435 matches
-
timpul dacă aș Încerca să aflu câte ceva despre Gazda mea? De ce nu! Gazda Mea, tu continui să mă fascinezi. Probabil că ai o viață mult mai interesantă decât mine, un organism primitiv mărginindu-se la un ritual plicticos și deloc stimulant. Numai gândirea speculativă Îmi stârnește curiozitatea care adaugă o nouă calitate vieții mele limitate, așa că voi examina În detaliu mâncarea pe care o Înghite Gazda, voi supune la teste celulele pielii de care sunt atât de atașat, voi Vechea poveasimila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
împreună o oarecare valoare ideologică sau morală, a muncii și acesta este cel care a sosit în mijlocul socioculturalului. Motivația obținută prin alegerea unei viitoare meserii creatoare de un spirit carieristic, nu a fost mai mult ca altă dată o virtute stimulantă. Concluzie: Afirmarea de sine condiție esențială fundamentală de dezvoltare a adolescentului nu poate trece numai prin perspectiva realizării prin meserie. Ipoteza de la care se pleacă este că munca este o necesitate socială, condiție necesară a autonomiei sale economice. Pe de
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
a eliberat cinematografia de îndatoririle ei documentare să spunem de "subiectele de societate" și de cotidianul social. Banalizând imaginea, mediul cel mai ușor își obligă înaintașul mai greoi să supraliciteze extraordinarul pentru a-și justifica existența. Fotografia sau televiziunea, deopotrivă stimulante și concurente, sunt cele mai bune propagandiste ale înaintașului pe care-l declasează. Principalul complice este totodată inamicul intim. Fotografia a permis revista de artă accesul la toate colecțiile particulare, transportul la domiciliu al operelor inaccesibile, democratizarea gustului. La fel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
postsinaptic rapid (în milisecunde) de tip excitator sau inhibitor. În cazul receptorilor metabotropi, deschiderea canalelor ionice se realizează mai lent fie direct prin legarea proteinei G de canal, fie indirect prin activarea prealabilă a adenilciclazei și formarea de AMP ciclic stimulant, la rândul său, a proteinkinazei A activatoare a canalelor respective. Ca exemple de canale ionice activate direct pot fi menționate canalele de K+ specifice receptorului muscarinic atrial de tip M2, precum și cele de Ca2+ de tip L. Din categoria canalelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
calciu, intervine la nivelul porilor de fuziune a veziculelor cu membrana presinaptică, permițând descărcarea conținutului vezicular în fanta sinaptică. În teritoriul glandular medulosuprarenal eliberarea catecolaminelor respective se realizează cu ajutorul acetilcolinei din fibrele preganglionare ale nervului splanhnic, ca rezultat al acțiunii stimulante a acesteia asupra receptorilor nicotinici de la suprafața celulelor cromafine. După eliberare, catecolaminele sunt recunoscute de moleculele receptoare specifice de la suprafața membranei postsinaptice neuronale sau a celulelor efectoare. Receptorii adrenergici. Au fost inițial clasificați în alfa () și beta () adrenergici. O analiză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hemoglobinei sub influența hemoxigenazei, participă împreună cu NO la neurotransmiterea sau modularea neurovasculară centrală și periferică. Drept moleculă gazoasă semnal, CO provoacă atât reacții miorelaxante și vasodilatatoare locale, cât și activarea mediației chimice anterograde și retrograde centrale prin intermediul sistemului guanilatciclazei-cGMP. Efectele stimulante de la nivelul structurilor neurovasculare centrale ale CO contribuie la reacțiile reflexe inhibitorii de tip depresiv, însoțite de reacții hipotalamo-hipofizare compensatoare (CRH, vasopresină, oxitocină etc.). Acționând atât la nivel neurovascular cerebral, cât și în unele teritorii neuro-efectoare periferice, interacționează cu NO
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardioinhibitori, care acționează indirect atât prin intermediul centrului vasoconstrictor, pe care îl deprimă, cât și a stimulării nucleului motor dorsal al vagului în cazul acțiunii cardio-inhibitoare. În felul acesta, centrii vasomotori pot să stimuleze sau să inhibe activitatea cordului, efectul concomitent stimulant coexistând cu cel vasoconstrictor, iar răspunsul inhibitor însoțind reacția vasodilatatoare. Ei constituie de fapt un veritabil barostat unitar, prevăzut cu automatism propriu și cu o sensibilitate deosebită față de variațiile bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen din sânge. Tonusul centrilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin excitarea capătului periferic al acestuia, a produs efecte contrarii de tip vasoconstrictor. În anumite teritorii vasculare (mușchi striat, inimă, creier), descărcările eferente simpatice acționează în sens dilatator, printr-un mecanism amplu discutat în literatură. După majoritatea autorilor, atât acțiunea stimulantă cardiacă, cât și cea dublă vasculară se datoresc efectelor musculare, directe, asupra unor receptori specifici și efectelor metabolice, indirecte, ale mediatorilor simpatico-adrenergici, noradrenalina și adrenalina. Răspunsurile vasculare de un sens sau altul depind, după Ahlquist (1948), de predominanța receptorilor