300 matches
-
Femeia șovăi în semiântuneric și se lipi încet de perete. Brusc, Adrian își puse mâna la inimă. - Chi e costul che senza morte Va per Io regno della morta gente? șopti el, întorcîndu-se către vecina lui. Fetele îl priveau zâmbind, stingherite, neîndrăznind să râdă. Orchestra, care cântase ultimele minute în surdină, încetă. - A început iar să se zbată, spuse Adrian, apăsîndu-și palma pe inimă. Mi se fac semne. Dacă nu mă mai întorc, să nu vă neliniștiți. Nu mi se poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi. Antim o ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii și, cu un efort, zâmbi. - E greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba despre mine. Îmbrăcaseră amândoi uniformele de general, și Ieronim începuse să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus cu glas răstit: -Nu e treaba voastră! Copiii nu se așteptau la o asemenea reacție din partea Lidiei. S-au privit nedumeriți. În mintea lor stăruia o întrebare la care deocamdată nu găseau răspunsul: Ce-o fi cu ea? Stingheriți, s au așezat pe o bancă în parcul unde se desfășura discuția. -Dar, Lidia, suntem prietenii tăi. Tu știi că între noi nu încap secrete. Ce se întâmplă? întreabă rugător Melinda. -Ia mai lăsați-mă în pace, răspunde amenințător, cu
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
de replici s-au luat la bătaie. Marius s-a ales cu ochiul umflat și o durere puternică la brațul stâng. Florentina a fugit, când a văzut ce se întâmplă. După ore Marius a condus-o acasă. Ea se simțea stingherită și n-a scos un cuvânt tot drumul. Pe la ora cinci a după-amiezii Florentina a plecat la niște ore de matematică. Așa cum era de așteptat, Vali era în colțul străzii, așteptând o. A intrat în vorbă cu ea și după ce
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
își spusese: „Fata asta, nepoata lui, e primejdioasă, e lucrul cel mai primejdios din lume“. În clipa când își reamintise de acest gând i se înseninase chipul; pentru că nu-i plăcea deloc să-și spună că se simțea mult prea stingherit ca să se apropie, firesc, de străinii aceia. Când ajunse la poarta principală o mișcare îi atrase atenția și, cu colțul ochiului, văzu că era însoțit de Zet. George întoarse capul și cățelul îl lătră, apoi se retrase și își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă replică de parcă întreaga problemă neplăcută îi fusese vârâtă lui cu sila pe gât de către Tom. Tom se dădu la o parte, lăsându-l pe Rozanov să treacă primul. Ieșiră în hol, unde stătură un moment față în față, amândoi stingheriți. Rozanov era de aceeași înălțime cu Tom. Băiatul îi simți mirosul hainelor - un miros filozofic, de transpirație și gândire. Rozanov deschise ușa din față bâjbâind și ieși; Tom îl urmă și închise ușa. — Acum, eu o iau la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru să plece. Eu însă nu mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-ar putea avea un ochi atât de noroios m-a oprit. Ar fi fost o blasfemie gestul meu, nu o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rănile noastre ascunse, de complexele noastre. Dar un demon pragmatic ne ispitește. Câte lire turcești se obțin cu un dolar? Cineva aruncă puțină apă rece peste febra comercială. "Nu vă supărați, n-am venit aici pentru cumpărături". Urmează o tăcere stingherită. M-aș plimba prin Istanbul, uitîndu-mă la minaretele care străpung aerul îmbibat de umezeală, mi-ar plăcea ca, după Moscheea albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a mâncat bine, s-a băut pe cinste, au fumat țigări fine, au ascultat muzică - Bach, Händel, Gershwin, apoi iar Bach, Ceaikovski, Glinka - iar când cheful începuse să-și pună amprenta asupra lor, au început să cânte trei voci, ușor stingherite, dar unite de forța magică a celor opt note. Apoi, fără să spună un cuvânt, Săndica a abandonat trio-ul și a început să mângâie clapele pianului, într-un cântec ce s-ar fi vrut confesiune