1,189 matches
-
o vede pe Doina intrînd, îi face semn cu degetul să se apropie. Ce-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dori să se poată ridica acum din scaunul acesta incomod, să iasă și să se plimbe îndelung prin viscol. Ochii lui, mijiți, prind imagini fugare ale trecutului, le rețin și nasc în mintea sa conturul fetei rămase lîngă marginea patului, stingheră, mai frumoasă ca înainte tocmai prin aerul firesc al vorbelor: Tu ai mai cunoscut poate..., n-aș vrea să rîzi de mine... S-a apropiat de ea și a atins-o cu vîrful degetelor: Trebuie să mă conving că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spun și domnului profesor, de-aceea am să stau să-l aștept. Da, dar afară, la poartă arată femeia cu mîna spre ieșire. Bărbatul ar vrea să plece, dar nu se îndură să facă primul pas, rămînînd totuși locului, strîngînd stingher din, umeri: Doamnă, vă rog... Gîndiți-vă și dumneavoastră... Vă cer iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văzut între tine și Doina vreun gest intim, vreo privire...; n-am văzut acea flacără ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și Doina vreun gest intim, vreo privire...; n-am văzut acea flacără ce le leagă pe mamă și fiică, de aceea m-aș fi mirat să-ți spună că a fost aici... În tovărășia ta ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să te mai întorci o clipă... Mihai clatină prelung din cap în semn că nu, încă nu..., iar palmele lui se întind încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ispititoare, puțin crăpată, stă ușa barului. O deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului. Bun venit! îi șoptește Mihai cu drag, luîndu-i mîna să i-o sărute. *** Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a terminat și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine și tocmai de-asta atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că-i aparținea din nou, se simțea stingher. Doamna Bellairs rupse tăcerea: — Iată instrucțiunile: trebuie să cîștigi cozonacul. Vei spune cît cîntărește: patru funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de până atunci, că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea vreunui musafir, răspundea că-l cheamă Adam, că n-are alt nume. În astfel de ocazii se simțea răzbunat de stângăcia lui Karl, care nu găsea vorba potrivită, zâmbea stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe că n-avusese dreptate să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zâmbetul unui copil fericit ... căci nu pot să râd ... Zâmbetul meu amar împreună cu ecoul se topesc în culorile asfințitului. Norii plutesc pe cer ca parașutele de mătase ale păpădiilor... Zadarnic te tânguiești, îmi șopti un glas al nimănui. Am rămas stingher... E o noapte adâncă ce mi se așterne pe suflet, grea și apăsătoare... Magdalena Bratu, clasa a VIII-a B O zi din viața unei frunze Se născuse dintr-un mugur firav, într-o dimineață caldă, odată cu începutul primăverii. O
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl privi lung, apoi Îl sărută pe frunte și, după ce netezi Îndelung șervețelul de hârtie de pe masă, care plutea stingher ca un nufăr printre sticlele goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea, Simona, zisă Șușu. Nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în mileniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-a. Vorbeau cât puteau ele de literar și de emancipat, abordau subiecte elevate și Încercau să aplice cunoștințele teoretice În practică. Ruzânița se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai departe era doar o pășune, care urca destul de abrupt pînă sus, pe un deal care domina împrejurimile. Cine ar fi fost atent, ar fi observat cîteva urme care continuau strada pînă sus, hăt, pe deal, unde era o căsuță stingheră, modestă și deteriorată în parte. Chiar dacă în jurul curții acelei case nu se aflau copaci sau tufișuri, totuși aveai senzația că acea proprietate era perfect camuflată. În plus, nimeni n-avea în evidență contribuabilul acesta izolat. Nu avea curent, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea 6 ani când, pe sobă, la lumina opaițului, seară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]