523 matches
-
și al practicilor de păstrare a acestei purități mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul „sângelui pur” amenințat de „Întinare”. Imaginarul „sângelui” și al „rasei” (ca „stirpe”, și nu ca „tip” sau subspecie) se articulează În trei contexte diferite, caracteristice toate protorasismului occidental, unde Întâlnim obsesia amestecurilor și teama de Întinarea transmisibilă: 1) mitul „purității sângelui” (limpieza de sangre) În Spania și Portugalia secolelor al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
privește pe cei cu un curaj etic exemplar, numărul lor este cu adevărat insignifiant. Raportul respinge categoric "mitul care încearcă să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
desfășurare inspirată de oameni cu credință și sacru devotament, hotărâți să-i surclaseze pe atacatorii vestici bine înarmați și mult mai numeroși. A funcționat însă o regulă simplă, insuflată la fața locului de mesianicii regi ai timpului: Ferdinand I de stirpe germană și englezoaica Maria îndemnând în cuvinte ferme oamenii: Pe aici nu se trece! În următoarele două decenii, România a înflorit ca în vremurile de lupte eroice cu alți invadatori. Ineditul creator al deceniilor interbelice românești se poate repeta. Dar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de către (cumanul, de origine türk, susține N. Djuvara, în opoziție cu alți istorici) Basarab I, coborât din Țara Făgărașului în jurul anului 1330, care a așezat capitala la Câmpulung, și a Moldovei de către Dragoș mai întâi, apoi de către Bogdan I (din stirpea Margaretei-Mușata) între 1345-1347, amândoi din Maramureș. Prima capitală a celui de al doilea principat românesc a fost la Baia, apoi la Siret, apoi la Suceava și ultima, până în 1859, la Iași. Ardealul fusese cucerit de regii unguri catolicizați care, după ce
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ezita și-atunci se-ntâmplă ce era mai rău: cheile îi alunecară de pe tăblia de zinc, până jos, la picioarele celor care treceau. Ea surâse, cu pleoapele pe jumătate închise și făcu ceea ce n-ar fi făcut o femeie din stirpea lui. Chemă chelnerul, care se ghemui imediat și se-ntinse la loc, ca o pumă. Puse cheile chiar în fața ei și primi bacșișul. El rămase captiv în duelul ochilor, în nerușinarea ei de-a-l privi în față. O vreme nu
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
soldați nervii mei - mereu în alarmă". Pântecul protector al mamei e căutat într-o poezie cu vibrații de Duhovniceasca argheziana: În pântecul pântecului mamei mele m-aș fi ascuns / să nu aflu cine pășește spre cine" (Devastatoare mașini). Poeta aparține stirpei existențialiștilor care-și privesc corpul înregistrându-i reacțiile, procesele, sub sticlă rece a microscopului: "În fiecare seară, cu degetele lor mărunte și harnice / fetele adună celulele moarte ale creierului meu / și le căra într-o prelata pe scara de incendiu
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
nu se putea vorbi, pentru că era cu o păcătoasă cunoscută public, Maria Magdalena. Iată de ce de atunci Încolo toți iluminații, de la Simon Magul la Postel, se duc să caute principiul eternului feminin Într-un bordel. Prin urmare, Isus e fondatorul stirpei regale a Franței“. 66 Dacă ipoteza noastră este exactă, Sfântul Graal... era stirpea și descendenții lui Isus, acel „Sang real“ ai cărui păzitori erau Templierii... Totodată, Sfântul Graal trebuia să fie, literalmente, receptaculul care primise și conținuse sângele lui Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Iată de ce de atunci Încolo toți iluminații, de la Simon Magul la Postel, se duc să caute principiul eternului feminin Într-un bordel. Prin urmare, Isus e fondatorul stirpei regale a Franței“. 66 Dacă ipoteza noastră este exactă, Sfântul Graal... era stirpea și descendenții lui Isus, acel „Sang real“ ai cărui păzitori erau Templierii... Totodată, Sfântul Graal trebuia să fie, literalmente, receptaculul care primise și conținuse sângele lui Isus. Cu alte cuvinte, trebuia să fie pântecul Magdalenei. (M. Baigent, R. Leigh, H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât după treizeci de ani, că ei erau cei doi mari maeștri ai Planului destinați să se Întâlnească În 1584. Însă Postel declară, auziți numai, că, În calitate de descendent al fiului mai mare al lui Noe și fiindcă Noe e fondatorul stirpei celtice, și deci al civilizației druizilor, regele Franței este unicul pretendent legitim la titlul de Rege al Lumii. Chiar așa, Regele Lumii din Agarttha, dar o spune cu trei secole mai Înainte. Lăsând deoparte faptul că se Îndrăgostește de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rasă engleză se numără cu sutele de milioane, nu sunt patru milioane și jumătate. Cine are puterea Angliei, averea și producțiunea ei și mai cu seamă mintea ei poate să-și dea și aerul ei. A compara însă o biată stirpe tătară, fie cât de energică, cu rasa anglo-saxonă și a aștepta de la ea minunile celei din urmă e curată copilărie. [10 - 11 august 1881] [""ROMÎNUL" S-A PUS PE STUDII... "] "Romînul" s-a pus pe studii comparative. Pentru a dovedi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
abisul sufletesc, descurajarea în fața lipsei de țel spiritual, golirea de sensuri înalte a dragostei, creației, chiar a existenței. Versurile, senine altădată, devin „supărate rău”, iar poetul se preschimbă dintr-un abstras trăind în turnul de fildeș într-un revoltat de stirpe romantică, ce nu mai crede în ieșirea din zodia răului. Nu e de mirare că Ț. cultivă acum, cu oarecare insistență, poezia religioasă, publicând un volum de „rugăciuni și viziuni”, intitulat Cartea iluminării (2000), care grupează câteva texte esențiale, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
