24,880 matches
-
Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând depărtări și ispite Livrescă Dacă Unu și cu Doi mă Duc încet încet la Trei Parcă viața are-o noimă -Dar povestea cu Maitreyi? Semănatul și culesul, Totul are un temei, Până
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
nimeni nu se-ndură -Dar povestea cu Maitreyi? Profetul O dună-i gândul. De departe Nu bănuiești în care parte Se mută-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O nălucire-i. Caravane, Nu bănuiești ce urme vane Se sting încet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
pe un drum în șapte noduri strîns în felul în care desenează cineva o floare răsucită-n-minte după ce a priceput că a rămîne este egal cu a pleca, a sta este a merge în centrul tău unde te naști, aprins și stins cu predicat și cu scuipat de rîndunea, un nene-Hamlet atît de galben că se împarte la doi cu o plăcere care-l decapitează ca pe un cocoș cu salbă trăsnetul căzut în silă în curtea unui abator și-i face
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Direcția infinită depășește coroana chemată la rege, care duce acolo, firește, povara strânsă-n culege. Floarea crescuse tiptil Anul Nou în cavou, a urat infidelul pistil. Râse bobul de rou, floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin Mă culc senin pe umbra stearpă a cheii, lumina aduce și îmi lasă chemarea umbrind oblâncul șeii. Deci numai dorul e o plasă, în care curge
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe față și pe dos" ca la împletitul ciorapilor, altfel spus: "a se citi sub cuvinte". Așadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează. (Nora Iuga) Constanța În orașul vechi casele se descuamează contaminate de-o eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
mai întîi, cîte un părinte. Pe rînd. Ca și cum părinții ar fi parte din noi. Ori noi parte din părinți. Opera, mai întîi, opera. Si opera părinților noștri sîntem noi. Noi, mai întîi. Sîntem rebuturi ale operei. Pămîntul e și împăciuitor. Stinge toate querelele. Toate dihoniile. Toate dizidențele. Toate nebunelele. Oalele. Și ulcelele. Și eu, acum, sînt aplecat asupra ei. O sărut. Îi simt buzele umede. Pe bună dreptate, căci se face de ploaie. Se aud, deasupra noastră, bubuituri. Tunetele. Bubuie lumea
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am înotat departe în Dunăre - tu rezemată de balustradă adulmecându-mi trupul în apa verzuie, pe mal câțiva pescari
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama Ilenei, în mână cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i s-a stins când și-a dat seama că nu știam nimic despre fiica și nepoțica ei (nici telefoanele nu mai mergeau), că abia după aceea mă voi îndrepta spre casă. Oricum, bunica și nepotul erau bine: Radu, foarte agitat, avea încă temperatură
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
for me to feel that you are! D Lestine iterare SĂRUTUL TRĂDĂRII Dar iată, mâna celui ce Mă va vinde este cu mine la masă. (Luca 22 : 21) Când apostolii Îi mâncau trupul La Cină Cea de Taină, Îngerii Au stins stelele Să nu se vadă mâna Înfometata de arginti. Dar le-au reaprins curând Să lumineze Sărutul Care a pecetluit Răstignirea Iubirii Pentru puterea ei De a ierta The Kiss of Betrayal But behold, the hand of him who betrays
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele în alb alegoric un nimic aproape palpabil e întoarcerea în sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea abdică
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
aș goli, i-aș pune termopane albe, l-aș vopsi în portocaliu. I-aș monta o instalație ultimul răcnet, cu comandă de la distanță pentru toate becurile din el. Cu o singură apăsare de buton, toate, deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
aș vopsi în portocaliu. I-aș monta o instalație ultimul răcnet, cu comandă de la distanță pentru toate becurile din el. Cu o singură apăsare de buton, toate, deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră: 8 și 1030, seara, 530 și 7 fix
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră: 8 și 1030, seara, 530 și 7 fix, dimineața. Aș butona, așa, o sută de ani. Luci Luci are o meserie comă: emailist. L-a angajat o companie din Singapore să scrie emailuri de dragoste
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai seama, așa ceva nu se poate întâmpla la noi. Nu, răspund eu, că la noi nu vine Led Zeppelin. O pufnește râsul, nu se aștepta. Mă așez, se așează, stinge țigara, își trece mâna prin păr. Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde lucrezi? In pat, spun eu, și mimez stând rezemat pe un morman de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
viața pe treapta cea mai de jos a importanței, erau împrospătate când și când de un pic, un strop, un nițeluș de uman, de plin, de normal! Dar nu se zice că i-a întrebat odată Dumnezeu pe români: vă stingeți de sete, seminție românească? Să vă dau o gură de apă? Dar numai una, doar atât cât să vă umeziți buzele, și să nu mai înghițiți în sec vreo câteva secunde, ia să vezi ce fericiți veți fi! Și între
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de vântul biciuitor al dezastrului, veniți și vă bucurați și voi alături de mine De fapt scriu o simplă
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându-ți căldura pe
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
toți porii ca frișca prima înghițitură nu ți se pare grețoasă apoi dintr-o dată te-ntorci pe dos fillip nu mai e trecutul care va veni să-ți salveze onoarea (închipuirile?) ci o lume dispărută în ea însăși cum se stinge lumina și rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de o anume sete înscrie desenul unei vieți din care transpare lent chipul inimii pentru mine însă, totul ar putea fi cuprins în trei cuvinte: sclipătul depărtat al apelor... Dinspre o liniște se mistuie lumea, reînfiripîndu-se în interval: a te stinge înainte de-a te duce în tăcerea curgînd, lumea petrecîndu-se fără de mine și totuși în mine n-a fost și nu există început doar răsfrîngerea unui alean într-un golde vale: atunci, cînd umbrele tot mai lungi înlesnesc o altă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de școală "bunicul este ceferist și toți băieții lui sunt membri de partid!" Cum se aprinde (ah allumette), cum se stinge acest timp ce m-a trăit ... pământul roșu umed, limba aspră a unui taur adormit. Ah, miezul dulce de papaya ... mi se topește-n gură un cocoșel de zahăr de la bunica mică cu pălării de soare ... dorul de-acasă gâtuit
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Miron Kiropol * Tot ceea ce am câștigat e suflul tău, Tot ceea ce am pierdut mi-a devenit inimă. Vino să-mi spui: iubitule. Vino cât mai am timp De a privi în materie Voluptatea ei de rugăciune. Mă sting fără să știu când, Mă sting în tine flacără și flamură. Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
ceea ce am câștigat e suflul tău, Tot ceea ce am pierdut mi-a devenit inimă. Vino să-mi spui: iubitule. Vino cât mai am timp De a privi în materie Voluptatea ei de rugăciune. Mă sting fără să știu când, Mă sting în tine flacără și flamură. Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]