1,700 matches
-
Pavel Șușară Pe lîngă marile edituri, cum sînt Humanitas, All, Nemira, Polirom, Univers, Enciclopedică, Du Styll, Gramar și altele, care au impus pieței din ultimii ani, pe lîngă varietatea domeniilor și autoritatea titlurilor, și o anumită stilistică a cărții, la nivelul realizărilor similare din Occident, s-au făcut ușor remarcate și cîteva edituri mai mici, însă cu performanțe indiscutabile. Editura Crater și Vinea pot fi amintite aici în primul rînd, nu numai prin programul lor editorial, ci
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
o astfel de gâlceavă a umbrelor necontrolate îi șfichiui timpanele, aidoma unui fir de laser, neprietenos, concis, imperceptibil, dar supus parcă unor forțe, unor structuri misterioase." Asemenea fragmente abundă în roman și s-ar putea spune că aceasta este dominanta stilistică a prozatorului. Numai că, dispuse aproape regizoral, există și fragmente în tonalitate contradictorie, explicații seci de biografie a personajelor, care dau textului un echilibru interesant, desțelenind într-un fel un peisaj cam prea luxuriant. Chiar și acest tip de fragmente
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
XX, cînd generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani). Tudor Vianu a vorbit, primul, despre generația de creație, cu alte cuvinte, despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate unei comunități de vîrstă. Noi am numi paradigmă acest aer comun. Abandonarea principiului biologic, de către formaliștii ruși, modifică radical înțelegerea conceptului lui Thibaudet. întîi, biograficul (anii de naștere și de moarte ai autorilor, anul debutului sau al "vîrfului
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
Nicolae Manolescu Din motive pe care le voi lămuri altă dată, mi se pare preferabila formulă din titlul editorialului meu aceleia, consacrate, de critică stilistica. Deocamdată îmi pun o altă întrebare și anume de ce a avut atît de puțină căutare la noi critică bazată pe premisa că literatura este, înainte de orice, un fapt de limbă, o realitate verbală. Mediul (cum spun anglo-saxonii, cu un cuvînt
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la scoala Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la scoala Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români. Vianu pleca de la Bally, nu de la
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
trist, dar adevărat! Excelent, precis și suplu în susținerea cîntului, acompaniamentul pianistului Edgar Teufel. Creația vocală franceză nu este aproape deloc prezenta în programele de concert ale cîntareților noștri, poate din cauza dificultăților de emisie pe care le ridică pronunția și stilistica aparte. De aceea recitalul sopranei Georgeta Stoleriu care a rezervat întreaga prima parte a serii melodiilor lui Francis Poulenc a avut un interes deosebit. Eminamente franceze prin claritate, ironie, spirit, melodiile născute într-o simbioza strînsă cu poezia începutului de
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
și cuprinde fotografie semnată de Peter Korniss. Cele mai evidente elemente comune ale celor doi expozanți sînt atît faptul că ambii reprezintă artă maghiară, dar nici unul dintre ei nu este născut în Ungaria, cît și acela că amîndoi aduc, prin stilistica sau prin fondul artei lor, forme de civilizație și reflexe ale unor lumi care nu au legături nemijlocite cu spațiul pe care ei îl reprezintă acum. Cee ce ii mai unește de asemenea, de această data însă într-un mod
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură în sculptură. Și exemplele ar putea continua și cu alte forme de adaptări. Dar daca în spațiul ortodox mai există un minimal reper corporal, în cel monofizit el este complet sublimat. Privită
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
pentru a folosi o inspirată sintagma prin care Nichita Stănescu s-a definit pe șine). Prima sa carte, Știri despre mine, apărută în 1987 la Editură Litera, conține versuri scrise la 17-18 ani și echivalează cu o demonstrație de virtuozitate stilistica. Pentru tânărul poet, dicționarul limbii române este o vioară Stradivarius, la care poate interpreta și săltărețe cântece populare, si marșuri solemne, si imnuri religioase. În toate ipostazele el se ridică la o înălțime artistică la care puțini alți poeți au
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
om profund serios. Titlul însuși al cărții se bazează pe un joc de cuvinte de prost-gust (aluzie la expresia medicală penis captivus) și mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar amuzantă. Iar uneori nici atât - din cauza numeroaselor obscenități: Fericit aș
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
petrece lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu opera este zona optimă, ci opereta și mai ales musicalul. Sunt simpatice, naturale, au în cel mai înalt grad simțul show-ului și plac. Dar pentru că nimic nu impresionează publicul mai mult decît acutele
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
mesajului în sine, în sensul că îl fac vizibil; dar, prin chiar acest fapt, îl și ăopacizează, nelăsând privirea să străbată dincolo de suprafață semnificantă. Dimpotrivă, în scriitura prozastica se cere o anume transparență a semnificatului; ceea ce nu înseamnă că aici stilistica ar fi inoperanta, numai că ea apelează la strategii dinamice, ătransfrasticeă (cum ar spune lingviștii), desfășurate pe suprafețe mari, adică pe texte. Ca să putem observa câteva asemenea modalități de organizare a semnificantului în Orașul minunilor, să citim incipit-ul primului
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
mai spinoase, cu atat mai mult cu cât rezolvarea lor nu depinde de competență și abilitatea tălmăcitorului, ci mai ales de nivelul obiectiv de dezvoltare a limbii-tintă că limba literară. Rațiunea constă în faptul că ămacro-stilisticaă e mai puțin o stilistica a ăstiluluiă și mai degrabă una a ăscriituriiă; în eseul Variațiuni pe tema textului am arătat că trebuie distins între cele două concepte: unul este un fapt individual (Le style c^est l^homme même!), iar celălalt o instanță suprapersonala
