310 matches
-
ei puseseră la cale revoluția bolșevică. Acasă, unii spuneau că lor trebuie să le mulțumim pentru faptul că la noi socialismul ieșise biruitor și de atunci totul mergea strălucit. Când spuneau asta, era ceva neplăcut în tonul lor. Tata tăcea stingherit. După ce signora Maria i-a călcat costumul, tata l-a întins grijuliu pe pat. L-a privit cu atenție, a netezit stofa cu palma și a cugetat cu glas tare: „Nu trebuie să arătăm ca cerșetorii, dar nici ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e totuși destul de mare și ea. Acolo precis că nu te găsește nimeni dacă nu vrei și poți trăi cu pește, apă și ouă de păsări sălbatice. Ei, ce zici?” Nu m-am putut împiedica să zâmbesc, deși mă simțeam stingherit, căci știam că nu voi fi niciodată ca Huck. Mersul cu pantofi ortopedici era suficient de anevoios. Săritul și cățăratul nici nu intrau în discuție. N-am spus nimic și am început să mă tem să nu-și dea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Să mănînc eu bătaie din cauza lui? BUNICUL: Ia să văd... (caută în ziar, apoi citește tare) "Edi al meu era foarte isteț. Mi-am dat seama că se încurcase cu nevasta vecinului care deschisese un butic" Așa e, măi? EDUARD (stingherit): Oarecum... BUNICUL (citește): Cînd vecinul pleca după marfă, puștiul meu, care nu se omora cu școala, chiulea și hop la domnița de vizavi, care, la nici 40 de ani, nu arăta rău deloc". (Celorlalți) Așa-i! N-arată rău. (Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
noastre. EDUARD: Voi vreți să aflați chiar totul? GETA (decisă): Da. Sînt mama voastră și vreau să știu tot despre voi! BUNICA (mai decisă): Eu sînt bunica voastră și vreau să știu totul și ceva pe deasupra! GETA: Așa că spune. EDUARD (stingherit, clar că minte): Dar eu... Eu nu știu... Nu știu nimic... GETA: Vezi că-ți crește nasul dacă minți. EDUARD: Zău nu știu... BUNICA: Tragi a bine, băiatule! Să intri în politică: îngheață apele cînd vorbești. (Mamei) Seamănă cu taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD: Las-o că nici n-a început. SONIA (Bunicii): Despre ce vorbești, bunico? Eu și facultate! BUNICA: Asta cam așa e. EDUARD (cam stingherit, Soniei): Iartă-mă. Eu le-am spus. SONIA: Ce le-ai spus? EDUARD: Știi...chestia aia...cu finanțele... cu condiția... Fiica e gata să izbucnească în plîns iar Mama și Bunica se reped în jurul ei ca s-o consoleze. GETA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adus cărțile. Și, așa cum îmi închipuisem, mi-a întins peste masă trei cărțulii cu coperți roase, Noica, Cioran și Țuțea. De Nae Ionescu uitase, nu i-am mai adus aminte. În timp ce mi le întindea, la noi se uita Pui, vădit stingherit, n-avea el ce căuta într-un mediu în care oamenii își trec unul altuia cărți. Se lăsa pe spate și-și tot cerceta haina. - Vă grăbiți? am întrebat. - A, nu, m-a adus Bogdan cu mașina, dar el trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu cred că mai avea ce să vâneze. Acum că aflasem cum stăteau lucrurile îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit stingherit. În mod normal lumea se scoate din astfel de situații împingând lucrurile către bășcălie, moment care reclamă izbucnirea în râs. Aici n-aveam ce să fac decât să-i zic „gata, Mama Mare, prinzi rădăcini, revino-ți”, sau o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scurt, ca pe un copil, și plecarăm. La o altă cotitură se deschise adânc valea Cracăului. Deasupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o sfărmătură de nor. Acest fragment al astrului nostru, în plină lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei, i-am explicat cu dezasperare ceea ce știa și ea, că, din milioanele de corpuri cerești, Pământul nu are în proprietatea lui decât hârbul ăsta de staniu, pe când alții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar n-am trecut neobservat. Un bărbat de la bar mă urmărea. Purta o cămașă hawaiiană și ochelari de soare și parcă se uita dezaprobator. Dar apoi pe figură Îi apăru un zâmbet mare, complice. Zâmbetul mă făcu să mă simt stingherit, așa că m-am uitat În altă parte. Când am ieșit din bar, cerul era complet negru. Înainte de a pleca, Scheer a deschis furgoneta În spate, ca să iasă Franklin afară. Câinele era bătrân, nu mai putea să meargă, iar Scheer trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată nu-i am dat importanța cuvenită, mai precis, timpul nu mi-a permis să-i aprofundez sensul...Te mai rog Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din nou, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la șantier și nu spuse nimic, Încercând să justifice masurătorile. Cunoscând În prealabil adevărul din afirmațiile lui, Șeful de Șantier, Contabilul Șef Gică Popescu Împreună cu Tony Pavone, Îl asaltară cu Întrebările. „Este adevărat..? Sigur, nu putea fi altfel...!” Șeful comisiei stingherit, păstră tăcere. Dădu la iveală un tenc de hârtii, vânturându-le prin fața lor. „Îmi pare rău...S’a strecurat o greșeală...! Va trebui să măsurăm din nou...!” Șeful Șantierului izbucni. „Ce fel de greșeală, tovarășe inginer, ne puteți arăta...?” „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Regale părându-mi excelentă. Visez, când mai am timp și curaj să visez, că poate la un târg, la o expoziție, ne vom întâlni... Mă gândesc și dacă ne vom întâlni ce se va întâmpla? Probabil că vom fi mai stingheriți decât la prima noastră întâlnire... Cine știe. * Petre, Petre... Cum se mai joacă soarta cu noi. După ani și ani, odată cu liniștea din noi, credeam că vom păși pe mai departe pe drumuri paralele, care, așa cum se spune, se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
