51,621 matches
-
mai degrabă prozei decât poeziei. Chiar dacă ținem cont de faptul că, încă din titlu, suntem avertizați - în paranteză - că este vorba de un "metru antic", fapt care trebuie să ne atragă atenția că lirismul Antichității nu excela în figuri de stil, precum modalitățile lirice istorice care i-au succedat, - absența completă a tropilor este bătătoare la ochi. Numai că nici cititorul obișnuit, nici criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
descompunerea, U - creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește doar să atribuie pur și simplu fiecărei vocale câte o culoare. Ceea ce caută el este să dezvăluie desăvârșirea lumii care poate fi percepută în sonoritatea limbii. Jünger subliniază dependența stilului limbii, atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
politic", un poet preocupat cu seriozitate de actualitate, contestatar și niciodată gratuit. De asemenea, sensibilitatea poetică a lui Geo Dumitrescu era văzută de Nicolae Manolescu ca fiind bacoviană, ironia lui "vagă", iar atitudinea dominantă, aceea de "frondă". Mai mult, în stilul tranșant binecunoscut, criticul făcea o delimitare necesară între literatura de tinerețe și aceea de după 1960 a poetului, exprimîndu-și cumva nostalgia după "junele nemulțumit din poezia anilor '40" și încheind călinescian: "rolul istoric al poetului acesta a fost și de el
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
arăt cum crește iarba", "Jurnal de campanie", "Dramă în parc", "Din cîte adevăruri". Cititori de azi, trecuți prin poezia optzecistă, modificați cumva ca sensibilitate înspre prozaic și anti-metaforic, e probabil firesc să reținem poeziile care poartă în țesutul lor semnele stilului ce urma să devină dominant. Tot semnificativ e faptul că de obicei nu reținem titluri de poeme, că aceste titluri și-au pierdut cumva concentrația pe care o știam din poezia tradițională. Nu ne spune poate nimic titlul cu sonorități
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual, auditiv, muzical, tactil, texte sprijinite pe simboluri, metafore, parabole, evenimentele purtînd aură de mister. Vraja personalității stilului este o realitate a prozelor scurte ale lui Vintilă Horia. Important este că ideile nu riscă să se dizolve în fabuloasa originalitate a imaginilor. Iar vocația rezistenței prin întoarcere la "rădăcini" face parte din dreapta judecată a valorilor promovate de feeria
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
dezbaterea provocată de plagiat, n-a fost loc să se observe și "calitățile evidente ale Tratatului" este de o naivitate înduioșătoare. Secrete În Cetatea culturală de la Cluj, în numărul de pe martie, dl D. Bălăeț publică un grupaj de poezii în stil pașoptist în care evocă Țara de Sus ori Clopotele Bucovinei ("se aud în cer/ cum bat cu toate limbile deodată/ pe zarea Țării sfîșiată..."). Am început să ghicim recurențele naționaliste și religioase la mai toți foștii poeți comuniști. Dl Bălăeț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
1908 și ștampila clară, Salonic, plus taxa, cinci lei, plătită la Consulatul general al României, Constanța. Deși român macedonean, tatăl meu este încetățenit potrivit ordonanței regale emisă de primăria comunei Urziceni la 19 februarie 1919. Interesantă este formularea, într-un stil democratic perfect, ai zice americănesc, precum și compania în care s-a aflat, numai comercianți evrei: Dl Sinai Avram Ligy, Dl Rachmil Rarlich, plus alții, indescifrabili, printre care unul, Herman, cel mai bun prieten al tatei. Noul cetățean român luptase la
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
și mirobolante: casele din București, arhitectura și poveștile lor. Timpul meu liber, atîta cît este, înseamnă o rătăcire pe străzi, o cufundare într-o altă dimensiune a miracolului creației. Mai renovate sau mai abandonate, casele își poartă, încă cu demnitate, stilul, amprenta arhitectului - care le scoate din anonimat și banalitate - se încăpățînează să nu lase să se risipească o lume, o atmosferă, parfumul de altădată. Și suferă cînd intră pe mîna unor neisprăviți cu bani, care le posedă în modul cel
