179 matches
-
cu creion roșu și litere de tipar: Ignoranța dumitale totală în ceea ce pretinzi că predai, merită pedepsită cu moartea. Mă între dacă ți-e cunoscut faptul că Sfântul Cassian de Imola a fost înjunghiat și ucis de studenții săi cu stiletele. Moartea sa, o moarte onorabilă de martir, l-a făcut patronul profesorilor. Roagă-te lui, șarlatan nebun, pseudo-pedant, băutor de cocktail, jucător de golf, tu „joacă cineva tenis?“, căci ai într-adevăr nevoie de un patron ceresc. Deși zilele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare, colindă lungi tăceri. Dar tăcerile acestea sînt doar emancipările țipătului. Iată, tinere și frumoase, inimile noastre înfipte pentru o clipă în stiletul eternității. Și încă o dată, omul n-are memoria clipelor de eternitate. Icoana Elenei și V. tînăr. Fețele noastre se întînlesc dar ne privim în fiecare zi ca și cum eu aș pleca pe front. Și ne ascundem unul altuia, ceva mai prezenți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
uscată a patru pereți! Și arsura lor iese din mine acum, în spital. V. tînăr pătrund într-o suspensie aurie, într-un aer mineral ca-n podul bunicii unde amintirile se înșiră pe mobilele prăfuite înfipte, fiecare, în cîte un stilet subțire. Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere. Trebuia s-o fi făcut atunci cînd, în voluptatea extazului, stiletul ar fi pătruns două suflete dintr-o singură mișcare. Așa, supraviețuirea mea lîngă cadavrul ei nu m-ar întoarce decît la nobila problemă a sinuciderii. E revoltător cum, în plină viață, lumea poate exista coerent iar eu, nu. Căci am
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu unu’ de gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea, c-un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și inimioare. - Caută pe altul, pe mine scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face griji! Am eu grijă de fețișoara mea. Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve în stropi ca de mercur. Apoi activitatea încetă, după ce distruse extremitatea instrumentului. Ofițerul științific continuă să agite stiletul în interiorul găurii. Instrumentul întâmpină rezistență. ― Adâncimea nu depășește trei centimetri. Lichidul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve în stropi ca de mercur. Apoi activitatea încetă, după ce distruse extremitatea instrumentului. Ofițerul științific continuă să agite stiletul în interiorul găurii. Instrumentul întâmpină rezistență. ― Adâncimea nu depășește trei centimetri. Lichidul a încetat penetrarea. Dedesubt, Parker se întoarse spre Ripley. ― Vezi ceva? Își continuară verificarea. Sub ei se afla un mic culoar de serviciu și, dincolo, coca interioară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
clătină din cap. ― Nu cred. Dacă îmi aduc bine aminte, punțile principale și coca lui Nostromo sunt construite din același material. Nu, cred că e mai înțelept să presupunem că fluidul nu mai prezintă nici un pericol. Vru să-și pună stiletul înapoi în buzunar, dar se răzgândi și îl ținu în mână cu partea neroasă. Observându-i ezitarea, Ripley nu-l iertă. ― Dacă nu mai reprezintă nici un pericol, de ce nu-ți pui instrumentul înapoi în buzunar? ― Nu are rost să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se derulează în stil urmuzian, „literatura” (falsitatea convențională) a vieții fiind „deconstruită” la tot pasul: „Afirmă că Tatăl Nostru nu e decît o poveste de aventuri și tot deodată cel mai complect roman care s’a scris vreodată. Neagă stilul, stiletul și stilograful ca amănunte ale unei epoci perimate”. Apărută pentru prima dată în nr. 12 (1922) al Contimporanului, „Cravata de cîrpă“ este, de departe, cel mai „urmuzian” text al lui Vinea, părînd a fi - ca și „Aliluia...