citesc această carte! zise Felix. - Vrei se citești Geschlecht und Charakter? Admirabil. Dă-mi un franc și ți-o procur eu. Felix îi dădu francul. Merseră câtăva vreme tăcuți unul lângă altul, fiindcă Felix, deși iubitor de discuții, se simțea stingherit să facă mărturisiri. I s-ar fi părut o necuviință să pomenească numele Otiliei, și chiar al Georgetei, față de un altul, și chiar să facă oricât de mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi-a cerut-o niciodată. Mama a fost cea care mi-a vorbit de aspectul ăsta: „Cred că e soluția cea mai Înțeleaptă“. Ar fi putut să-mi vorbească chiar el. Sau să-mi scrie o scrisoare, dacă se simțea stingherit. Dacă nu cumva mama luase inițiativa? Părinții mei cu siguranță au evocat problema, iar tata desigur că a oftat: — François mă preocupă cu romanul lui. N-ar fi bine să mi se atribuie mie ce va publica el. — Liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Își dorește sfințita voastră față bisericească mai mult decît mutrișoara asta, martoră mută și concludentă a faptului paternal În chestiune? Preotul păru să stea la Îndoială. Mă veți ajuta, părinte? am implorat eu cu șiretenie. Vă rog... Părintele Fernando oftă, stingherit. — Nu văd ce-ar fi rău În asta, bănuiesc, zise el pînă la urmă. Ce vreți să știți? Totul, zise Fermín. 25 Părintele Fernando Își recapitula amintirile cu un ton de omelie. Își construia frazele cu acuratețe și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nora: Ce ți-a venit să o ameninți că vei găsi un acuzator care s-o învinuiască cum că umblă cu vrăjitorii? — Atunci de ce a pus întrebări statuii din Claros despre succesiunea principelui? Vipsania pălește. — Nu e treaba noastră, murmură stingherită. — Ba este! bate Agrippina furioasă din picior. Își flutură pletele smulse și șuieră cu ură: — Poate ar trebui să te intereseze că astea două s-au luat de mână cu iubita noastră surioară... Claudia Pulchra? se înfioară Vipsania. Unealta lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și am petrecut noaptea fără somn. Mi se părea că am alături de mine o ființă necunoscută. În dimineața următoare Amparo Îmi spuse, pe un ton sec, că se ducea la Petropolis să-și viziteze o prietenă. Ne-am luat rămas-bun stingheriți. Plecă, cu o geantă de pânză și cu o carte de economie politică sub braț. Timp de două luni n-a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care l-a cunoscut pe Alec... — Băiatul ăla, Alec, spuse domnul Mundy cu convingere, era un tip cu probleme, din cîte mi-ai spus. Băiatul ăla trăia În Greșeală, mai mult ca alții. Acum s-a eliberat. Duncan se foi stingherit. — Ați mai spus asta. Dar nu mi se pare așa. Dacă ați fi fost acolo... Nimeni n-a fost, zise domnul Mundy, În afară de tine. Și asta e ceea ce ai putea numi Povara ta. Dar pun pariu, pe ce vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
purtând măștile lor înfricoșătoare de commedia dell’arte. Puștii din public purtau și ei câte ceva pe fețe, suveniruri la suprapreț de la standurile de afară. Nasuri turtite și coroiate, ciocuri. Priveau în toate părțile, majoritatea entuziasmați și bucuroși. Câțiva erau totuși stingheriți, își dădu ea seama. Măștile și celelalte decorațiuni din toată lumea făceau, cel mai probabil, ca arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază. Kara adora să facă reprezentații pentru copii, dar știa că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încuiat în camera ei, a refuzat să meargă la plimbare. Nu se gândea deloc la prof, ci pur și simplu vizita lui neanunțata la București o enervase. Totul fusese atât de imprevizibil, că nu mai avusese răgazul să se simtă stingherita măcar. Asta fusese de fapt și intenția ei. Nu voia să simtă nici macar milă pentru acel obsedat sexual care plecase deja în provincie în căutarea unor noi cuceriri, si începu să-și găsească scuze pentru jocul murdar în care intrase
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puternic fardata, dar își arată exact vârstă pritre fardurile îndrăznețe. Simțea că încearcă să-și ascundă un sentiment de frică. Nu era deloc sigură pe ea, se credea o intrusa în cercul marilor scriitori români în viață și era ușor stingherita chiar. Au urmat obișnuințele lecturări de poezie și proza, apoi dezbaterile. Așteptăm să văd dacă vă folosi prilejul pentru a comunica public sosirea unui nou membru în cenaclu. Dar nu, nu a urmat nicio aluzie măcar, nici chiar un gest
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl privi curioasă. Era prima oară când discutau pe această temă. Vreau să dau la facultate. Tatăl își plecă pleoapele. Medita. La ce facultate? se interesă. La psihologie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă, nespus de important și gândirea lor simplistă o făcea să se simtă oarecum stingherită. Ce mult îi impresionase doamna avocat Sidonia Trofin! Tatăl îi povesti că se simțise câteva zile rău. A găsit maică-ta icre simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]