592 matches
-
privirea științei. Ce ignorant ar trebui să numim pe Kant, care se contrazice câteodată, care dă câte două definiții despre un lucru din care nici una nu-i bună, ba se esclud... C-un cuvânt orice neconsecuență în gândire ar trebui stigmatizată drept neștiință. Dacă învățătura l-ar garanta pe cineva contra erorilor de judecată, atuncea pe de o parte n-ar mai fi dispute între oameni învățați, iar pe de altă parte, dacă învățătura ar fi condiția judecății, oamenii neînvățați n-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
format pe tăcute, ca să vie să voteze contra lui Slavici ș-a lui Eminescu, cari se țin de școala lui Maiorescu. Pentru sara ședinței a doua Comitetul latent și-au procurat din România jurnale umoristice și serioase unde Maiorescu era stigmatizat ca persoană publică și privată, pentru sara alegerei au fost inventate mici calomnii adhoc, așa d. es. că Maiorescu ar fi delapidat averea Junimei, că a abuzat de încrederea ei și că în urmă ar fi fugit din România cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l stigmatizeze, îl aureolează. Va încerca în altă duminică să realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar eșecul de azi va fi cu totul uitat. Întrecerea s-a terminat și, în sala unde suntem invitați, domnește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
anatemizată pentru vina de a fi prizonieră a intereselor sale egoiste și de a deprecia, prin aceasta, tradițiile aristocratice generoase este un loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zi. Dincolo de realitatea economică care l-a determinat pe cel care a scris Cartea Sfântă, litera acestei cărți va fi sfântă și va fi considerată ca atare pentru multe mii de ani. Deci, negustorul de mărfuri și bani a fost stigmatizat și așa va rămâne pentru multe mii de ani. Și azi vom vedea în cultura unor popoare această tendință, de a considera comerțul cu bani și cu mărfuri ca fiind activități nedemne, lipsite de aport direct la avuția societății. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la copiii din colectivul de elevi care s-au manifestat cu reținere, ostilitate, indiferență. Remarcată de colegi ca o elevă care nu realizează sarcinile În ritm cu ei, În perioada de Început a anului școlar, ea ar fi putut fi stigmatizată de ei dacă nu s-ar fi intervenit la timp. Ulterior, colectivul de elevi și-a schimbat atitudinea, remarcând și realizările pe care eleva le obține, 139 sporindu-i astfel Încrederea În propriile forțe și ajutând-o să se integreze
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia ADAMESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2148]
-
în număr prea mare, în raport cu restul, caricaturile de acest fel.) Dar caricatura însemna pentru Ion Sava o metaforă absolută, o viziune dantescă asupra lumii, cu aceeași semnificație etică și existențială ca și la Hieronymus Bosch. Metafora teratologică ce divulgă și stigmatizează virtuala noastră monstruozitate cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el drumul, propriu-zis „metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
socială. Parteneriatul asigură furnizarea promptă a acestor servicii în comunitățile care au cea mai mare nevoie de ele (comunitățile sărace, comunitățile rurale). În cadrul acestui parteneriat sunt respectate drepturile omului și prin asigurarea confidențialității persoanelor asistate astfel încât, acestea să nu fie stigmatizate și marginalizate de către comunitate. P. p.p. funcționează eficient dacă modul de lucru este bazat pe încredere și colaborare între participanți. Deseori, ele antrenează diferite culturi și implică investiții semnificative de timp și compromisuri. Însă nu trebuie neglijat faptul că beneficiile
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
partea tulburătoare din toată această evoluție eterogenă a generațiilor este că generația ’60 s-a războit cu un trecut pe care partidul Îl etichetase deja ca fiind negativ: era un trecut Încă foarte recent, e adevărat, dar el fusese deja stigmatizat la nivel oficial ca disfuncțional, anacronic sub aspect ideologic. Există un anumit consensualism fericit, adaptativ În toată povestea aceasta, fiindcă, datorită lui, generația ’60 ajunge să se războiască nu cu sistemul ca atare (așa se face că nu am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceste neajunsuri. În Dieta din 1589 Jan Zamoyski declara că este necesară o reformă constituțională, pentru a elimina contrazicerile și prelungirea discuțiilor. El se pronunța pentru aplicarea regulii majorității chiar în alegerea regelui, eliminând în acest fel "puterile nelimitate". Zamoyski stigmatizase deja din anul 1581 "puterile fixate dinainte". Lui i s-a asociat hatmanul Mielcki 465, care a declarat ironic în Dietă: "mi se pare că cel care trimite deputați cum limitata potestas ar face mai puține cheltuieli trimițând o scrisoare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Diavolul au vrut să-l pedepsească și să-l ucidă pe MÎntuitor. Însă creștinii majoritari Înfăptuiau o operație simbolică bine cunoscută antropologilor, care constă din transformarea unor simboluri ale opresiunii În simboluri ale libertății 260. Crucea infamiei, destinată să-l stigmatizeze drept criminal pe Cristos și să-l distrugă, a fost Înfrîntă de acesta prin Înviere și prefăcută În simbol al eliberării sale de moarte și, de aici, În simbol al libertății cosmice. Faptul că mulți creștini nu acceptau existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au grijă să pună accentul pe monarhia și pe atotputernicia lui Dumnezeu. Din pură bunătate Îi Îngăduie Dumnezeu lui Satan să domnească peste lumea pe care el și-a dat atîta osteneală s-o alcătuiască - și prin aceasta să o stigmatizeze. Astfel, dat fiind că Diavolul este arhitectul lumii, Însă nu este principiu a nimic, că Îi este subordonat lui Dumnezeu și că făptuiește răul numai cu voia lui Dumnezeu (Dumnezeu nefiind nicidecum autor al răului), vom putea Înțelege că bogomilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre ei a luat formă de femeie și a fost Sfînta Fecioară Maria. Ceilalți doi Îngeri au luat chip de bărbat. Unul a fost Cristos, celălalt Ioan Evanghelistul”)13. În felul acesta afirmația are mai mult sens, căci bogomilii Îl stigmatizau pe Ioan Botezătorul drept unul dintre discipolii Diavolului. În afară de asta, „sclavini” erau fantaziaști. Dimpotrivă, unii dintre „bulgarii” din Concorezzo credeau că Maria a fost o femeie adevărată și Isus un bărbat adevărat, el murind cu adevărat, Însă eliberîndu-se de trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]