adrenergici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu ajutorul ventilației crescute. La rândul său, oxigenul influențează indirect reactivitatea centrilor respiratori. Scăderea acestuia în sângele arterial sub valorile normale excită chemoreceptorii zonelor reflexogene, activând transmiterea de semnale reglatoare la centrii respiratori. II.3.9.3 Controlul chemoreceptor central Efectul stimulant al bioxidului de carbon asupra centrilor respiratori a fost demonstrat de Frederique (1902), prin tehnica circulației încrucișate, și confirmat de Heymans (1928) pe animale cu capul izolat, din punct de vedere vascular, de trunchi. Creșterea bioxidului de carbon în sângele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determină hiperventilație pulmonară, ca urmare a creșterii excitabilității centrilor respiratori. Efecte similare au fost constatate de către Haldane (1905) la om. Crescând concentrația bioxidului de carbon în aerul alveolar doar cu 0,2%, autorul sus-citat a obținut dublarea ventilației pulmonare. Efectele stimulante, producându-se și în cazul perfuzării ventriculului al IV-lea cu o soluție bogată în bioxid de carbon, pledau pentru acțiunea directă a acestuia asupra centrilor respiratori. Pe aceste baze experimentale s-a atribuit bioxidului de carbon rolul de veritabil
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
descărcare a impulsurilor generate de centrii inspiratori, cât și intensitatea acestora. La rândul lor, ionii de hidrogen reprezintă, de fapt, stimulul primar al neuronilor respiratori chemosensibili. Deși hidrogen-ionii nu străbat cu ușurință bariera hemato-encefalică, în prezent se admite că efectele stimulante ale bioxidului de carbon sunt indirecte. Ele se realizează prin intermediul acidului carbonic format și disociat în ioni de hidrogen și bicarbonat la nivelul ariei chemosensibile. Răspunsul puternic al acesteia la concentrația crescută a hidrogenilor din sânge sau LCR scade în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesteia la concentrația crescută a hidrogenilor din sânge sau LCR scade în orele și zilele următoare, datorită tamponării lor de către ionii de bicarbonat rezultați din disocierea acidului carbonic. De aceea, creșterea bioxidului de carbon în sânge are un puternic efect stimulant acut asupra respirației, urmat de efecte mai slabe ulterioare. Crescând frecvența și amplitudinea respirațiilor, bioxidul de carbon asigură mecanismul de feedback necesar reglării concentrației sale normale în întregul organism. Astfel, centrii respiratori fac oficiul „unui adevărat reostat al bioxidului de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cooke (1967) constată că efectul gastrinei exogene este identic cu acela al gastrinei endogene, eliberată sub influența administrării de acetilcolină la câinele purtător de fistulă gastrică. Gastrina stimulează puternic secreția gastrică acidă (HCl) la om, câine, pisică și șobolan. Efectul stimulant apare atât in vivo cât și in vitro, pe mucoasa gastrică izolată de cobai sau broască. Denervarea reduce răspunsul secretor la gastrină datorită suprimării componentei sensibilizatoare vagale. Paralel cu efectul stimulant asupra secreției de HCl, gastrina I și II, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acidă (HCl) la om, câine, pisică și șobolan. Efectul stimulant apare atât in vivo cât și in vitro, pe mucoasa gastrică izolată de cobai sau broască. Denervarea reduce răspunsul secretor la gastrină datorită suprimării componentei sensibilizatoare vagale. Paralel cu efectul stimulant asupra secreției de HCl, gastrina I și II, ca și pentagastrina de altfel, activează secreția de pepsină. Această acțiune este însă mai slabă decât a histaminei și diminuă după bivagotomie. Secreția de mucus este de asemenea stimulată prin mecanismul indirect
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și a stimulării zonelor secretoare de hormoni circulanți - ADH retrohipofizar și sistem renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu binecunoscutele proprietăți antidiuretice și stimulante a secreției de aldosteron și ingestiei de apă în cazul angiotensinei II active. În ultimul timp se atribuie sistemului renină-angiotensină un rol important în reglarea umorală a ingestiei de apă. Suficiente dovezi experimentale s-au acumulat în favoarea participării angiotensinei II
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
balansată dintre cei doi rinichi. Noradrenalina eliberată de varicozitățile simpatice acționează local atât în sens constrictor asupra maculei densa și microcirculației renale, cât și a transportului epitelial mai ales la nivelul tubilor proximali prin intermediul receptorilor alfa1-adrenergici în ambele teritorii. Efectele stimulante asupra celulelor granulare ale aparatului juxtaglomerular (AJG) eliberatoare de renină sunt mediate de receptorii beta1-adrenergici. Neuropeptidul Y potențează ambele acțiuni ale noradrenalinei, iar prostaglandinele, oxidul nitric, histamina și bradikinina le modulează în sens inhibitor. Un rol modulator activator important deține
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