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
încercările ăanticalofileă din interbelic (Camil Petrescu, Mircea Eliade) sau pledoariile postbelice pentru un aroman citadina (Petru Popescu) să nu fi prosperat; departe de a se constitui într-o ăscriitură, pe alocuri ele lasă, din contră, o impresie penibilă de neglijență stilistica. Ca atare, impresia mea este că traducătoarea a trebuit să-și caute punctele de sprijin mai aproape, si anume în spațiul traducerilor înseși. Aici, numeroasele și excelentele versiuni, îndeosebi din mării romancieri anglo-saxoni - aceiași a caror înrâurire se simte și
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Matei Visniec părea, acum un deceniu, o crimă literară absurdă. Poezia de o claritate stranie cu care se remarcase tânărul din Rădăuți încă de la vârsta de 16 ani îi cucerise pe cunoscătorii de poezie prin forță de sugestie, prin elegantă stilistica și prin însuși faptul că nu semăna cu a nimănui altcuiva. Să fii atât de repede acceptat că un poet original, inconfundabil într-o literatura care numai de poeți valoroși nu duce lipsă și să renunți la acest senzațional succes
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
și rolul esențial al numelui de botez, combinarea acestuia din urmă cu un termen generic ("chir Costea", "conu' Mihai") a fost foarte normală. Valorile afective pe care le-au dezvoltat asemenea îmbinări sînt de altfel discutate de Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944). Merită amintit și faptul că, în cel mai popular cod de maniere elegante apărut după 1990, structura în cauză nu e condamnată, ba chiar e recomandată explicit - e drept, pentru o situatie limitată: adresarea către socri! ("ne
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
în așa fel încît să inducă iluzia unei coerențe impecabile, nu e nici macar prea abila, și în orice caz e dezamăgitoare cînd autorul își divulgă credințele formaliste. Prin anii de glorie ai poeticii formaliste, Dolezel s-a îndeletnicit cu o stilistica statistică a textului literar, fiind unul dintre criticii care ambiționau să "scientizeze" abordările literaturii. Nu e de mirare, așadar, că istoria poeticii trebuie situată, crede el, neapărat în vecinătatea istoriei științei, si, ce-i drept, a istoriei ideilor. Poetica este
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
faptul că nu avem an față un volum nou an sensul obișnuit al termenului, măi că ați vine să te minunezi, pentru a câtă oară?, de valoarea traducerilor de acum douăzeci sau treizeci de ani, de scrupulozitatea lor, de cursivitatea stilistica splendida a tălmăcirii românești. Astfel de traduceri apar din ce an ce mai rar astăzi. Reproduse an românește sub condeiul traducătorilor pe care i-am pomenit mai sus, povestirile lui Cehov te ănvată cuvinte, ați dezvăluie un anumit ritm al
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
mi puneți, dar, ăn orice ămprejurare și oricare ar fi coloarea momentului, de depresiune morală sau de euforie, n-aș putea avea decât un raspuns invariabil: scriu pentru că nu pot face altceva și o spun nu ca o simplă expresie stilistica, ci an mod absolut, cuvantul acoperind integral noțiunea. Mă uit câteodată cu obida la mâna această dreapta, care nu știe umblă cu un comutativ electric sau cu manivela și resorturile celei mai simple mașini; știe ansa să scrie cu satisfacția
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
o pledoarie pentru acceptare lucida: Dacă bătrânul nu-și exagerează ambiția de a părea anca valabil că mascul - ceea ce este ridicol -, și dacă acceptă starea lui de om bătrân, dacă o acceptă cu un anumit stil, cu o anumită cochetărie stilistica, reușind să asume și o oarecare majestate, un caracter august, e bine. El ar trebui să ăncerce să dobândească aceste calități. Dar daca ăncearcă prost, e pierdut. Dacă n-are talent la chestia asta, mai bine să se lase!" Incontestabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
nedesmintit farmec acestei muzici ce depășește conveniențele scriiturii grație pasiunii neobosite a acestor muzicieni atât de dăruiți. Suplețea susținerii clavecinistice, da viață interioară și stabilitate unui repertoriu pe care alții al adaptează cu multă ușurință, cu conveniente, cu limitată pertinenta stilistica. an sfârșit, tot an zona domeniului cameral aș ăncadra și duo-ul de muzică de jazz susținut la Sala Radio cu sprijinul Consiliului Britanic an cadrul amplului program "British Days". Saxofonistul John Surman și colegul său, pianistul John Taylor configurează
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
rînd, viziunea artistului este una de tip sintetic și ea împăca, fără nici un fel de efort, natura documentar-istorică, psihologică și morală a unui personaj real, un adevărat mit al PNTCD-ului și al întregii noastre vieți politice interbelice, cu o stilistica vie și cu o concepție modernă despre statuar care nu introduce confuzie între reprezentare și obiectul reprezentat. ănfătisat că o figură umană așezată pe soclu, personajul lui Spătaru este compus strict din trei niveluri expresive și stilistice care sînt, în
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
din toate acestea în cartea lui Todorov. Poate că, de aceea, decent și firesc ar fi să nu ne mai punem problema că am avea de-a face cu o biografie, ci să constatăm apartenența textului la o altă categorie stilistica, aceea a studiului filozofic propriu-zis. Este soluția pe care o adoptă Ion Pop în prefață să, găsind chiar un subterfugiu (dacă era cumva nevoie) elegant și înțelept totodată: numind acest volum "o meditație". Citez din Ion Pop: "Cartea lui Tzvetan
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
poți să scrii a dacă ai ceva de spus a decât având măcar o brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția lor nu e neapărat fertila. Poate de aceea avem
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]