1,096 matches
-
Sunt persoane ce au boala și suferința întipărite pe chipul lor, încă de la tinerețe. Când auzi despre acele persoane că au murit în condiții tragice, nu ți se pare nimic deosebit, pentru că totul pare a se menține în firea lucrurilor. Stigmatul nenorocirii stătea întipărit pe fața lor, irevocabil și iremediabil. Dar nu tu! Figura ta mi-a inspirat întotdeauna o nestăvilită poftă de viață, forță, libertate, spații deschise, aer și mișcare. Și-apoi armonia și suplețea ta fizică... S-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea fericirea. Este o mare eroare, o tristețe greșit proiectată nu poate aduce nicidecum fericirea, e doar o amăgire ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
devenit etichetă, simbol, mit. Omul a dispărut, și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din punctul nostru retrospectiv de vedere? După Origen, Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat de la bun început cu stigmatul răului. Nu, el s-a născut înzestrat cu o conștiință proprie, cu libertate proprie de alegere, cu posibilitatea efectivă de a se mântui. Mai mult, faptul că a fost ales de Isus între cei doisprezece și că i s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
odată ce au hotărât să-și unească destinele nu peste multă vreme. Cu toate acestea, era cât se poate de limpede faptul că el, studentul integralist, devenise incomod pentru cineva. Nu luase în calcul că la acea vreme etnia mai purta stigmatul fărădelegilor criminale săvârșite de înaintași. Așa că, oricând, îndreptățit sau nu, putea fi suspectat de te miri ce delicte, reale sau anume inventate pentru o eventuală pedeapsă exemplară. Doar studențimea trebuia să tremure chiar și la gândul că ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine, vreau să vedem dacă vei mai îndrăzni să faci prostia de a spera, atunci când îți voi spune că nimeni dintre cei care s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mod creștin; dar sunt împotriva unei imitații a lui Isus care să încerce ea însăși suferință până la autoflagelare sau la un cult (de multe ori înșelător) al miracolelor și al stigmatizărilor pentru a demonstra urmarea lui. Nu cred în stigmatele Terezei Neumann și nici în cele ale lui Padre Pio, pe care l-am cunoscut personal. Isus însuși nu a căutat suferința, ci a fost constrâns la ea. Nu cred nici că omul în suferință ar fi mai aproape de Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
faptul că, stigmatizarea socială produce efecte profunde asupra persoanelor, periclitând stima de sine, autopercepția, identificarea cu grupul, motivația, performanța, interacțiunea socială și bunăstarea acestora 346. Analizele contemporane asupra acestui fenomen își au rădăcinile în lucrările lui Erving Goffman. Acesta definea stigmatul ca fiind un atribut care discreditează profund individul 347. Este vorba de un atribut care diferențiază persoana care-l posedă de alte persoane din categoria socială căreia îi aparține 348. Stigma, presupune prin urmare, prezența unei particularități care scoate persoana
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de tip welfare 16 (M.L. Shanley, U. Narayan, 2001, p. 65). Dependența de asistența publică (mai ales prin alocația pentru copiii aflați în îngrijire) este frecvent conotată negativ, iar beneficiarii unei astfel de susțineri din partea statului sunt purtători ai unui stigmat social. Dependența familiei de un bărbat, furnizor de venit, este o posibilitate social dezirabilă și preferată dependenței față de stat (L. Gordon, 1992, p. 19). De cele mai multe ori, mama se dedică în exclusivitate creșterii și îngrijirii copiilor, dar când este părinte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
complete, legalizate. Chiar și atunci când pentru respectivul copil se făceau acte de caritate, acestea erau însoțite de atitudini care arătau dezaprobarea față de situația lui. De multe ori, la maturitate, acești copii părăseau comunitatea de origine, mergând în alte comunități, unde stigmatul absenței tatălui să nu mai fie prezent. Comunitarismul dă dovadă de un mare potențial conservator (M. Miroiu, 2004, p. 182), iar acest fapt se datorează, în primul rând, valorizării trecutului. Din acest punct de vedere, perspectiva comunitară care nu respinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vorba de gelozii, de spaime, de calcule meschine. Din acest punct de vedere, Teoctist a fost un politician mult mai înzestrat decât urmașii săi. El a înțeles ce se poate obține dintr-o vizită papală într-o țară în care stigmatul necredinței comuniste încă făcea ravagii. Iată că neo-activiștii în sutană ai momentului au mai coborât un etaj în catacombele fundamentalismului, intoleranței și urii față de celălalt. Nu-i mai puțin adevărat că, în România, apartenența religioasă e legată mult prea puternic
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
să li se atingă sufletul de ea, toți aspiră, și-atât de puțini sunt primiți să rămână, de asprul jude, care este timpul, în aura gloriei... Doamna în verde și Vântul serii, poartă, stimate coleg, în modul cel mai naiv stigmatul desuetudenii de care vorbeam la început. însăși intrarea într-un dialog concret cu natura și fenomenele ei mi se pare expirat de-un secol (exemple: Rugat-am vântul serii; "când auzit-a vântul: "îți recunosc puterea, mărite vânt de seară
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