piloși dispuși în anumite zone cutanate. La om, sebumul (amestec de lipide) îndeplinește rol de barieră de protecție a absorbției percutanate apoase, microbiene și fungice. Reglarea secreției glandelor sebacee este sub control predominant hormonal. Androgenii sunt principalii hormoni cu efect stimulant. Dintre hormonii hipofizari TSH, ACTH și gonadotrofinele activează secreția glandelor sebacee prin intermediul hormonilor gonadali. - Secreția sudorală este produsul de secreție a celor două tipuri de glande sudoripare: ecrine și apocrine, inervate atât de simpaticul colinergic, cât și fibrele simpatico-adrenergice eliberatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
format din 191 aminoacizi la om. Posedă multiple acțiuni biologice nelimitate la un anumit organ-țintă ca în cazul celorlalți hormoni adenohipofizari. Ele constau în stimularea proceselor de creștere ale oaselor, mușchilor, viscerelor, colagenului, țesutului conjunctiv și adipos. La baza proprietăților stimulante a creșterii stau fenomenele anabolizante de intensificare a sintezei proteice dublate de activarea condro- și osteosintezei. Creșterea oaselor se datorează stimulării condrogenezei și calcificării, ca urmare a intensificării activității mitotice a cartilajelor de conjugare și depozitării calciului la nivelul osteoblastelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Absența unei glande sau organe-țintă face posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin hipoglicemia, aminoacidemia și hormonii tiroidieni care acționează sinergic cu STH asupra creșterii somatice. Atât hipoglicemia insulinică cât și cea de foame intensifică secreția de STH. Hiperglicemia, dimpotrivă, determină scăderea concentrației sale plasmatice. Dintre aminoacizi, arginina este cea mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metabolismului fosfo-calcic. Din punct de vedere chimic, CT este un polipeptid constituit din 32 aminoacizi, sintetizat dintr-un precursor - katecalcina. Spre deosebire de PTH care realizează o concentrație plasmatică medie de 0,5 mg/ml, CT variază între 10-100 pg/ ml. Factorul stimulant major al secreției de CT este reprezentat de creșterea calciului în plasmă. Efectul său hipocalcemiant se produce pe trei căi principale: -creșterea activității osteoblastice concomitent cu inhibarea osteoclastice; -reducerea activității osteolitice; -inhibarea formării de noi osteoclaste. La baza acestor efecte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucozei, alți produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi, arginina și lizina posedă proprietăți insulinosecretoare. Acțiunea lor este mai puternică pe fondul hiperglicemiei și constă, de fapt, în potențarea efectelor stimulante ale glucozei. Hormonii gastro-intestinali (gastrina, secretina, colecistokinina și GIP) stimulează moderat secreția de insulină. Însăși insulinemia este un factor de autoreglare a insulinosecreției prin feedback negativ. Secreția zilnică variază în jurul a 40 U.I. Reglarea nervoasă este asigurată neuro-reflex de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte de tip hiperglicemiant (fig. 144). În condiții normale, deși mecanismul de feedback insulinic este mai important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care, la rândul său, provoacă hiperplazia celulelor Leydig din testicul și producția crescută de hormoni testiculari de la pubertate până la bătrânețe. Secreția de testosteron, ca principal hormon androgen, este direct proporțională cu cantitatea de LH lansată în circulație. Prolactina potențează efectul stimulant al LH hipofizar asupra producerii și secreției de testosteron. În timpul gestației, placenta secretă mari cantități de gonadotrofină corionică cu structură aproape identică cu a LH și cu acțiune stimulatoare asupra celulelor Leydig ale fetusului, în vederea producerii de testosteron necesar dezvoltării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
digestiv și altor teritorii efectoare. Prin intermediul acestora, serotonina provoacă efecte de tip excitator sau inhibitor la nivelul diverselor țesuturi și organe. Dacă efectele vasculare diferă în funcție de teritoriul vascular, asupra musculaturii netede digestive, uterine și bronșice exercită în mod constant acțiuni stimulante. Concomitent cu creșterea motilității gastro-intestinale, serotonina provoacă bronhoconstricție și vasodilatație în segmentul cefalic și roșeața feței, caracteristică sindromului carcinoid (hipersecretor de serotonină). Fenomene similare de eliberare crescută a serotoninei au loc în cazurile de agresiune mastocitară și agregare plachetară. Serotonina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stări patologice (insuficiență renală, șoc cardiogen, insuficiență cardio-pulmonară, intervenții chirurgicale, traume vasculare etc.). Vasele coronare, de asemenea, formează și reacționează la efectele vasoconstrictoare ale endotelinelor. Acțiunea coronaroconstrictoare a endotelinei-l de exemplu este mai puternică decât a angiotensinei în cazul efectelor stimulante asupra secreției de factor natriuretic atrial. Vasoconstricția endotelinică fiind calciu-dependentă este inhibată de blocantele canalelor de calciu. La nivel cerebral, endotelinele-1 și 3 se găsesc în concentrații relativ mari în hipotalamus, hipofiză, scoarță cerebrală, hipocampus, talamus, cerebel și bulb. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]