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
emită într-o perioadă, mult iubita perioadă interbelică, față de care ar trebui poate să ne arătăm mai mefienți. Mare greșeală din partea Martei Petreu... oamenii onorabili de astăzi sînt fie îndrăgostiți de mansarda lui Cioran, fie îi analizează, inocent și apolitic, stilul. Sau, era să uit, preamăresc activismul tinerilor de atunci. Dincolo de aceste trei categorii, cel care vine și pune în pagină citate, documente și încearcă să analizeze un context înseamnă că face scandal. Un scandal pe care trebuie să-l dezavuăm
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
mai teribile perioade ale istoriei României și cînd a reușit el însuși să ajungă atît de celebru, atunci o astfel de analiză demodată și ireverențioasă e mai mult decît necesară. Există în interiorul acestei cărți o falie de perspectivă și de stil al scriiturii, o falie obiectivă și pe care autoarea o anunță de altfel la început. Primul capitol, de aproximativ 30 de pagini, aparține unui tip oarecum diferit de abordare față de capitolele care urmează. E un fragment de teză de doctorat
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
capitol, de aproximativ 30 de pagini, aparține unui tip oarecum diferit de abordare față de capitolele care urmează. E un fragment de teză de doctorat, scris în 1991, deci cu zece ani înainte de eseurile care îi urmează, toate scrise în 2000-2001. Stilul doctoral se simte, dar, mult mai important din punct de vedere editorial, dă o anumită greutate celor ce se citesc după. în acest prim capitol se discută despre sofistica lui Eugen Ionescu așa cum apare în Nu și în articolele publicistice
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
concertat în toate țările est-europene, în Germania, Spania, Venezuela, Cuba, Belgia, Turcia, Norvegia. Comuniștii l-au acuzat că nu citește marxism, ci romane polițiste. A fost criticat, chemat la Securitate, retrogradat, dat afară, rechemat, dar nu și-a schimbat nici stilul, nici convingerile. Nonconformist și plin de umor, Emanuel Elenescu consideră că relația dirijor-orchestră trebuie să fie una pretențioasă, dar destinsă. A trăit alături de avocata Alla Filipescu (dispărută în decembrie 2000), fără acte, pentru că se declară împotriva căsătoriei. S-a pensionat
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
erotismul "curat", puternic, care pune mai presus spiritul, nu numai întâmplările palpitante de roman polițist, ci mai ales permanenta atingere a lumilor și realităților care ne obligă pe toți să ne recunoaștem responsabili de Istorie - și nu în ultimul rând stilul de o limpiditate pătrunzătoare, geam pe care praful nu se va așeza prea curând. Bernhard Schlink. Cititorul. Traducere de Ana Mureșanu. Postfață de Dumitru Radu Popa. Ed. Polirom, 2002
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
injurioși, că, de pildă, când tocmai utilizam sintagma lepre, despre niște vajnici transfugi politici, am înlăturat-o, nu de teamă, ci din repulsie față de termenii tociți. Asta însă nu l-ar fi împiedicat pe Alcibiade, bunăoară, să mă trateze în stilul său atât de colorat, de bogat în lexic, suculent, ca să aflu ce mitocoseam în tufișurile Grădinii Botanice, în miez de noapte și nici nu mai pomenesc în ce companie, ori cum am subtilizat un săpun Lux din galantarul unui shop
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
pe două coloane în L.A.I. comentariile critice din Istorie semnate Marian Popa și denunțurile din Cartea Albă, semnate Micu. Lucrurile nu se opresc aici. Într-o anchetă a Convorbirilor literare din februarie, dl Popa îl denunță pe Caragiale. În stilul lui Caion și cu argumentele lui Davidescu, dl Popa murdărește comemorarea marelui scriitor în cea mai pură manieră național-comunistă pe care Securitatea anilor '70-'80 o practica fără scrupule. Nu opiniile critice, defavorabile lui Caragiale, ne șochează în răspunsurile dlui
