10,115 matches
-
am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate să intre peste noi nitam-nisam îl ceartă Roja pe Tîrnăcop, dar nimeni nu-l ia în seamă, ce ai adus Curistule? întreabă Dendé cu mîna pe stilou, pregătit să ia notițe, vești bune, zice Milițică, și scoate din plasa de rafie una, două, trei sticle transparente de o jumătate de litru fără etichete. Au fugit Geniul și Cucoana, zice triumfător, încă un trădător care va deveni erou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe jos, numai că acum ar trebui să trecem la ale noastre, să facem odată rapoartele alea, să vedem cum o îmbrobodim cu daunele materiale, popune. Uite că în sfîrșit am găsit ce căutam, zice Roja dînd la iveală un stilou gros de ebonită, cu capac negru, puneți vă capul la contribuție că nu avem prea mult timp. Vreau să aud părerea fiecăruia despre ce s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de zile mari. — Am Înțeles: Britz, Vogelsang, Chérie, muncitorii de la șantier, de peste tot... nume multe, martori mulți. Asta e bine. Își dădu la o parte agenda cu spirală. Părea că am scăpat basma curată, cel puțin pentru moment. Clicăind cu stiloul aurit În dantura sa, inspectorul părea să cântărească alternativele. Trecu un minut, apoi Încă unul. În sfârșit, Îndreptându-și spatele, deschise servieta și scoase un dosar. — Da, deci ne-am Înțeles, domnule Knisch, nu-i așa? Aveți o... Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neobișnuit de subțiri pentru un bărbat. Și dacă da, puteau fi socotite feminine doar pentru atât? Șoldurile lui Karp nu erau foarte proeminente, asta clar, și n-am reușit să disting nici bustul când se așeză la biroul său ordonat (stilourile, pe stânga; hârtiile, la dreapta; clamele, spatula și sugativa În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era Încheiată mai mult decât ultima dată când ne-am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă, Înainte să-mi dau seama că interlocutorul meu vorbea de ceva timp. — Responsabilitatea e pe umerii persoanei mai vârstnice, În ciuda faptului că tribunalul preferă o altă viziune, chiar și-n zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Din cauza buzelor umflate vorbeam dificil. Am Încercat să le dau la o parte cu limba și am descoperit că așa era ceva mai ușor. Nu m-ar deranja să-mi recuperez portofelul. Era nou-nouț. Dar n-au decât să păstreze stiloul. Ăsta e mai de Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le dau la o parte cu limba și am descoperit că așa era ceva mai ușor. Nu m-ar deranja să-mi recuperez portofelul. Era nou-nouț. Dar n-au decât să păstreze stiloul. Ăsta e mai de Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l pot găsi - pe doctorul Karp, adică? Femeia Îmi răspunse ca o fetiță. — Doctorul Röser vă va spune. În sala de lectură. Da, desigur. Notându-și ceva, probabil pentru a Înregistra numele secției pe care o voi vizita, Îmi Întinse stiloul cu un gest elocvent. Am semnat repede. Apoi, mulțumindu-i, am tulit-o sus pe scări. Intrând În sala de lectură, am observat un domn la biroul cel mare, scotocind printr-un maldăr de documente cu un aer de iritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pasă câtuși de puțin. Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti mă conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase protectorul meu. Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată, sau poate a unei hărți al unui teritoriu psihologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când m-am trezit mai devreme, am hotărât să-mi notez tot ce se Întâmplase. Și tot ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o catastrofă pentru literatură și nici măcar pentru o carieră literară. Iată ce scria pe coala de hârtie: Prima dată când am întâlnit-o pe Brenda, ea m-a rugat să-i țin ochelarii. Dragă Gabe, Drogurile mă ajută să țin stiloul între degete. Să nu fie bogat, să nu fie celebru, să nu fie puternic, să nu fie nici măcar sănătos, ci să fie civilizat - iată visul vieții lui. Era atât de adânc încrustată în conștiința mea încât, pesemne, în primul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul domnișoarei Warren alerga pe hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu-i șănătos. Câtă dreptate aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la Constantinopol. Voi coborî la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plătești pe socoteala mea mai mult de opt șilingi și unsprezece pence metrul. Albastru, cred - mi s-ar potrivi -, dar, desigur, nu marin. Bărbatul despre care-ți spuneam (scria domnișoara Warren, urmărind-o pe Janet Pardoe cu ochii și Împotmolind stiloul În hârtie) se crede prea deștept pentru mine, dar tu știi la fel de bine ca mine - nu-i așa, Con? - că pot fi foarte al dracului cu oricine crede așa ceva. Janet este o pramatie. Mă gândesc să-mi iau altă companioană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine. Ai fost Întotdeauna mai norocoasă, dar stai până o s-o vezi pe Coral. Pentru Dumnezeu, nu uita de catifeaua aia! Multă dragoste. Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Europa. Nu-și putu aminti momentul când trecuse de ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din Canada, cu mașină închiriată și șofer la dispoziție, cu 14 valize în set și apartament la hotel de cinci stele. — Mona? Rază de Lună? strigă eroina noastră spre ușă. Și apoi, mai tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și ea să lase capul pe spate și să caute în liniște un cuvânt din patru litere pentru „cabalină“. — Și după aia te rog să-mi iei hainele de la curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A, și sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen pornește mașina și zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este pe teren, tovarășe director îi răspunde secretara, recunoscîndu-l. Spuneți-i că-l rog să mă sune cînd vine. Se întoarce spre birou, să-și continue munca. Soția la telefon spune secretara, după un timp, deschizînd puțin ușa. Directorul lasă stiloul peste hîrtiile din față, ia receptorul și se îndeasă în spătarul fotoliului rotativ, legănîndu-se încet în timp ce discută. Nu, n-am nici o problemă sîmbătă răspunde soției. Doar cu înzăpezirea asta, dar... De ce? Am primit o invitație la premiera de la teatru. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]