“ - o concesie amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dar el încercat futut spectacolul meu cu măgăruș, iar eu nu înghițit. — Ce s-a întâmplat? — Caftit patru din haidamacii mei, pe al cincilea nu. Jandarmii săltat la el, dus la trezire. — Asta-i tot? Corcitul scoase la vedere un stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito! Am ieșit pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Într-un nor de parfum. Dacă n-ar fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să surâdă) Îl judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele lungi, castanii în dreptul buzelor: "Mi-era teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul meu. Nu-i suficient să te vopsești și să umbli pe jumătate goală ca să te dai în vânt după senzații tari. Ești fascinant, o cred și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scăpa pistolul. Meditează Melania, treci acum probabil prin momentele cele mai grele." Șerbănică se așeză lângă nevastă-sa. Florence îi aruncă o privire goală, răsucind între degete panglica albastră. Profesorul nu-și putea lua ochii de la cuțitul flexibil, ca un stilet, rămas pe masă. Se uită spre Scarlat, tremurând din tot corpul. Acoperi lama cu un șervețel și o trase încet. Avea fruntea acoperită cu broboane de sudoare. Melania Lupu se interesă senină: ― Ți-e cald, Ioniță? * Forțarea grilajului îi luase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu zeii și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Răul nu este altceva decât reacția lumii, a universului de față, la prezența spiritului, a omului, pe propriu-i teritoriu. Spiritul pe care îl purtăm descompune, îmbolnă vește, umilește și reduce natura, materia, îi pătrunde universul cu delicatețea asasină a stiletului. Nu este lipsit de sens faptul că ne imaginăm diavolul în cheie humanoidă. Reacția lumii la prezența acestui intrus nu se poate manifesta, la modul optim, decât prin om. Suntem contaminați de principiul răului fiindcă suntem alcătuiți din materie, care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la o prejudecată inoculată de manualul școlar „marxist-leninist”: în Evul de Mijloc oamenii nu puteau avea decât o viață sufletească extrem de simplă, fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava (conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane japoneze
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
azil politic și în 1949 pleacă la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, unde e profesor de civilizație hispano-americană (1962-1964), ca și la Honolulu, unde se stabilește definitiv. Până la plecarea din țară a fost și redactor la revistele „Start” și „Stilet”; a mai colaborat la „Răboj”, unde debutase în 1933 cu versuri, la „Klingsor”, la „Brașovul literar”, „Viața literară”, „Abecedar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Familia”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Pământul”, „Azi”, „Universul literar”, „Rampa”, „Frize”, „Claviaturi” „Meșterul Manole”, „Cuvântul liber”, „Manifest” ș.a. Ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
mare, le pot citi de pe ecran folosind un software de mărire a imaginii, le pot asculta folosind un sintetizator vocal sau le pot converti în limbaj Braille); imaginile tactile pot fi realizate pe hârtie Braille, utilizând un chenar și un stilet care creează o imagine reliefată, sensibilă la atingere; mai pot fi produse și cu ajutorul materialelor disponibile, utilizând corzi, nisip, bețișoare, semințe etc.; lecțiile pot fi înregistrate cu ajutorul unui reportofon; elevii care au dificultăți de scriere pot înregistra informațiile pe casetă
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
și calmează. El nu transmite emoție, ci „senzație crudă”, „sângerândă”, „zvârcolindu-se șopârlă în tăiere”. Respingând „gramatica”, mod al convenției, poetul de avangardă cultivă cuvântul „considerat în el însuși”, „indiferent de sens”, „cuvântul liber, fulgerător”, care „alunecă singur, ca un stilet”, „verbul zgârie-cer”. Eliberate de logică, de asocierea după norme și „descojite de simbol”, „cuvintele obțin [...] propriul lor sens, boxând sau îmbrățișându-se între ele”. Mai mult sau mai puțin consonantă cu principiile doctrinei, poezia din periodicele constructivisto-integraliste amalgamează și „sintetizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
Însoritele izvoare, București, 1989; Inscripții pentru mileniul trei, Cluj-Napoca, 1989; Trecând prin anotimpuri, pref. Petru Poantă, București, 1990; Transparențe, Galați, 1993; Melancolii policrome, Cluj-Napoca, 1994; Când cocoșii uitară să mai cânte, Cluj-Napoca, 1998; Cad negurile, Cluj-Napoca, 1999. Traduceri: Anatoli Râbakov, Stiletul, București, 1962 (în colaborare cu Marcel Gafton). Repere bibliografice: V. Fanache, Petre Bucșa, „De n-ar veni noaptea...”, TR, 1969, 38; Dumitru Micu, „De n-ar veni noaptea...”, RL, 1969, 39; Victor Felea, Petre Bucșa, „Ceremonii”, TR, 1978, 17; Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]