lui. Totuși, valoarea de excepție a poeziei lui Cezar Ivănescu n-a putut fi ignorată de criticii vremii, chiar dacă n-a stârnit talazuri de admirație ca-n cazul altor confrați. Primul gest de recunoaștere a poetului ca aparținând unei rare stirpe de creatori a venit din partea lui Marin Preda, care, ca director al Editurii "Cartea Românească", i-a publicat cu entuziasm volumul Rod III (1975) și i-a remarcat, fără să fie critic literar, talentul singular, urmând ca de geniul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar trebui să capete aprobarea voastră? replică Dante, strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria acelei stirpe nefaste vreau să Îți vorbesc, messer Alighieri, ci despre a dumitale. - A mea? exclamă Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că am una care să merite atenția. - Și totuși, așa stau lucrurile. Istoria dumitale e una care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie vorba de fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre glorie, pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi acționat ca o unealtă oarbă a perfidiei celorlalți, din ură față de un tată care Îl renegase În mod inexplicabil și Îl ofensase În persoana mamei adorate? Acea durere veche putea să fi inițiat o tragedie ce ucisese o stirpe și devastase imperiul. Până la ultimul ei act, care se desfășurase sub ochii săi, când la Florența sosiseră oameni din cele patru zări ale Pământului, numai ca să găsească masca Înghețată a morții. Iar orașul acela, orașul său, pe care Îl simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure, războaie, decimări, zâzanii, oleacă de molime și niște vijelii, tornade, valuri mareice și inundații. Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor pentru marile familii și pentru virtuțile transmise prin sânge, adversar al noțiunii de stirpe aleasă, Antiphon invocă foamea și setea, nevoia de adăpost și de securitate, care sunt aceleași pentru toți. Opțiunea lui individualistă anunță genealogia a ceea ce se va numi mai târziu drept natural, în virtutea căruia, dincolo de legile pozitive, mai presus de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întâmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea îmbătrânită, era îmbrăcată într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare îi ținea părul în coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mâna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai în sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din țară îl face să spună: „Sunt apatrid în toate sensurile, și din proprie voință. Am consacrat neamului meu prea multe gânduri Ă și prea multe mâhniri! dacă se poate spune așa Ă ca să-i mai pot purta vreun interes. Stirpea asta nefericită m-a desființat. Iar descendenții ei sunt vampirii timpului meu. Mi-l consumă minut cu minut” (III, 208). Or, nu stirpea l-a desființat pe Cioran; el însuși a făcut-o. Când și-a desființat țara, era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și prea multe mâhniri! dacă se poate spune așa Ă ca să-i mai pot purta vreun interes. Stirpea asta nefericită m-a desființat. Iar descendenții ei sunt vampirii timpului meu. Mi-l consumă minut cu minut” (III, 208). Or, nu stirpea l-a desființat pe Cioran; el însuși a făcut-o. Când și-a desființat țara, era ca și cum și-ar fi distrus propria identitate pe care o ura. Nu întâmplător, dincolo de nostalgia invocată anterior, ajunge să-și urască și trecutul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor pentru marile familii și pentru virtuțile transmise prin sânge, adversar al noțiunii de stirpe aleasă, Antiphon invocă foamea și setea, nevoia de adăpost și de securitate, care sunt aceleași pentru toți. Opțiunea lui individualistă anunță genealogia a ceea ce se va numi mai târziu drept natural, în virtutea căruia, dincolo de legile pozitive, mai presus de ele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl pune pe gânduri. Străbunul său, primul împărat, luându-l în brațe în ziua în care s-a născut, a pronunțat aceste cuvinte pline de mândrie și certitudine: Suntem astăzi patru împărați. Într-adevăr, va fi al patrulea împărat din stirpea sa. Wilhelm I și Frederic al III-lea au fost simpli regi ai Prusiei. Tatăl său însă este un împărat care impune. Și-o dovedește sieși în orice ocazie și fără discreție. Oare acesta se va simți în largul lui
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
proză și de comentarii despre cârmuitorul ce schimbă „lingușitoarea piele a vulpii” și trece la abuzuri fățișe, împilând țara. Notele dezvoltă considerații asupra influenței grecești la români, începând cu neamul Cantacuzinilor, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu. Căderea celor două stirpe domnești deschide calea grecilor fanarioți la scaunul țării, ascensiune înlesnită, după exacta înțelegere a lui Z., de decăderea puterii militare la români. Altă scriere, Domnia a treia a lui Alexandru-vodă Suțul, ce i să zicea și Dracache (1819), surprinde perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
sociale. Diatriba, caracterul moralizator, critica la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă și povestea de iubire dintre cele două personaje: țăranul Bujor și Duduia, fiică de boier de veche stirpe. Întoarcerea la viața din preaplinul naturii - cale aleasă de Bujor - se dovedește nepotrivită pentru Duduia (numele celor doi sunt naiv simbolice), deprinsă cu tihna vieții îmbelșugate. Confirmarea „tezei” se face prin fuga Duduii împreună cu un arendaș grec. Rod al dragostei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]