și uitare, totodată. Petrecerea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Îți spun, nu ai de ales. La următoarea noastră întâlnire, dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă roc ză luați log. Mă voi ocupa de dumneavoaztră într-o glipă. Thaw se așeză stingherit. Omul avea o gaură pe partea dreaptă a feței, acolo unde ar fi trebuit să fie obrazul, și mare parte a chipului era răsucită spre ea. Ochiul drept fusese deplasat din linia pe care o făcea cu ochiul stîng, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită o clipă în alegerea cuvântului, apoi își continuă gândul, ironic:) extrovertiți, în stare să construiască un conac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Îți spun, nu ai de ales. La următoarea noastră întâlnire, dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită o clipă în alegerea cuvântului, apoi își continuă gândul, ironic:) extrovertiți, în stare să construiască un conac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimic împotrivă, răspunse Kent. Iar dacă nu mai exista obiecții, declar ședința... - Domnule Kent, îl întrerupse Grosvenor, ridicând mâna. - Declar ședința închisă! Stărui Kent. Oameni rămaseră pe locurile lor, iar directorul păru să șovăie, apoi spuse, pe un ton cam stingherit: - Domnule Grosvenor, ai cuvântul. - Deși e greu de crezut că ființa aceea ar putea fi în stare să ne interpreteze simbolurile, eu socot că ar trebui să distrugem hărțile noastre stelare zise Grosvenor. - Eram pe punctul de a propune același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI NU SE MAI SIMȚEAU STINGHERIȚI SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEL CARE ERA PLECAT, SĂ FOLOSEASCĂ LIMBAJUL TUTUROR, SĂ-ȘI CERCETEZE DESPĂRȚIREA SUB ACELAȘI UNGHI CA ȘI STATISTICILE EPIDEMIEI. DACĂ, PÂNĂ ATUNCI, ÎȘI SUSTRĂSESERĂ CU ÎNDÂRJIRE SUFERINȚA LOR DIN NEFERICIREA COLECTIVĂ, EI ACCEPTAU ACUM SĂ LE AMESTECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
slujbă de negru ș-un salar de negru. Acu’ chiar că-s în rându’ oamenilor. Un cioroi adevărat. Nu vagabont. Numa’ cioroi.» Ăău! Ce mai schimbare am făcut!“ Femeia trase coarda ca sa sune clopoțelul și se ridică de pe scaun, încercând stingherită să evite orice atingere cu trupul lui Jones, care o privea cum se răsucește, cu detașarea pe care i-o ofereau ochelarii lui verzi. „Ie-te la ea. Crede că am siflus și TBC, că mi s-a sculat socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Urmă o lungă tăcere, întreruptă doar de zgomotul violent pe care îl făcea doamna Reilly sorbind din pahar. — Vrei niște cartofi crocanți? întrebă în cele din urmă doamna Reilly, deoarece constatase că tăcerea o făcea să se simtă și mai stingherită. — Da, cred că da. — Sunt în pungă, chiar lângă dumneata. Doamna Reilly îl privi pe domnul Robichaux cum deschide punga din celofan. Chipul lui, ca și costumul cenușiu de gabardină, părea curat și proaspăt. Poate Santa are nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vorbea cu ceva mai multă fermitate. Cu cinci ani în urmă, nu folosea cuvântul embrion. Acum o făcea, cu prudență și doar în treacăt. Punea bazele. Îi făcea să se gândească. Gândul la cei suferinzi îi făcea să se simtă stingheriți. La fel și ideea de a-i face pe infirmi să meargă din nou. Bineînțeles, nimeni nu știa dacă asta avea să se întâmple vreodată. Bellarmino, personal, se îndoia. Dar era bine să-i lase să creadă că acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mi-a cerut-o niciodată. Mama a fost cea care mi-a vorbit de aspectul ăsta: „Cred că e soluția cea mai Înțeleaptă“. Ar fi putut să-mi vorbească chiar el. Sau să-mi scrie o scrisoare, dacă se simțea stingherit. Dacă nu cumva mama luase inițiativa? Părinții mei cu siguranță au evocat problema, iar tata desigur că a oftat: — François mă preocupă cu romanul lui. N-ar fi bine să mi se atribuie mie ce va publica el. — Liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]