recunoscut că se masturbează, urmăresc filme pornografice, întrețin raporturi sexuale orale cu partenerii, însă diferența dintre grupuri este de natură calitativă. Persoanele credincioase nu se bucură atât de mult de astfel de experiențe sexuale, fiind cuprinse de remușcările generate de stigmatul pus asupra sexualității de religia pe care o practică. Acest studiu intitulat 'Sex și Secularism' a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de peste 14.500 de persoane, de către psihologii Darrel Ray și Amanda Brown de la Kansas University, informează Agerpres. Persoanele
Ateii au o viaţă sexuală mai bună decât cei religioşi - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/69962_a_71287]
-
ranchiunos. Mai mult, cu Hurduzeu și Platon vom putea să verificăm adevărul unei vechi vorbe sapiențiale: singurele adevăruri care contează sunt cele de pe urma cărora ai de suferit. În privința aceasta, autorii nu vor trebui să aștepte prea mult. Vor primi toate stigmatele propagandei la modă și vor fi sfătuiți să-și îndulcească asprimea accentelor ideologice. Deocamdată, tandemul lor nu dă semne de șovăială, dovadă cartea apărută de curînd la Editura Logos. Descrisă lapidar, A treia forță. România profundă este încercarea de a
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
o Japonie oscilând între valorile tradiționale si fascinația față de Occident, tinerii Kiyoaki si Satoko, prizonieri a două lumi diferite, trăiesc intens o iubire de o fragilitate si o puritate aidoma zăpezii de primăvară. Pasiunea lor interzisă atrage însă după sine stigmatul dezonoarei si schimbă pentru totdeauna cursul vieții tuturor. IYOAKI a ridicat receptorul și i-a dictat centralistei numărul. Starea obișnuită de plictiseală îl părăsise complet și avea chiar I \ emoții. I \ - Alo! Casa Ayakura? Fiți amabilă, aș putea I \ vorbi
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
care dă personajului grandoarea marilor damnați care-i reușesc atât de bine lui Dostoievski. Totul le stă în putință, au acea scânteie care scoate din anonimat, care pregătește un destin, însă ca în Angel Hart, darul este de fapt un stigmat pe care-l lasă mâna diavolului, "Motociclistul domnește" cum spune un graffiti în Rumble Fish, dar regatul lui e iluzoriu. Ceea ce face farmecul acestor filme și numitorul lor comun este pasiunea autodistructivă a acestor personaje, forța cu care duc la
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
și sperând să-i ofere regelui o hartă reîntregită a țării peste care este stăpân, iar ceilalți, rușii, sunt Semenski (Viktor Klimenko), tânărul căpitan Musko (Kari Ketonen) și Rogosin (Rain Tolk). Fiecare dintre ei, mai puțin Semenski, este purtătorul unui stigmat. Erik a ucis 73 de oameni incluzându-l și pe țăranul care le oferise găzduire, dar care ținea ascunse icoana Maicii Domnului, semn al închinării sale religiei invadatorului, Knut, tentat de a viola, a închis-o pe fiica acestuia într-
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
vizitează trupul născut / De aerul ce mă ține pe scut / Dar cu un misterios cinism / Abandonîndu-mă printre vîrste / Pînă cînd mă fărîmițez / Încă o dată și încă o dată / Pentru multiflora judecată" (Ca un fruct). Renașterea rămîne la orizont: Sunt matricea oferită stigmatelor / Unde frumusețea în fetus de cinabru / Se dăruiește pentru a-mi dărui credința sa, / Iar mîine din această matrice / Pe care o crestează / Cu dinți și unghii liturgice, va renaște" ( În bezna asta de elfi și talisman...). Sechestrat fiind de
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
evidențiază suplimentar emulația din subsolurile celui de-al doilea. Că totuși separația întreprinsă de Manolescu nu delimitează numaidecât albul de negru se vede limpede din rolul multiplu care-i este conferit istoriei. Aceasta e, simultan, și un privilegiu, și un stigmat. Am văzut deja, săptămâna trecută, care sunt singurii autori de teatru din anii '50 pe care Manolescu îi transferă, din lista întocmită de Marian Popa, în Istoria proprie. Intrarea lor în scenă se face, însă, din unghi retoric, pe ușa
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
din București, Valeriu Anania fusese membru al Frăției de Cruce (organizația de tineret a Gărzii de Fier), dizolvată după rebeliunea din ianuarie 1941. "Cu aceasta s-a încheiat activitatea mea legionară, și alta de atunci nu am mai avut. Dar stigmatul ei trebuia să vină și trebuia să-l port toată viața, ca un luceafăr trist în spicul cununii." Arestat în vara lui 1941 pentru participarea, incidentală, la înmormîntarea lui Horia Codreanu (frate al "Căpitanului"), este eliberat după zece zile. "Dar
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
capătă acum un contur mult mai pronunțat. Și ține numai de bunătatea irepresibilă a autorului ca pînă și odioșii literaturii române să beneficieze de circumstanțe atenuante. De pildă, chiar și atunci cînd scrie despre scriitorii cărora posteritatea le-a pus stigmatul oportunismului ideologic - Paul Georgescu, Sami Damian, Crohmălniceanu, autorul are discernămîntul de a le separa meritele de greșeli. Gabriel Dimisianu nu e genul de scriitor pe care să-l citești ca să-ți satisfaci o meschină poftă de bîrfă colegială. Cînd e
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
Elisabeta Lăsconi Principiul alternanței Două romane apărute la o distanță de un deceniu unul de celălalt, Stigmatul Casandrei de Cinghiz Aitmatov (1995) și Morții incomozi de Subcomandante Marcos și Paco Ignacio Taibo II (2005) ajung la noi, traduse la un interval de o jumătate de an, ambele în colecția "Raftul Denisei", Editura Humanitas fiction. Provenite din spații
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]