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri. A scris în franceză din motive editoriale. A revenit la limba română, dar a păstrat "motivele editoriale" în tematică și în stil. Ieșirea de sub tirania experimentului deja constituie un model interesant pentru proza română actuală. Țepeneag propune un model echilibrat - combinarea mobilității narative cu forța tematică a unor evenimente contemporane. Supără punerea în abis clasică (dialoguri cu cititorii, redactarea romanului concomitentă cu
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
românești pentru recăpătarea respectului de sine prin recunoașterea adevăratelor ei valori. în acest sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ. Trecând de acest subiect delicat, mă voi concentra asupra stilului compozitorului și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ. Trecând de acest subiect delicat, mă voi concentra asupra stilului compozitorului și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența, "masacrul determinațiilor ce renasc fără încetare", cum spune Jankélévitch, nu-și găsesc aici
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
de muzica lui György Kurtag și a prietenului său Andras Szöllosy, deși ca expresie mult diferit de aceștia, Dan Constantinescu scrie o muzică suavă, uneori ascetică prin puținătatea materialului întrebuințat. înclinația spre meditativ și spiritul scherzo-ului sunt constante ale stilului său. Tragismul lipsește aproape cu desăvârșire. Și cum ar fi putut fi prezent într-o ființă care nu vedea peste tot și în toate decât părțile bune?
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
mai fie, pare aparținând anilor șaizeci... Ce mă izbește și-acum este aplicarea însemnărilor, îneverșunarea lor teoretică, într-o epocă în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e sigur, e că stilul meu - considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că este scris... "cu o subtilitate a limbii ce ne face să ne gândim la maieștrii de
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că este scris... "cu o subtilitate a limbii ce ne face să ne gândim la maieștrii de odinioară"... - stilul comentariilor nu s-a schimbat... * Citez: Deși nu are sistem nervos, amiba acționează, se conduce, se comportă ca un metazoar superior, manifestând instincte. Concluzia ar fi că raporturile dintre psihism și viață sunt mult mai directe și că, în orice
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
monotonie tematică. Peste tot dai de Cioran, de Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii: caracterizări generale ale spiritului românesc. Nu în stil Noica sau Vulcănescu, în stil propriu. Dar stilul nu înseamnă mare lucru în noua ordine a criticii postdecembriste... Cum este poporul român? Au ținut s-o explice mai toți autorii preamăriți de Mihăilescu și de o mare parte a eseiștilor
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
de Cioran, de Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii: caracterizări generale ale spiritului românesc. Nu în stil Noica sau Vulcănescu, în stil propriu. Dar stilul nu înseamnă mare lucru în noua ordine a criticii postdecembriste... Cum este poporul român? Au ținut s-o explice mai toți autorii preamăriți de Mihăilescu și de o mare parte a eseiștilor din '90. Sentimentele paraguayene ale
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii: caracterizări generale ale spiritului românesc. Nu în stil Noica sau Vulcănescu, în stil propriu. Dar stilul nu înseamnă mare lucru în noua ordine a criticii postdecembriste... Cum este poporul român? Au ținut s-o explice mai toți autorii preamăriți de Mihăilescu și de o mare parte a eseiștilor din '90. Sentimentele paraguayene ale ființei, în versiuni
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
și mai sus: cine s-a săturat de definiții ale românului și românismului să ridice mîna... Dan C. Mihăilescu este omul temelor. Nimic mai de înțeles decît întîlnirea sa cu spiritul revistei Dilema, unde a putut să se exprime în stilul propriu despre cele mai diverse subiecte: bîrfa, mîncarea, ludicul și cîte altele. Mai toate cu numitorul comun că ne caracterizează pe noi balcanicii, românii, mioriticii etc. Iar cînd în sfîrșit renunță la tonul catastrofic la modă, Dan C. Mihăilescu emite
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]