florile de câmp au frumusețea nerepetabilului, iar frumusețea cea adevărată și deplină e frumusețea unică, la care a lucrat numai natura și mileniile. Snopul de in de altădată era un covor țărănesc înfășurat
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a cailor ! (4) Aș sta Pe o verandă sticloasă Aproape de mare Și să mă uit la orizont Prin vânt și vele. N-aș asculta oamenii, Ci pescărușii, Așa de zgomotoși, Însă albi Și puri, ca însăși natura. Iar soarele și-ar frânge Razele de sticlă, Creând din pete cu
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
ca însăși natura. Iar soarele și-ar frânge Razele de sticlă, Creând din pete cu reflecții de curcubeu Un desen nemaiîntâlnit de interferări multicolore. Îmi vin în fire, însă, sub trăznete și bubuituri prelungi. De fapt, Stau pe o verandă sticloasă, Aproape de mare, Făcând schițe despre Fuziunile apei cu cerul... (5) Azi bătrânele Sunt grase și obraznice. Iar din cei de odinioară, Mici și triști, Trecuți prin focul războiului Aproape că n-a mai rămas. Moartea le-a scris Și le-
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DATINI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
dă seama cât este de incapabil. - Dă-l în mă-sa, zise Nămețilă. Dacă și de data asta întinde râtul la decorații, îl pocnesc, zău îl pocnesc! Numai voi să mă susțineți. - Lăsați-l pe mâna mea! zise vrăjitorul Ger Sticlos. Îi fac eu bucata. Când va întinde laba după decorații, i-o fac țăndări! - Ha, ha, ha! râseră cei din jur. - Dacă nu v-o place, să nu-mi mai ziceți “maestre”! Și uite așa, matahalele fioroase, cu soldații din
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos cu Nămețilă, preocupați să lichideze pe acest luptător năbădăios. În momentul când toate matahalele se aruncară peste bietul Mărțișor, căpitanul Zefir profită de situație și strigă: - Să fugim, băieți! Înapoi la trăsura prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua, să fugim de-aici! Dar încă o suflare a lui Ger Sticlos îl congelă pe Mărțișor și-l făcu și pe Norocel statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data asta Viscorilă și Nămețilă nu se mai certară, ci se felicitară reciproc. - Ce-ați făcut, măi băieți? zise
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data asta Viscorilă și Nămețilă nu se mai certară, ci se felicitară reciproc. - Ce-ați făcut, măi băieți? zise Negru-Cioară, umblând de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e! cârâiră câțiva cioroipani
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
ne-ai părăsit. Neîndurata Iarnă amarnice și cumplite suferințe ne-a adus. - N-a plâns destul Durerea pentru voi să vă aline suferința? - O nu, mărite împărat, și lacrimile ne-au înghețat sub biciul nemilosului slujitor al Iernii, fiorosul Ger Sticlos. - Dar, poate, v-a rămas Speranța, acea misterioasă cu chipul îngeresc care vă aduce liniștea și bucuria. - Nu înțeleg rostul cuvintelor voastre, dar liniște și bucurie nu mai are nimeni în țara mea. Cât despre îngeri... Doar îngerul morții îi
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
a stricat ceea ce scăpase de urgia cuceritorilor romani. Gropi săpate ici și colo, brazde de pământ răsturnate, pietre dislocate și rostogolite de-a valma. Grupa noastră stătea înmărmurită. Ne aruncăm priviri, unii altora. Ici-colo am zărit în ochii unora picături sticloase de lacrimi... la alții lacrimile se rostogoleau în tăcere pe pomeții brăzdați de soarele arzător al zilei. Stelian se aplecă peste unul din bolovanii aceia mari, greoi... îl privi de jur împrejur... apoi se îndreptă și scoase un oftat adânc
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
Introspectie > FLUIDĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Când trec apele somnului, dau semn râurilor care le poartă, ziua-i colorată într-o cuvertură de fluturi, amiaza a prins coaje sticloasă de lumină, a devenit fluidă ca mierea. Sfătuindu-mă cu piatra pe care o cioplesc în ea voi locui mai mult decât în mine vecin cu bronzul fără picioare. Când timpul va căuta prin unghere, voi ieși dezbrăcat de întunericul
FLUIDĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367524_a_368853]
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoapte Mă uit la ea cum stă întinsă fără să aibă glas. E prinsă-n nisip de când o știu... Bulgări mici de lumină aleargă pe trupul ei sticlos. De când stai tu aici? Cu ce folos? Te-am rugat să vorbim. Tu mă săruți timidă cu șoapte. Ți-am luat mai multe rochii - albastră, neagră și verde. Tu le porți pe toate... Te ating ușor cât să nu simți
ȘOAPTE de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367607_a_368936]
-
de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Șoapte Mă uit la ea cum stă întinsă fără să aibă glas. E prinsă-n nisip de când o știu... Bulgări mici de lumină aleargă pe trupul ei sticlos. De când stai tu aici? Cu ce folos? Te-am rugat să vorbim. Tu mă săruți timidă cu șoapte. Ți-am luat mai multe rochii - albastră, neagră și verde. Tu le porți pe toate... Te ating ușor cât să nu simți
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
cu obiecte de îmbrăcăminte sau diverse alte lucruri care, astfel s-ar încărca de har dumnezeesc. Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.” Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț , descrie cu smerită pioșenie întregul arhipelag de biserici vizitate , pe Pământul Sfânt. Toate acestea dăruindu-i mai multă virtute și rabdare, ce înseamnă dragoste . Răbdarea , este esența vieții
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
că un cuțit de argint. Ca niște păstrăvi în cer, fulgere scurte și iuți luminau noaptea neagră și-o ploaie mare și grea se prăbușea pe pământ. Lena alerga iute la geam, deschidea larg fereastră și ploaia izbea geamul negru, sticlos. Undeva, peste drum, sub coroană udă a salcâmului înflorit, doi îndrăgostiți se fereau de ploaie și de lume. Lena se scurgea la pământ, ca o ploaie neagră și rece și deasupra, stropi reci, mari și grei loveau zidul și casa
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
caval sau vioară/ și totuși tresar răzbit de-un colind și lerui să umple pustiul/ lerui liniștii false din fratele om cum lerui Luminii/ în zilele mele” (Poveste de iarnă, p. 36) și să dezlege noduri „răsfir/ cu privirea/ nisipul sticlos/ cinabrul din ierburi și frunze/ desprinse de umbre în nodul terestru/ jumătăți întregind mistuirea” (Toamna andante, p74); retușează contururi „lângă ora tăcerii/ mai întâi dispare tristețea/ apoi negrul cărării se surpă/ sub ninsoarea molcom așternută/ pleoape grele în volte privirea
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele absenței. / Iată, / mă trezesc smuls și tras în sus / în zona fără aer. // Aici, fără de trebuință îmi sunt / plămânii și brațele. Ochii numai, ei singuri, îmi rămân. / Creierul va merge pe ei / ca odinioară
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
e de o diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului citesc fericirea cu ochii libelulei sunt câmpuri unde florile pasc liniștea pământului strigătul culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate placid îmi pieptăn părul decolorat de soare știu că există salvatori legați de catarg poate ascultă cântecul mării vibrant poate se strecoară printre
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea fixă către Cer. Acolo unde își dorise întotdeauna să fie. Alături, se afla un flacon de medicamente, golit de conținut. Desigur, biata mea Lisa, tu nu te-ai sinucis... Nu aceasta a fost opțiunea ta finală, ci doar primul
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Mephisto. Poate că am greșit când am crezut că voi ajunge la Cafeneaua Artiștilor în acea companie, poate că întreaga mea viață e o eroare. Cititori uituci, promiscuitate. Apoi am găsit-o pe Jeanne moartă. Cu gâtul tăiat, cu privirea sticloasă, îndreptată spre tavan. Cineva scrisese cu sânge pe perete: „Dieu pardonne”(2). Am trăit iadul în toată declanșarea sa cea mai pură. Să mi-o ia pe Jeanne, lumina ochilor mei, singurul meu sprijin, să mi-o lase pe divan
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]